M-am
contrazis, într-o seară, cu prietenii mei, până la aproape a ne
certa din cauza a ceea ce noi numim cele mai frumoase concerte din
muzica clasică. Nu o să descriu aici cu ce argumente și-a susținut
fiecare părerea, n-aș mai termina până mâine întreaga poveste
și nici nu ar avea rost. Însă mi-ar plăcea să știu dacă mai e
cineva care ar face aceleași alegeri ca mine, oricare ar fi
motivele.
Într-o
ordine absolut întâmplătoare, pentru că mi-e mult prea greu să
fac un clasament, iată care cred eu că sunt cele mai frumoase 7
concerte.
„Imperialul”
lui Beethoven. L-am descoperit imediat după Revoluție, pe un disc
Electrecord, scos din depozitele unui magazin, împreună cu alte mii
de discuri care ori urmau să fie vândute pe sub mână, ori ar fi
luat calea exportului. Un disc înregistrat în concert, cu Arturo
Benedetti Michelangeli și cu... Sergiu Celibidache! N-am găsit
nicăieri, pe YouTube, acea
înregistrare, dar cred că o să vă placă și versiunea din 1967,
cu același Michelangeli la pian, acompaniat de Orchestra Simfonică
Națională din Danemarca.
„Anotimpurile”
lui Vivaldi le-am ascultat în zeci de versiuni, de sute, poate mii
de ori. Am o slăbiciune teribilă pentru „Iarna”, deși iarna nu
e deloc anotimpul meu preferat... Dintre toate interpretările cu
„Anotimpurile” lui Vivaldi, la suflet mi-a rămas... ei, bine,
da! înregistrarea făcută de Electrecord, cu aproape 40 de ani în
urmă, cu celebrul nostru violonist Ștefan Ruha, acompaniat de
Orchestra de cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca, dirijată de
Mircea Cristescu. Iar pe YouTube am găsit și un clip făcut de...
cineva. Absolut minunat!
Apoi
este „Concertul pentru pian și orchestră” de Edvard Grieg. Iată
aici o minunată versiune înregistrată de pianistul nostru, Radu
Lupu, împreună cu Orchestra Simfonică din Londra.
Căutând
„Concertul pentru vioară și orchestră op. 64” de Felix
Mendelssohn Bartholdy, am dat peste o înregistrare absolut
senzațională, copleșitoare până la lacrimi. Ce este și mai
frumos la această înregistrare e faptul că BBC s-a gândit să și
„povestească” ce se „întâmplă” în acest concert. Dacă
veți urmări clipul, veți înțelege despre ce este vorba... O idee
mai mult decât binevenită pentru tineretul de azi, care strâmbă
din nas când vine vorba de clasici...
Ei,
și am ajuns și la concertul pe care l-am ascultat pe primul meu
disc cu muzică clasică. Mi l-am cumpărat la începutul clasei a
IX-a, cu banii de buzunar pe care îi primeam de acasă. „Concertul
nr. 1 pentru pian și orchestră” de Ceaikovski. Acum, am găsit o
înregistrare magnifică din 1988, cu Evgheni Kissin la pian și cu
Orchestra Filarmonică din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan!
În
fine, nu putea să lipsească de aici nici Rahmaninov, „Concertul
nr. 2 pentru pian și orchestră”. YouTube-ul este incredibil
câteodată: am găsit o înregistrare din 1929 în care Serghei
Rahmaninov este propriul interpret al acestui concert, alături de
Orchestra simfonică din Philadelphia!
Ultimul,
dar nu cel din urmă, „Concierto de Aranjuez” de Hoaquin Rodrigo,
cu Paco de Lucia solist. Magnific!
Aud
cum vuiește vântul pe la ferestre... Sunt 6 grade la ora asta, în
București. E trecut de ora 10 noaptea. O să mai ascult o dată unul
dintre aceste concerte... Tabloul perfect pentru o noapte de iarnă.
Ori pentru sfârșitul lumii sau cum s-o chema 21 decembrie...
.jpg)
