Se afișează postările cu eticheta Grammy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Grammy. Afișați toate postările

miercuri, 16 februarie 2011

Povești despre o legendă - Barbra Streisand, așa cum e (I)



Ceremoniile Grammy de acum câteva zile au prilejuit un moment aparte: decernarea premiului „Personalitatea muzicală a anului”, acordat pentru contribuții excepționale în artă și acțiuni umanitare. Premiul a fost acordat anul acesta celebrei Barbra Streisand. Iată o scurtă trecere în revistă a premierelor și recordurilor de care Barbra și-a legat numele.

A primit un premiu Tony, echivalentul Oscarului pentru producții pe Broadway, pentru primul spectacol în care a jucat, „I Can't Get It For You Wholesale”.

 

A câștigat două premii Grammy, inclusiv la categoria „Albumul anului”, pentru primul său disc, „The Barbra Streisand Album”.


A obținut un premiu Emmy, echivalentul Oscarului pentru programe de televiziune, pentru primul său show tv, „My Name Is Barbra”.

A câștigat un Oscar pentru primul său rol în film, în „Funny Girl”.


Și a obținut toate aceste premii înainte să împlinească 27 de ani!!!

Din fericire pentru noi toți, nu s-a culcat pe lauri. A câștigat un al doilea Oscar pentru primul cântec pe care l-a compus pentru un film, „Evergreen - The Love Theme” pentru „A Star Is Born”.


A câștigat două Globuri de aur pentru primul film pe care l-a regizat, „Yentl”.


Contribuția excepțională la istoria muzicii și a filmului i-a adus Barbrei Streisand „Premiul pentru întreaga carieră” din partea Institutului American de Film și un Grammy pentru întreaga carieră. Ea este unul din cei numai doi artiști care au atins o asemenea performanță ieșită din comun. Celălalt este Fred Astaire.

În ambele domenii, Barbra a dat dovadă de o versatilitate excepțională. A strălucit în musicaluri, comedii și în drame în egală măsură. În muzică a ajuns Number One cu cântece devenite „clasice” precum „People”


sau disco („The Main Event/Fight”).


A fost nominalizată la premiile Grammy la categorii precum „Pop”, „Traditional Pop” sau „Classical” (la noi nu știe aproape nimeni că Barbra Streisand a înregistrat în 1976 un album cu lieduri semnate de Händel, Orff, Schumann sau Debussy!).


Premierele semnate de Barbra Streisand par să nu se oprească niciodată. Cu „Evergreen”, ea a devenit prima femeie-compozitor care a câștigat un Oscar la categoria „Cel mai bun cântec original pentru un film”.


Cu „Yentl”, a devenit prima femeie care a semnat o producție cinematografică majoră în calitate de producător, regizor, scenarist, actor în rol principal și interpret al coloanei sonore!!!


Avea numai 22 de ani când a câștigat Grammy la categoria „Albumul anului” cu „The Barbra Streisand Album”, fiind cel mai tânăr câștigător la această categorie timp de mai bine de 30 de ani. În plus, a adunat 5 nominalizări la categoria „Albumul anului” și 6 la „Cântecul anului”, mai multe decât orice altă femeie în istoria muzicii.

Să mai spunem că Barbra Streisand este singurul artist din istorie care a câștigat toate premiile majore în industria americană muzicală și de film: Oscar, Golden Globe, Grammy, Emmy și Tony. În plus, este singurul artist din istorie care a câștigat Oscarul și ca actor și în calitate de compozitor!!!

Acțiunile filantropice ale Barbrei Streisand sunt absolut impresionante. În 1986 a creat The Streisand Foundation, unde a donat până acum peste 25 milioane de dolari. Fundația ei a făcut peste 1000 de donații câtre organizații non-profit implicate în activități legate de protejarea mediului, lupta pentru drepturile civile, promovarea valorilor democrației, acțiuni pacifiste în întreaga lume, educarea copiilor, precum și cercetări pentru sănătatea femeilor. Cu puțin timp în urmă, Barbra Streisand a donat 5 milioane de dolari Spitalului Cedars Sinai pentru programul de cercetare și educare privind bolile cardio-vasculare ale femeilor, dar și 1 milion de dolari Inițiativei de protejare a mediului a lui Bill Clinton.


Deși va împlini 69 de ani anul acesta, Barbra nu pare să dorească să încetinească motoarele. Cartea ei, „My Passion For Design”, recent apărută, combină cugetările ei despre viață cu pasiunea pentru design și arhitectură.


Filmul „Litlle Fockers”, în care joacă, a avut premiera la sfârșitul anului trecut. Iar pentru 2011 mai are deja două filme pe agendă. În fine, recentul său album, „Love Is The Answer”, i-a adus cea de-a 8 nominalizare la categoria „Cel mai bun album pop tradițional” și cea de-a 41-a nominalizare din întreaga carieră.


Organizatorii Galei Grammy i-au smuls un interviu foarte interesant pe care vi-l ofer în zilele următoare.



luni, 14 februarie 2011

Prostovanul român și premiile Grammy



Și au trecut și premiile Grammy... Nu mare lucru anul ăsta, mai nimic spectaculos... Lady Gaga tot cu acel „rrraaa-rrraaa” care îmi macină neuronii a câștigat 3 premii (parcă de ani de zile tot îl cântă și ia Grammy în fiecare an? ori pur și simplu n-o suport eu?) și tot cu „Bad Romance” îmi violează retina pe canalele tv de muzică... Parcă sunt fermecați americanii ăștia! Mult, 3 premii, enorm! Mocofanu' de Justin Bieber n-a luat nimic. Eminem numai două premii din 10 nominalizări. Prea mult încă. Iar cei de la Lady Antebellum, da, cinste lor, 5 premii. Americanii își prețuiesc muzica națională.

Dincolo de toate acestea mi s-au părut foarte interesante... detaliile. Celelalte lucruri, care nu stau neapărat în lumina reflectoarelor...

Întâi de toate, mi se pare absolut lăudabil faptul că americanii acordă astfel de premii pentru practic toate tipurile de înregistrări audio care ies pe piața lor. De la muzică, indiferent cum o fi ea (pop, rock, soul, rap, country, clasică, jazz, tradițională și așa mai foarte departe, dacă pot să spun așa...) și până la înregistrări pentru copii și audio-book-uri. Iată o privire mai de aproape în lista celor 109 (!!!) categorii de înregistrări pentru care se acordă Grammy, echivalentul pentru muzică al Oscarurilor.

Înregistrarea anului – „Need You Now” – Lady Antebellum. Frumos cântec. Restul celor nominalizate... obscure și mizere. Însă „Need You Now” nu a câștigat și la categoria „Albumul anului”... Dar a câștigat la categoria „Cântecul anului!” Ciudată le mai e logica... Să îmi spună și mie cineva care este acea majoră diferență, că pe mine nu mă duce capul...


Cel mai bun debut... nu a fost Justin Bieber. Nici nu înțeleg de ce a mai fost nominalizat puță asta, că voce n-are, cântecele-i sunt toate la fel, plus că de câțiva ani tot debutează... Mă rog...

Cea mai bună interpretare vocală pop feminină – Lady Gaga – „Bad Romance”. Mda... Inutil să mai comentez...

Cea mai bună interpretare vocală pop masculină – Bruno Mars – „Just The Way You Are”. Ei, da, chiar cântă bine băiatul ăsta! I-a bătut pe Michael Buble, Michael Jackson și Adam Lambert... Nu văd de ce l-au mai nominalizat pe bietul Michael...

La cel mai bun album vocal pop am o problemă! Să nominalizezi albume semnate de Susan Boyle (superbă!) și Justin Bieber (penibil!), dar să-i dai premiul lui Lady Gaga pentru un disc scos hăt-hăt în urmă, chiar mă apucă dracii!

Și mai am o problemă. Și mai mare! La categoria „Cel mai bun album vocal pop tradițional” a fost bătaie mare. Nume grele: Michale Buble, Barry Manilow, Johnny Mathis, Rod Stewart și iubirea mea, Barbra Streisand. A luat Sinatra din Canada. Trebuia să câștige Barbra! Da, sunt subiectiv și părtinitor! Și ce?!


La rockăială, R&B, alternative, rap și soul mi-a fost indiferent. La „country”, la fel. Lady Antebellum a mai luat aici trei premii. Bravo lor! Jazzul și gospelul american mi-au rămas necunoscute și anul trecut, așa că trec repede și peste categoriile respective... Mai sunt o mulțime de categorii latino, mexicane, hawaiene, indiene... M-am pierdut deja...

Vin categoriile cu albume pentru copii. Sunt uimit să văd la una dintre ele numele legendarei Julie Andrews, care a primit un Grammy pentru „Cel mai bun album pentru copii”. Un album pe care minunata artistă a înregistrat poezii și cântecele pentru cei mici...


Există și un Grammy pentru audio-book-uri și povești pentru copii. 5 discuri au fost nominalizate și aici, pe care apar nume foarte mari precum, Sigourney Weaver, Michael J. Fox sau Carol Burnett.

Există și categorii pentru coloane sonore. Au luat Grammy muzica din „Crazy Heart” și „Toy Story 3”, în fața filmelor „The Twilight Saga: Eclipse”, „Inception”, „Sherlock Holmes”, „Alice in Wonderland” sau „Avatar”.

O mulțime de categorii rezervate muzicii clasice. M-am uitat cu atenție peste toate, niciun artist român nu a făcut anul trecut un disc care să merite atenția celor care oferă Grammy... M-am gândit aici mai ales la Angela Gheorghiu...

O sărbătoare frumoasă... Nu pot să nu mă gândesc la ce se întâmplă... asemănător (e mult spus, desigur!) în România. Avem premiile MTV România, unde trustul-mamă (sau -tată) își premiază artiștii, oricât de proști ar fi ei. De aceea nici nu îmi mai pierd timpul să mă uit. De multă vreme. Mai avem premiile pe care le acordă postul public de radio. O manifestare aproape anonimă, care nu interesează pe nimeni și care acordă premii pe baza preferințelor unor redactori muzicali... Rămân în fiecare an o mulțime de artiști neapreciați. Unii chiar merită să primească multă atenție. Punerea lor pe soclul pe care îl merită ar face bine nu doar acestor artiști. Ar atrage atenția prostovanului român, care nu știe decât de manele, de cluburi și de prea atâtea apariții efemere și afone... L-ar mai educa și i-ar mai deschide ochii, urechile și mai ales mintea. Ar vedea și el că există artiști care te emoționează până la lacrimi cu vocea lor, că există mari compozitori în România și nu doar utilizatori de programe computerizate generatoare de sunete, că avem orchestre impresionante și că avem artiști care au grijă de fiecare centimetru pătrat al costumului cu care urcă pe scenă, care sunt în stare să facă un spectacol întreg având la dispoziție doar un microfon și-atât. În țara unde încă mai plătim bani buni ca să vedem diverse și diverși mimând muzica și arta, ne-ar prinde bine un „Grammy” care să facă ordine printre mari artiști, pizdulice și cocalari. Să măture gunoaiele și să întindă covorul roșu pentru cei care merită, fie că aduc pe scenă muzica modernă, folclorul sau muzica clasică. Să nu mai fie nevoie să spunem „se cântă live”, că e stupid, ci doar atât: „Acest artist ne încântă!”...