După atâta cărnăraie, cozonac, pască, prăjituri și zeci de ouă vopsite, am zis să iau niște legume. Simțeam mare nevoie de ceva ușor, să-mi mai subțieze sângele. Până la sânge, mi-am subțiat drastic buzunarul și mi-am făcut o mie de nervi...
Cum piețele sunt departe de mine și mi-era lene să bat orașul, m-am dus la cel mai apropiat hypermarket. Nu contează care, sunt toate la fel. În special când vine vorba de fructe și legume românești, care sunt minunate, dar lipsesc cu desăvârșire. Așa că am luat roșii insipide din Turcia, ardei umflați cu hormoni din America, varză seacă din Macedonia, cartofi mici din Franța, păstârnac comunist din China, morcovi lemnoși din Turcia, ciuperci din Polonia, ceapă din Egipt, mere din Austria și castraveți din Olanda.
Vă mai amintiți ce sere erau în România cândva? Îi mai știți pe țăranii care aduceau roșiile acelea mari și dulci ca merele, care se brumau când le rupeai în două? Mai știți merele noastre? Când ați mâncat ultima dată varză aceea românească, dulce și suculentă?
Am plecat plin de nervi și de oftică... La ieșire era o băbuță care abia îndrăznea să scoată dintr-o sacoșică vreo 3-4 legături de pătrunjel și mărar...
Un comentariu:
it is the same in any country! its called convenience! but so sad, well written as always xxx
Trimiteți un comentariu