Frații Karamazov

Nu mi-au plăcut niciodată cărțile foarte groase, voluminoase. Mă descurajează, pentru că, mă știu!, îmi pierd răbdarea și nu le pot duce până la capăt. Până la urmă ajung să mă lipsesc. Ăsta și este motivul pentru care nu am citit până acum „Frații Karamazov”. Nu mă voi lansa aici în comentarii critice legate de carte, nu e cazul, nu mă interesează asta și nici nu mă pricep. Sunt alții care știu să facă așa ceva infinit mai bine decât aș putea eu vreodată. Însă cartea asta am citit-o cu o pasiune cum rar mi s-a întâmplat, uneori până la lacrimi...

Ca un consumator fanatic de teatru radiofonic ce mă aflu, am fost mirat și dezamăgit să nu găsesc pe internet nicio dramatizare a „Fraților Karamazov”! Mare păcat! Știu că o adaptare radiofonică a unui astfel de roman ar fi fost o muncă enormă. Dar maeștrii de la Radio România au făcut „Numele trandafirului”, „Istoria ieroglifică”, „Sfârșit de veac în București”, „Golem”, „Don Quijote”, o mulțime de seriale, toate capodopere radiofonice! Ce bine era dacă exista și o înregistrare cu „Frații Karamazov”! Vă puteți închipui cum ar fi sunat personajele lui Dostoievski cu vocile unor mari actori români?

În căutările mele am dat peste câteva transpuneri cinematografice. Germania 1931, Italia 1969, o versiune americană veche, cu Yul Brinner... Toate palide, aproape jenante în comparație cu ce au făcut rușii, în 2009. Un serial pentru televiziune în 12 episoade, câte unul pentru fiecare din „cărțile” romanului. Un serial făcut cu tot dichisul, foarte fidel, costume de epocă, decoruri realizate cu grijă pentru detalii... uneori se aud lumânările cum sfârâie în sfeșnice!... muzică superbă, scrisă special pentru acest film și interpretată de Orchestra simfonică de stat „Noua Rusie”... Dar actorii, actorii!!! Minunat aleși și cu interpretări excepționale! Cei 5 (până la urmă) „Karamazovi” sunt cum nu se poate mai bine găsiți. Numai niște ruși ar fi putut să-i încarneze atât de bine... „Katia” și „Grușenka”, la fel! Peste toți, Serghei Gorobcenko, „Dmitri Karamazov”, este absolut incredibil! N-am mai văzut până acum un actor să-și joace pasiunile, patimile și disperările așa cum o face el!

Orice vorbe sunt inutile. Uitați-vă la acest serial! Oricum, știu că într-o zi am să recitesc cartea asta...

Frații Karamazov – episodul 1

Frații Karamazov – episodul 2

Frații Karamazov – episodul 3

Frații Karamazov – episodul 4

Frații Karamazov – episodul 5

Frații Karamazov – episodul 6

Frații Karamazov – episodul 7

Frații Karamazov – episodul 8

Frații Karamazov – episodul 9

Frații Karamazov – episodul 10

Frații Karamazov – episodul 11

Frații Karamazov – episodul 12

Plictiseală vs. Breaking news

Cică o jurnalistă de la postul public norvegian de radio NRK și-a prezentat în direct demisia, în loc să prezinte buletinul de știri, adăugând că oricum nu avea de gând să mai citească știrile, pentru că nu se întâmplase nimic important în ziua respectivă. Ea s-a plâns și de faptul că șeful le freca scăfârliile prea mult. Jurnalista a mai spus că de-acum încolo o să aibă timp să mănânce cum trebuie și o să poată să mai respire. Apoi și-a încheiat "buletinul de știri" anunțând că nu o să mai fie niciun fel de știri în ziua respectivă! :)

Am fost în Scandinavia. Știu ce fel de știri au acolo. "Pe șoseaua cutare se schimbă cablul subteran de internet." sau "Cutare mâță nu s-a mai putut da jos din copac, iar pompierii s-au chinuit 4 ore s-o coboare."...

Acuma nu știu cum e mai bine... Să nu ai niciun fel de știri și să te frece șef-tu' la icre până aduci și tu niște ceva mai acătării sau să nu faci față avalanșei de evenimente, neștiind în care parte să te uiți mai întâi, să nu scapi ceva...

Nu pot să nu mă întreb cum s-ar fi descurcat colega noastră norvegiană dacă ar fi venit la un stagiu de "antrenament" jurnalistic la noi... Cu atâtea "breaking news"-uri, "news alert"-uri și declarații peste declarații... Ah, ce-mi place în România!...

http://www.foxnews.com/world/2010/09/11/fed-norwegian-radio-reporter-quits-air-instead-reading-bulletin/

Întrebări pentru premierul Emil Boc

www.romania-actualitati.ro: Primul ministru Emil Boc va fi invitat în studiourile România Actualităţi începând cu ora 13:30. Puteţi trimite întrebări pentru primul ministru pe email, prin SMS, pe conturile noastre de Twitter sau Facebook sau la secţiunea de comentarii a acestui articol.

Am postat pe pagina de Facebook a postului de radio câteva întrebări. Sunt curios dacă vor ajunge la urechile premierului, dar sunt şi mai curios ce va răspunde.

Întrebări pentru premierul Emil Boc:

De ce nu reduceţi salariile tuturor angajaţilor de la stat la cel mult 3500 lei, inclusiv ale preşedintelui, primului ministru, miniştrilor şi parlamentarilor? Ar fi o dovadă clară că acestora le pasă de popor şi s-ar face o economie veritabilă la buget. În plus, ar fi corect şi faţă de celelalte categorii de bugetari.

De ce nu se asigură salarii decente pentru angajaţii din sistemul medical şi din învăţământ, pe baza unei evaluări rapide, CORECTE, fără nepotisme, a personalului care merită o astfel de salarizare? Sutem deja o ţară fără personal medical şi, foarte curând, fără învăţământ real! Ce măsuri urgente şi rapide intenţionaţi să luaţi în aceste două domenii?

De ce nu se foloseşte drept model economic şi fiscal modelul suedez sau cel norvegian? Suntem prea cu nasul pe sus, ca să învăţăm de la cei mai buni din punctul ăsta de vedere?

De ce nu daţi o ordonanţă de urgenţă pentru protejarea agricultorilor români, astfel încât să vedem în toate mall-urile şi hypermarketurile raioane mari, complete, dedicate producătorilor români? Nu mai vreau să cumpăr cartofi din Egipt, Austria, Germania, Polonia, roşii din Turcia, usturoi din China şi pepeni din Turcia (exemplele sunt mult mai numeroase, iar dumneavoastră le cunoaşteţi perfect!)... De ce nu daţi nici măcar doi bani pe amărâţii noştri care lucrează pământul şi mor de foame?

Update: Dezamăgitor interviu. Întrebări uşurele, cu "fereală", să nu deranjeze... Răspunsuri evazive, generale... aceleaşi marote şi clişee verbale ale premierului. Nimic concret, nici de o parte, nici de alta a mesei din studio... Nimic concret şi imediat pentru omul de rând. Păcat... Dar mai ales inutil.

Cultura lui Mother Fucker

Sunt fericit! De ceva vreme ascult cu încântare teatru radiofonic pe www.eteatru.ro. Crearea acestui portal a fost o idee absolut senzațională! Să ai acces cu atâta ușurință la o parte din comorile inestimabile pe care le deține Radio România nu e puțin lucru. Să poți să asculți tot timpul voci precum Beligan, Caragiu, Vraca, Birlic, Dina Cocea, Adrian Pintea, Gina Patrichi și alți nenumărați actori uriași ai noștri, mi se pare un privilegiu enorm.

E frumoasă și ideea de a ilustra pauzele dintre piesele de teatru cu una, două înregistrări muzicale. Așa că am ascultat de fiecare dată cu mare plăcere mici bijuterii de muzică clasică, dar și melodii interpretate de Louis Armstrong ori Judy Garland. De aceea, am fost astăzi absolut șocat și revoltat să aud, între "Diana și Tuda" de Luigi Pirandello și "Profesorul de franceză" de Tudor Mușatescu, o "partitură" așa-zis "modernă", în care un negrotei din Bronx, probabil, n-a făcut altceva decât să răcnească "mother fucker!". Nu fac deloc parte din categoria celor care strâmbă din nas la auzul unor astfel de prestații. Însă 4 minute de "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", asortate cu bubuieli și scârțâieli, pe un canal audio care își propune să bucure sufletul cu teatru radiofonic, au fost mult prea greu de suportat...

Mă întreb dacă bucățile "muzicale" de acest gen, care mai scapă în fluxul radio de pe www.eteatru.ro, fac parte dintr-un playlist generat automat (atunci rușine celui/celor care a/au făcut selecția muzicală!!) sau nu e vorba decât despre "opera" vreunui puștan cu hârtiuță de colaborator de weekend, care n-a auzit în viața lui de Edith Piaf, Barbra Streisand, Doina Badea sau Antonio Vivaldi... Dar ce vină am eu pentru asta???