marți, 20 noiembrie 2012

Să pierzi iubirea...


Şi-acuma pleacă!
Vreau să fiu singur
Cu tristeţea
Ce zboară pe cerul ei însingurat...
Niciodată nu te-am întrebat cine erai,
De ce m-ai ales pe mine,
Pe mine, care, până ieri,
Credeam că sunt un rege...

Să pierzi iubirea...
Când se face noapte...
Când părul
Se-nvăluie cu-o umbră de argint...
Poţi să-ţi pierzi minţile...
Inima ţi se poate frânge...
Să pierzi o femeie
Şi să vrei să mori...
Lăsați-mă să urlu,
Cerul să-l reneg,
Să arunc cu pietre
În toate visurile mele care încă mai zboară!...
Am să le dobor, unul câte unul,
Am să rup aripile destinului
Şi-am să te am aproape!

Oricum, te înţeleg
Şi recunosc că am greşit...
Am ales în locul tău.
Cine ştie ce pretindeam...
Şi-acum, ce-a mai rămas
Dint tot ce-am petrecut împreună?
Un bărbat foarte singur
Care încă te mai iubeşte...

Să pierzi iubirea...
Când se face noapte...
Când pe faţă-ţi descoperi
Un rid care înainte nu era acolo...
Încerci să găseşti o explicaţie,
Să te prefaci indiferent,
Până când îţi dai seama
Că n-are niciun rost...
Şi ai vrea să urli,
Să înăbuşi cerul,
Să te dai cu capul de pereţi
De o mie de ori!
Am să îi dobor, unul câte unul,
Am să rup aripile destinului
Şi-am să te am aproape!
Să pierzi iubirea...
Blestemată noapte!
Şi aduni cioburile
Unei vieţi imaginare...
Şi te gândeşti că mâine
E o nouă zi...
Dar îţi tot repeţi: „Nu asta era ce aşteptam!”
Nu asta era ce aşteptam!”...

Am să arunc cu pietre
În toate visurile mele care încă mai zboară...
Am să le dobor, unul câte unul,
Am să rup aripile destinului
Şi-am să te am aproape!

Să pierzi iubirea...

Un comentariu:

Anonim spunea...

A beautiful song kx