Pentru o noapte de iarnă ori pentru sfârșitul lumii

M-am contrazis, într-o seară, cu prietenii mei, până la aproape a ne certa din cauza a ceea ce noi numim cele mai frumoase concerte din muzica clasică. Nu o să descriu aici cu ce argumente și-a susținut fiecare părerea, n-aș mai termina până mâine întreaga poveste și nici nu ar avea rost. Însă mi-ar plăcea să știu dacă mai e cineva care ar face aceleași alegeri ca mine, oricare ar fi motivele.

Într-o ordine absolut întâmplătoare, pentru că mi-e mult prea greu să fac un clasament, iată care cred eu că sunt cele mai frumoase 7 concerte.

„Imperialul” lui Beethoven. L-am descoperit imediat după Revoluție, pe un disc Electrecord, scos din depozitele unui magazin, împreună cu alte mii de discuri care ori urmau să fie vândute pe sub mână, ori ar fi luat calea exportului. Un disc înregistrat în concert, cu Arturo Benedetti Michelangeli și cu... Sergiu Celibidache! N-am găsit nicăieri, pe YouTube, acea înregistrare, dar cred că o să vă placă și versiunea din 1967, cu același Michelangeli la pian, acompaniat de Orchestra Simfonică Națională din Danemarca.

„Anotimpurile” lui Vivaldi le-am ascultat în zeci de versiuni, de sute, poate mii de ori. Am o slăbiciune teribilă pentru „Iarna”, deși iarna nu e deloc anotimpul meu preferat... Dintre toate interpretările cu „Anotimpurile” lui Vivaldi, la suflet mi-a rămas... ei, bine, da! înregistrarea făcută de Electrecord, cu aproape 40 de ani în urmă, cu celebrul nostru violonist Ștefan Ruha, acompaniat de Orchestra de cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca, dirijată de Mircea Cristescu. Iar pe YouTube am găsit și un clip făcut de... cineva. Absolut minunat!

Apoi este „Concertul pentru pian și orchestră” de Edvard Grieg. Iată aici o minunată versiune înregistrată de pianistul nostru, Radu Lupu, împreună cu Orchestra Simfonică din Londra.

Căutând „Concertul pentru vioară și orchestră op. 64” de Felix Mendelssohn Bartholdy, am dat peste o înregistrare absolut senzațională, copleșitoare până la lacrimi. Ce este și mai frumos la această înregistrare e faptul că BBC s-a gândit să și „povestească” ce se „întâmplă” în acest concert. Dacă veți urmări clipul, veți înțelege despre ce este vorba... O idee mai mult decât binevenită pentru tineretul de azi, care strâmbă din nas când vine vorba de clasici...

Ei, și am ajuns și la concertul pe care l-am ascultat pe primul meu disc cu muzică clasică. Mi l-am cumpărat la începutul clasei a IX-a, cu banii de buzunar pe care îi primeam de acasă. „Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră” de Ceaikovski. Acum, am găsit o înregistrare magnifică din 1988, cu Evgheni Kissin la pian și cu Orchestra Filarmonică din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan!

În fine, nu putea să lipsească de aici nici Rahmaninov, „Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră”. YouTube-ul este incredibil câteodată: am găsit o înregistrare din 1929 în care Serghei Rahmaninov este propriul interpret al acestui concert, alături de Orchestra simfonică din Philadelphia!

Ultimul, dar nu cel din urmă, „Concierto de Aranjuez” de Hoaquin Rodrigo, cu Paco de Lucia solist. Magnific!

Aud cum vuiește vântul pe la ferestre... Sunt 6 grade la ora asta, în București. E trecut de ora 10 noaptea. O să mai ascult o dată unul dintre aceste concerte... Tabloul perfect pentru o noapte de iarnă. Ori pentru sfârșitul lumii sau cum s-o chema 21 decembrie...