Plecăciune, Majestate!...

M-am codit săptămâni la rând să scriu despre lansarea acestui disc, pentru că mă simt prea mic și prea prost în comparație cu acest Om, ca să îmi pot permite să emit aprecieri sau observații. Însă nu mi-a dat pace prea-plinul sufletului, bucurat de frumusețea și bogăția spirituală a albumului "Miscellanea". Și-atunci am dorit să împart în felul ăsta câte ceva cu cei care vor dori...

Despre Radu Beligan nu mai știu când am auzit prima dată. E "acolo" de când mă știu, de când îmi place teatrul... Mama mi-a cumpărat "plăci cu povești", așa că am ascultat teatru radiofonic încă înainte să merg la școală. Sunt un fan fanatic al genului. Dintre sutele de înregistrări pe care le am, pe toate tipurile de suport, cele mai multe sunt cu Radu Beligan. Pe unele le știu pe dinafară. Am avut privilegiul să îl văd și jucând pe scenă, am avut și fericirea să îi stau dinainte, când l-am rugat să-mi acorde un autograf. De fapt, au fost mai multe autografe... Mi-aduc aminte că, la Constanța, când a venit cu una din piesele în care juca, m-am dus la cabină, după spectacol, cu un buchet de trandafiri, dar și cu cărțile sale și cu toate cd-urile cu piesele de teatru radiofonic pe care le aveam și în care juca. Eram atât de tulburat și de emoționat că puteam să-i stau în preajmă, încât n-am mai avut puterea să-i spun că nu vroiam decât să-i arăt astfel cât de important este pentru mine. Așa că, desigur, în absența unor minime lămuriri de bun simț, o fi crezut că sunt vreun vânător de autografe disperat. Și, cu incredibilă răbdare, mi-a dat câte unul pe fiecare disc, carte și program!!... Vă mulțumesc, Majestate!

Când l-am rugat să-mi acorde privilegiul de a mă include pe lista sa de prieteni pe Facebook, eram aproape convins că pagina respectivă era întreținută de un administrator, chiar dacă știam că Maestrul e un fan al Internetului. Ceva mai târziu, când mi-a trimis un scurt mesaj, m-am lămurit că lucrurile nu stăteau deloc așa cum am crezut inițial și câteva zile bune nu am mai vorbit prietenilor decât despre asta...

Lansarea audiobook-ului "Miscellanea" a fost una din puținele sărbători care mi-au luminat zilele de când mă aflu în București. Mi-am desfăcut cd-ul încă înainte să înceapă lansarea discului și conferința de presă și m-am bucurat de el ca de un sfânt odor... Mica sală de la Teatrul Național unde a avut loc lansarea s-a umplut de lumină odată cu intrarea Maestrului. I-am sorbit fiecare cuvânt. M-am bucurat. Mi-am umplut inima și sufletul. M-am întristat când l-am auzit că a obosit să mai joace la radio, în piesele de teatru radiofonic... M-am înfuriat când l-am auzit pe Radu Beligan spunând că abia târziu a putut înregistra la Humanitas audiobook-ul "Contrabasul" de Patrick Süskind, doar pentru că un anume director, "liiceanu" (ei, da, așa am vrut să scriu, cu literă mică!), nu îl înghite pe cetățeanul Beligan...

Nu m-aș încumeta să vă recomand o înregistrare sau alta de pe acest disc. Mi-aș rupe de la suflet și, oricum, ar fi prea mare blasfemia. Mai bine cumpărați-l. Oricum, chiar plătind oricât, veți socoti că e gratis, pe lângă ce primiți în schimbul banilor... Însă aș vrea să știți că m-a tulburat enorm să ascult poezia pe care Radu Beligan a recitat-o la admiterea la Teatru, în fața Luciei Sturdza Bulandra.

Dar ar trebui să ascultați și "Sonetul 66" al lui Shakespeare. Și scrisorile lui Creangă către Eminescu. Și "Sara pe deal". Și Topârceanu. Și Bacovia. Și "Notele de insomniac".

Nu-i acest disc un audiobook de ascultat în gipan, pe drumul până la mall, ci o licoare neprețuită de degustat picătură cu picătură în ceas tihnit de seară, în singurătate sau lângă oameni aleși ori dragi inimii... Puțin din caseta cu comori neprețuite ale sufletului...

Plecăciune, Majestate!... Și mulțumiri.