În căutare de casă nouă

Ușa redacției este deschisă. Deodată, un zumzet ciudat, aproape înfricoșător, se aude de afară. Mă întorc și văd cum cerul începe să se înnegrească. Un roi enorm de albine bântuie năuc în fața ușii, în căutarea unui loc în care să se așeze. Cred că sunt câteva mii... Câteva au ajuns deja înăuntru. Fetele din redacție se panichează. Nu știu ce să fac mai întâi, să închid ușa sau să iau telefonul, să pot filma poporul înaripat... Sunt tentat să ies pe terasă, în mijlocul lor, ca să le pot vedea mai bine... În secunda imediat următoare îmi dau seama că nu ar fi o idee strălucită... Încerc să le filmez dinăuntru, prin sticlă, atât cât reușesc... Din când în când, câteva albine se ciocnesc de ușa închisă. Senzația nu e foarte plăcută, chiar știindu-mă la adăpost...

Îmi dau seama că nu știu nimic despre roirea albinelor... Caut câteva informații pe internet...

Uneori, matca, o parte din albine și trântori părăsesc stupul, în mai-iunie, în zilele călduroase și cu timp frumos, în jurul prânzului. După ce matca iese din stup însoțită de albine, roiul se învârtește în apropierea stupinei și caută un loc potrivit de care să se prindă. Roiul nu se îndepărtează prea mult de stupină și, după ce se așează pe crengile unor copaci, rămane liniștit timp de câteva ore. Mai departe, depinde de apicultor și de priceperea lui să le prindă și să le ducă într-un stup nou...

Albinele s-au liniștit. Le văd cum stau câte 3-4 pe fiecare frunză a cireșului în care s-au așezat... Cred că vara asta nu mai mâncăm cireșe la serviciu... Hai, roiu'!!!