Să pierzi iubirea...

Şi-acuma pleacă!

Vreau să fiu singur

Cu tristeţea

Ce zboară pe cerul ei însingurat...

Niciodată nu te-am întrebat cine erai,

De ce m-ai ales pe mine,

Pe mine, care, până ieri,

Credeam că sunt un rege...

Să pierzi iubirea...

Când se face noapte...

Când părul

Se-nvăluie cu-o umbră de argint...

Poţi să-ţi pierzi minţile...

Inima ţi se poate frânge...

Să pierzi o femeie

Şi să vrei să mori...

Lăsați-mă să urlu,

Cerul să-l reneg,

Să arunc cu pietre

În toate visurile mele care încă mai zboară!...

Am să le dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Oricum, te înţeleg

Şi recunosc că am greşit...

Am ales în locul tău.

Cine ştie ce pretindeam...

Şi-acum, ce-a mai rămas

Dint tot ce-am petrecut împreună?

Un bărbat foarte singur

Care încă te mai iubeşte...

Să pierzi iubirea...

Când se face noapte...

Când pe faţă-ţi descoperi

Un rid care înainte nu era acolo...

Încerci să găseşti o explicaţie,

Să te prefaci indiferent,

Până când îţi dai seama

Că n-are niciun rost...

Şi ai vrea să urli,

Să înăbuşi cerul,

Să te dai cu capul de pereţi

De o mie de ori!

Am să îi dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Să pierzi iubirea...

Blestemată noapte!

Şi aduni cioburile

Unei vieţi imaginare...

Şi te gândeşti că mâine

E o nouă zi...

Dar îţi tot repeţi: „Nu asta era ce aşteptam!”

„Nu asta era ce aşteptam!”...

Am să arunc cu pietre

În toate visurile mele care încă mai zboară...

Am să le dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Să pierzi iubirea...