La început de deceniu

Nu-mi amintesc să fi privit vreodată înapoi cu regret la vreun an din viața mea. Și mă refer aici strict la scurgerea în sine a timpului. Dar, de fiecare dată, deci și în privința lui 2010, am regretat că nu am putut controla mersul lucrurilor așa cum mi-aș fi dorit. Nu am avut timp pentru mine și pentru sufletul meu aproape deloc. M-au stăpânit aceeași goană, aceleași griji, aceleași preocupări de zi cu zi... Banii nu au ajuns niciodată. Orele de somn au fost aproape în fiecare noapte doar câteva. Am petrecut mult prea puțin timp cu cei dragi. N-am putut face prea mult să-i bucur, să-i mângâi pe cât aș fi vrut... De unii dintre oamenii din viața mea m-am îndepărtat. Geografic. Sufletește. De alții m-am îndepărtat de tot. Regrete.... Întrebări... Nu am avut timp să citesc cât mi-ar fi plăcut. Nici muzică n-am mai ascultat câtă ascultam cândva... Uneori am mai ieșit la plimbare... Poate am mai făcut niște fotografii... Dar n-am mai avut timp sau chef să mă mir de un nor sau de un chip sau de un fir de iarbă... Fug, fug, fug... Și cu cât fug mai repede, timpul și cele din jur fug și mai repede...

2010 s-a dus și nu îl regret. N-a fost rău... A fost mai degrabă... chircit de încrâncenare... Am luat-o de la capăt... Îmi fac din nou planuri, am dorințe, visez... Simt că o să fie și mai greu, dar drumul nu merge decât înainte... Sunt multe de făcut... La urma-urmei, a început un nou deceniu, nu?

Vă urez să fiți sănătoși și să vă meargă din plin! La mulți ani!