Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

joi, 13 septembrie 2012

Bețe peste bot la Bruxelles

Am crezut că, astăzi, la Bruxelles, Parlamentul European o să șteargă din nou cu România pe jos, ca o exemplară pedeapsă pentru „lovitura de stat” organizată de Ponta și Antonescu și pentru „fraudarea” referendumului de la 29 iulie. Așa a crezut și madam (nu madame) Reding. Dovadă morga ei inchizitorie, buzele vinete și veninul cu care și-a rostit rechizitoriul. Și compleul ei portocaliu, desigur. Ei, din fericire, nu am mai fost obligați să ascultăm doar vocea acestei madame „Boc” și a cățeilor pedeliști care au tot lătrat pe la Bruxelles în ultimele două, trei luni. Patrupedele au fost puse la punct și și-au luat bețe peste bot. Am savurat imaginea unui Luhan cu ochii căscați de uimire în momentul în care Swoboda l-a pus la punct, a unei Monica Macovei care a declarat cu atâta „candoare” că din presă (!!!) a aflat că s-au furat un milion și jumătate de voturi la referendum, a unei madame Reding terfelite în fața colegilor săi, și nu doar de către europarlamentarii români...

N-a mai fost niciodată un asemenea ton în Parlamentul European, dar doar un asemenea ton mai putea să acopere țipetele isterice ale doamnei fost procuror și ale pajilor de la Cotroceni.

Vă mulțumesc, domnule Angourakis, nu atât pentru susținerea cauzei noastre, a celor 7,4 milioane care am votat DA la referendum, cât mai ales pentru respectul extraordinar pe care ni l-ați arătat, vorbind într-o limbă română absolut impecabilă! Este, acum, momentul cel mai bun să înțelegem că nu e cazul să stăm cu capul plecat în fața celorlalți europeni.

Vorba lui Mircea Diaconu, „azi m-am împăcat cu Europa!”.

sâmbătă, 28 iulie 2012

Vreau o țară fără Traian Băsescu!



Este absolut incredibil cât amar de lume habar nu are despre ce este vorba la referendumul de duminică! Cei mai mulți dintre cei care tot dezbat și își exprimă păreri în lumea virtuală se plâng că nu au pe cine să voteze duminică și că nu le place niciunul, nici celălalt, că niciunul dintre cei doi nu este mai grozav. Care „cei doi”??? După infinite ore de talk-show-uri pe toate canalele de televiziune, după nenumărate știri legate de procedurile de suspendare și demitere a lui Traian Băsescu, încă foarte mulți români nu au priceput că pe buletinul de vot sunt scrise un singur nume și o singură întrebare: „Sunteți de acord cu demiterea președintelui Traian Băsescu?” Ce mi se pare și mai ciudat este faptul că această de neiertat confuzie este foarte răspândită în special în rândul susținătorilor președintelui suspendat!

Sigur, până la urmă, este alegerea fiecăruia, judecata fiecăruia. Nu mă interesează de ce și în ce fel votează cineva sau altcineva. Nu mă interesează nici măcar de ce nu votează unul sau altul. Fiecare trebuie să își asume felul în care acceptă sau nu să îi fie luat un drept fundamental într-o țară care nu mai are niciun fel de legătură, din punct de vedere ideologic, cu Republica Populară Democrată Coreeană sau Cuba: dreptul de a vota. A te supune ordinelor unui președinte care îți ia una dintre foarte puținele șanse de a-i aprecia faptele de om politic, mă duce cu gândul la turmele de oi.

Nu l-am votat niciodată pe Traian Băsescu. Dimpotrivă, am spus de fiecare dată că este o greșeală enormă să îți dai votul în favoarea unui astfel de personaj. Pentru asta, unii dintre prieteni mei s-au supărat pe mine, alții nu mi-au mai vorbit o vreme. A fost alegerea lor. Treaba lor. N-am avut nicio satisfacție când, după primul mandat al lui Băsescu, au venit și mi-au spus că am avut dreptate și că a doua oară nu îl vor mai vota. Era deja un pic cam târziu. Atâția ani risipiți degeaba... Însă m-am bucurat că prietenii mei și-au deschis ochii în cele din urmă.

Pentru mine, un lucru este clar ca lumina zilei. Sa îl votezi o dată pe Băsescu a fost, poate, necunoaștere. Sau dorința de a o rupe cu trecutul, cu un partid despre care au spus că e plin de comuniști. Dar care partid nu e plin de comuniști în țara asta, din moment ce e plin de dinozauri, iar tinerii, nemânjiți de metehnele roșii, continuă să fie ținuți la talpă, la lipit afișe electorale... Să-l votezi și a doua oară pe Băsescu a fost sigur inconștiență. Și îmi asum opinia asta, cui nu-i place, să mă șteargă din lista lui de contacte și să mă scoată din lista lui de pe Facebook. Să-l scapi la primul referendum... nu mai are rost să comentez... Dar să-l mai salvezi pe Băsescu și de data asta, să îl votezi și a patra oară... Atunci, pentru mine, lucrurile sunt mai mult decat evidente: țara asta nu va mai avea nicio șansă, iar românii își vor merita din plin soarta.

Nu mai vreau un președinte care taie salarii, pensii și alocații, în timp ce el și oamenii lui se lăfăie în lux!
Nu mai vreau un președinte care își trimite doctorii, savanții și profesorii să muncească în străinătate!
Nu mai vreau un președinte care umilește profesioniștii și valorile precum dr. Raed Arafat!
Nu mai vreau un președinte care îi numește pe jurnaliști „țigancă împuțită” sau „găozar” ori îi amenință!
Nu mai vreau un președinte care include presa liberă printre amenințările la adresa securității naționale!
Nu mai vreau un președinte preocupat în permanență să creeze și să întrețină conflicte în viața politică!
Nu mai vreau un președinte care nesocotește Constituția ori o interpretează după bunul plac!
Nu mai vreau un președinte căruia nu-i pasă de principiul separației puterilor în stat!
Nu mai vreau un președinte care continuă să numească drept „lovitură de stat” o procedură pe care Curtea Constituțională a declarat-o deja ca fiind legală.
Nu mai vreau un președinte fără cuvânt de onoare, care promite ceva și după cinci minute se răzgândește!
Nu mai vreau un președinte care schimbă regulile și legile după cum dorește și de câte ori are nevoie!
Nu mai vreau un președinte care îl numește trădător de țară pe Regele Mihai!
Nu mai vreau un președinte care își trimite lingăii la Bruxelles să se plângă și să se căciulească, fără să țină cont că pune în pericol interesele propriei țări!
Nu mai vreau un președinte care o minte pe Angela Merkel că suspendarea președintelui nu este prevăzută de Constituția României!
Nu mai vreau un președinte care se crede un mare european, dar pe care toată lumea îl ignoră la reuniunile internaționale!
Nu mai vreau un președinte care le cere propriilor cetățeni să nu uzeze de dreptul lor de a vota!
Nu mai vreau un președinte care se crede, tocmai el!, luptătorul numărul 1 împotriva comunismului!
Nu mai vreau un președinte care se crede Moise, singurul om din țara asta capabil să ne scoată din mizerie și sărăcie!
Nu mai vreau un președinte care le spune profesorilor că nu muncesc suficient și că pot fi înlocuiți fără probleme de Google!
Nu mai vreau un președinte care le numea „țațe” pe bătrânele care se plângeau în timpul inundațiilor!
Nu mai vreau un președinte care îi numea „ciumpalaci” pe cei care demonstrau împotriva lui, în ianuarie!
Nu mai vreau un președinte care încurajează nepotismul și își proptește odrasla într-un scaun de europarlamentar la Bruxelles!
Nu mai vreau un președinte care nu ne-a explicat nici azi unde s-au dus cele 20 de miliarde împrumutate de la FMI!
Nu mai vreau un președinte care vrea cu orice preț deschiderea exploatării de la Roșia Montană!
Nu mai vreau un președinte care murdărește puritatea spiritului olimpic cu „flacăra democrației”!
Nu mai vreau un președinte care hăhăie la televizor!
Nu mai vreau un președinte care se înconjoară de personaje precum supra-valetul Emil Boc (așa cum l-a numit Octavian Paler), Roberta Anastase (care numără 80 și scrie 160), Elena Udrea (care a construit săli de sport de un milion de euro în sate fără canalizare și curent electric) și toate celelalte fețe portocalii care au făcut istorie prin faptele lor de eroism de partid!...
Nu vreau un președinte reîntors la Cotroceni cu mai multe voturi împotriva lui decât cele pe care le-a primit când a fost ales!!!

Vreau un Domn pe scaunul de la Cotroceni, un om la care să mă uit cu admirație, cu încredere și cu speranță, un om pe care să mi-l iau drept model! Vreau o țară fără Traian Băsescu!

Să judecați bine!

duminică, 1 mai 2011

Agricultura din sacoșică


După atâta cărnăraie, cozonac, pască, prăjituri și zeci de ouă vopsite, am zis să iau niște legume. Simțeam mare nevoie de ceva ușor, să-mi mai subțieze sângele. Până la sânge, mi-am subțiat drastic buzunarul și mi-am făcut o mie de nervi...

Cum piețele sunt departe de mine și mi-era lene să bat orașul, m-am dus la cel mai apropiat hypermarket. Nu contează care, sunt toate la fel. În special când vine vorba de fructe și legume românești, care sunt minunate, dar lipsesc cu desăvârșire. Așa că am luat roșii insipide din Turcia, ardei umflați cu hormoni din America, varză seacă din Macedonia, cartofi mici din Franța, păstârnac comunist din China, morcovi lemnoși din Turcia, ciuperci din Polonia, ceapă  din Egipt, mere din Austria și castraveți din Olanda.

Vă mai amintiți ce sere erau în România cândva? Îi mai știți pe țăranii care aduceau roșiile acelea mari și dulci ca merele, care se brumau când le rupeai în două? Mai știți merele noastre? Când ați mâncat ultima dată varză aceea românească, dulce și suculentă?

Am plecat plin de nervi și de oftică... La ieșire era o băbuță care abia îndrăznea să scoată dintr-o sacoșică vreo 3-4 legături de pătrunjel și mărar...

marți, 26 aprilie 2011

Românii n-au talent. Nici măcar bun simţ.







Dacă până acum am sperat că mai avem în ţara asta cantităţi suficiente de educaţie, bun simţ şi normalitate, apăi de azi-noapte mi-am pierdut definitiv orice nădejde... Sunt indignat şi dezgustat de ceea ce au votat telespectatorii concursului „Românii au talent”... Să auzi voci atât de bune, să vezi atleţi atât de uimitori şi să votezi un adolescent derutat care dă din gură nişte vorbe şi dă din mână pe un ritm făcut pe calculator, mi se pare o dovadă de prostie, de incultură şi de bătaie de joc... Românii n-au ştiut niciodată să-şi aclame în picioare valorile, aşa cum mă încântă să văd la americani şi la englezi. Românii n-au ştiut niciodată să-i respecte pe cei mai buni ca ei. Dimpotrivă, au făcut totul să-i gonească din ţară, ca să-şi caute mâncarea printre străini...

Mă uit încă o dată la prestaţia acestui Ţuţu în finala concursului... Cu destul de puţin exerciţiu, oricine ar putea să dea din gură pe un ritm. N-ai nevoie de talent pentru asta. Mă uit pe site-ul emisiunii la cum comentează susţinătorii lui. Agramaţi, mitocani, neciopliţi. Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu să scrie corect româneşte. Mulţi dau exemple precum BUG Mafia, Paraziţii, Puya drept modele artistice. Artistice?? Bună parte din cei care comentează acolo au un vocabular sărac intelectual. Cele mai frecvente cuvinte sau expresii sunt „p**a”, „să vă f*t”, „m**e” şi toate celelalte... (Sunteţi oripilaţi? Foarte bine! Vreţi o porţie întreagă? Citiţi toate aceste comentarii!) Despre lipsa diacriticelor, a formei „sunt” şi a literei „â” nu mai pomenesc, e caraghios să mai ai astfel de aşteptări de la asemenea oameni... Eh, aceste specimene sunt în acest moment cele mai numeroase în România. O spune clar numărul de voturi pe care l-a primit aseară acest Ţuţu. Nu ştiu dacă, sociologic vorbind, avem aici un eşantion reprezentativ. Mi-e de ajuns să ştiu că această rasă este cea care dictează ce reprezintă valoare în ţara mea, cine are talent şi cine trebuie să fie preţuit.

Talentele, valorile, elitele au început de multă vreme să părăsească ţara. Vor rămâne cei care nu mai au timp s-o ia de la capăt, resemnaţii şi mai ales cei care nu vor avea niciodată habar cum miroase o carte, cei care cred că Schopenhauer a fost un compozitor de muzică de-aia, simfonică şi cei care cred că muzică înseamnă Salam sau Guţă... Ştiu, este trist. Este grav.

Nu mă consolez cu ideea că Susan Boyle a câştigat locul 2 la „Britains Got Talent” şi apoi a cucerit lumea... Nu mă consolez cu ideea că pe Narcis Iustin Ianău oricum îl va înhăţa vreo casă de discuri şi îl va face star mondial la Scala din Milano. Nici nu mai sunt sigur de asta... Dar vreau ca talentul şi munca să fie preţuite la mine acasă!

A fost singura ediţie românească a acestei emisuni la care m-am uitat. M-am lăsat înşelat de o etichetă. „Românii au talent”. Hm... Lipsesc un „n” şi-o cratimă... Cred că a venit vremea să căutăm o altă ţară...

Vezi mai multe pe Romanii au talent


Vezi mai multe pe Romanii au talent


Vezi mai multe pe Romanii au talent


Vezi mai multe pe Romanii au talent


Vezi mai multe pe Romanii au talent

duminică, 12 septembrie 2010

Plictiseală vs. Breaking news


Cică o jurnalistă de la postul public norvegian de radio NRK și-a prezentat în direct demisia, în loc să prezinte buletinul de știri, adăugând că oricum nu avea de gând să mai citească știrile, pentru că nu se întâmplase nimic important în ziua respectivă. Ea s-a plâns și de faptul că șeful le freca scăfârliile prea mult. Jurnalista a mai spus că de-acum încolo o să aibă timp să mănânce cum trebuie și o să poată să mai respire. Apoi și-a încheiat "buletinul de știri" anunțând că nu o să mai fie niciun fel de știri în ziua respectivă! :)

Am fost în Scandinavia. Știu ce fel de știri au acolo. "Pe șoseaua cutare se schimbă cablul subteran de internet." sau "Cutare mâță nu s-a mai putut da jos din copac, iar pompierii s-au chinuit 4 ore s-o coboare."...

Acuma nu știu cum e mai bine... Să nu ai niciun fel de știri și să te frece șef-tu' la icre până aduci și tu niște ceva mai acătării sau să nu faci față avalanșei de evenimente, neștiind în care parte să te uiți mai întâi, să nu scapi ceva...

Nu pot să nu mă întreb cum s-ar fi descurcat colega noastră norvegiană dacă ar fi venit la un stagiu de "antrenament" jurnalistic la noi... Cu atâtea "breaking news"-uri, "news alert"-uri și declarații peste declarații... Ah, ce-mi place în România!...

http://www.foxnews.com/world/2010/09/11/fed-norwegian-radio-reporter-quits-air-instead-reading-bulletin/

vineri, 23 iulie 2010

Cel mai important lucru


"Care este cel mai important lucru anul acesta?", îi întreabă învățătorul pe copii. “Să fim fericiți!”, răspund aceștia. Nu, nu se întâmplă într-o școală din România, ci într-una de pe partea cealaltă a Pământului, mai precis în Japonia.

Dacă nu aveți timp sau chef să urmăriți fișierele video de mai jos, nu vă pierdeți timpul, treceți la alte activități, la alte lucruri, cele mai importante lucruri pentru voi în momentul ăsta. Sau în momentele următoare. Pentru ceilalți: iată o lecție despre ce înseamnă "Învățător", nu "învățător" - filmul documentar "Children full of life" (Copii plini de viață), un film cu multe premii.

La simple căutări pe Google despre școala românească am găsit "salariu învățător 800 lei", "sex oral în clasă", "bătaie între elevi", "profesor bătut". Reforma în învățământul nostru, ca și în întreaga Românie, de altfel, continuă... Apropos, la ce școală vă dați copiii?

P.S. Mulțumesc, Adriana, pentru sugestie.





joi, 22 aprilie 2010

Rostul


Prietena mea, Cătălina, aflată departe, îmi trimite pe mail un text primit, probabil, de la alţi prieteni, prin sistemul Fwd: Fwd: Fwd… Lucruri din acelea la care mai avem timp să ne mai gândim doar atunci când ne atrag alţii atenţia... Cu permisiunea ta, Cătălina, împart cele de mai jos cu toţi cei care vor să citească. Mulţumim.

"Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea, de-am fost nevoit s-o părăsesc?

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările “prietene”. La noi chestia asta se numeşte “agricultură de subzistenţă” şi lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-au avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghezmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. „Scuze, dom' părinte, e urgent !“

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul ca să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.

Băieţii noştri fură bancomate, joacă la poker şi beau de sting, pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.

Să trăieşti!"

vineri, 9 aprilie 2010

De ce nu am sărbătorit Ziua Internaţională a Romilor

Pentru că m-am săturat de haitele de romi care bântuie fără rost pe străzi sau zac vara, pe trotuar, de dimineaţa şi până seara, spărgând seminţe, afişând kilograme de aur şi scuipând în stânga şi în dreapta.

Pentru că nu muncesc, nu învaţă, nu se spală, nu plătesc impozite, nu folosesc metode contraceptive şi, în general, nu fac nimic bun. Cu excepţia a două, trei persoane educate, civilizate şi cu studii, pe care le-am cunoscut în emisiunile mele, restul...

Pentru că mi s-a acrit de manele şi de manelişti...

Pentru că nu mai suport emisiunile şi serialele tv care îi promovează pe ţigani, pentru că nu înţeleg de ce le difuzează televiziunile din România şi pentru că nu înţeleg de ce se uită românii la ele...

Pentru că singurul cerşetor pe care l-am văzut în centrul oraşului Göteborg era ţigan din România. Şi pentru asta mi-a fost al naibii de ruşine că sunt român...

Pentru că au invadat capitalele ţărilor europene occidentale, unde au furat, au violat şi au omorât, iar jurnalele tv şi ziarele i-au numit „români”.

Pentru ipocrizia europenilor care ne critică pentru „discriminarea de care suferă romii în România”, dar nu ştiu cum să scape mai repede de ei, atunci când îi „calcă”...

Pentru că s-a găsit Madonna să ne facă educaţie civică legată tot de discriminarea romilor. Să-i ia acasă la ea.

Pentru că România nu este ţara romilor, aşa cum cred mulţi europeni, ci ţara românilor. De aceea, sunt de părere că romii ar trebui să fie din nou numiţi „ţigani”, aşa cum a fost întodeauna şi cum toată lumea obişnuieşte să spună, inclusiv ţiganii înşişi, şi nu „romi”, aşa cum rău şi prost a impus un prim-ministru după 1990. Ar fi, de asemenea, un lucru bun ca la ONU să figureze din nou titulatura „Rumania”, aşa cum era înregistrată cu nişte ani în urmă.

Pentru că îmi doresc să trăiesc într-o ţară civilizată (iar îţi doreşti asta???), unde nimeni nu are mai multe sau mai puţine drepturi decât celălalt şi unde nu este nevoie ca majoritatea să suporte „dictatura minorităţii”, numai pentru ca aceasta să nu se simtă discriminată...