Sunt fericit! De ceva vreme ascult cu încântare teatru radiofonic pe www.eteatru.ro. Crearea acestui portal a fost o idee absolut senzațională! Să ai acces cu atâta ușurință la o parte din comorile inestimabile pe care le deține Radio România nu e puțin lucru. Să poți să asculți tot timpul voci precum Beligan, Caragiu, Vraca, Birlic, Dina Cocea, Adrian Pintea, Gina Patrichi și alți nenumărați actori uriași ai noștri, mi se pare un privilegiu enorm.
E frumoasă și ideea de a ilustra pauzele dintre piesele de teatru cu una, două înregistrări muzicale. Așa că am ascultat de fiecare dată cu mare plăcere mici bijuterii de muzică clasică, dar și melodii interpretate de Louis Armstrong ori Judy Garland. De aceea, am fost astăzi absolut șocat și revoltat să aud, între "Diana și Tuda" de Luigi Pirandello și "Profesorul de franceză" de Tudor Mușatescu, o "partitură" așa-zis "modernă", în care un negrotei din Bronx, probabil, n-a făcut altceva decât să răcnească "mother fucker!". Nu fac deloc parte din categoria celor care strâmbă din nas la auzul unor astfel de prestații. Însă 4 minute de "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", "mother fucker!", asortate cu bubuieli și scârțâieli, pe un canal audio care își propune să bucure sufletul cu teatru radiofonic, au fost mult prea greu de suportat...
Mă întreb dacă bucățile "muzicale" de acest gen, care mai scapă în fluxul radio de pe www.eteatru.ro, fac parte dintr-un playlist generat automat (atunci rușine celui/celor care a/au făcut selecția muzicală!!) sau nu e vorba decât despre "opera" vreunui puștan cu hârtiuță de colaborator de weekend, care n-a auzit în viața lui de Edith Piaf, Barbra Streisand, Doina Badea sau Antonio Vivaldi... Dar ce vină am eu pentru asta???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu