Prostovanul român și premiile Grammy

Și au trecut și premiile Grammy... Nu mare lucru anul ăsta, mai nimic spectaculos... Lady Gaga tot cu acel „rrraaa-rrraaa” care îmi macină neuronii a câștigat 3 premii (parcă de ani de zile tot îl cântă și ia Grammy în fiecare an? ori pur și simplu n-o suport eu?) și tot cu „Bad Romance” îmi violează retina pe canalele tv de muzică... Parcă sunt fermecați americanii ăștia! Mult, 3 premii, enorm! Mocofanu' de Justin Bieber n-a luat nimic. Eminem numai două premii din 10 nominalizări. Prea mult încă. Iar cei de la Lady Antebellum, da, cinste lor, 5 premii. Americanii își prețuiesc muzica națională.

Dincolo de toate acestea mi s-au părut foarte interesante... detaliile. Celelalte lucruri, care nu stau neapărat în lumina reflectoarelor...

Întâi de toate, mi se pare absolut lăudabil faptul că americanii acordă astfel de premii pentru practic toate tipurile de înregistrări audio care ies pe piața lor. De la muzică, indiferent cum o fi ea (pop, rock, soul, rap, country, clasică, jazz, tradițională și așa mai foarte departe, dacă pot să spun așa...) și până la înregistrări pentru copii și audio-book-uri. Iată o privire mai de aproape în lista celor 109 (!!!) categorii de înregistrări pentru care se acordă Grammy, echivalentul pentru muzică al Oscarurilor.

Înregistrarea anului – „Need You Now” – Lady Antebellum. Frumos cântec. Restul celor nominalizate... obscure și mizere. Însă „Need You Now” nu a câștigat și la categoria „Albumul anului”... Dar a câștigat la categoria „Cântecul anului!” Ciudată le mai e logica... Să îmi spună și mie cineva care este acea majoră diferență, că pe mine nu mă duce capul...

Cel mai bun debut... nu a fost Justin Bieber. Nici nu înțeleg de ce a mai fost nominalizat puță asta, că voce n-are, cântecele-i sunt toate la fel, plus că de câțiva ani tot debutează... Mă rog...

Cea mai bună interpretare vocală pop feminină – Lady Gaga – „Bad Romance”. Mda... Inutil să mai comentez...

Cea mai bună interpretare vocală pop masculină – Bruno Mars – „Just The Way You Are”. Ei, da, chiar cântă bine băiatul ăsta! I-a bătut pe Michael Buble, Michael Jackson și Adam Lambert... Nu văd de ce l-au mai nominalizat pe bietul Michael...

La cel mai bun album vocal pop am o problemă! Să nominalizezi albume semnate de Susan Boyle (superbă!) și Justin Bieber (penibil!), dar să-i dai premiul lui Lady Gaga pentru un disc scos hăt-hăt în urmă, chiar mă apucă dracii!

Și mai am o problemă. Și mai mare! La categoria „Cel mai bun album vocal pop tradițional” a fost bătaie mare. Nume grele: Michale Buble, Barry Manilow, Johnny Mathis, Rod Stewart și iubirea mea, Barbra Streisand. A luat Sinatra din Canada. Trebuia să câștige Barbra! Da, sunt subiectiv și părtinitor! Și ce?!

La rockăială, R&B, alternative, rap și soul mi-a fost indiferent. La „country”, la fel. Lady Antebellum a mai luat aici trei premii. Bravo lor! Jazzul și gospelul american mi-au rămas necunoscute și anul trecut, așa că trec repede și peste categoriile respective... Mai sunt o mulțime de categorii latino, mexicane, hawaiene, indiene... M-am pierdut deja...

Vin categoriile cu albume pentru copii. Sunt uimit să văd la una dintre ele numele legendarei Julie Andrews, care a primit un Grammy pentru „Cel mai bun album pentru copii”. Un album pe care minunata artistă a înregistrat poezii și cântecele pentru cei mici...

Există și un Grammy pentru audio-book-uri și povești pentru copii. 5 discuri au fost nominalizate și aici, pe care apar nume foarte mari precum, Sigourney Weaver, Michael J. Fox sau Carol Burnett.

Există și categorii pentru coloane sonore. Au luat Grammy muzica din „Crazy Heart” și „Toy Story 3”, în fața filmelor „The Twilight Saga: Eclipse”, „Inception”, „Sherlock Holmes”, „Alice in Wonderland” sau „Avatar”.

O mulțime de categorii rezervate muzicii clasice. M-am uitat cu atenție peste toate, niciun artist român nu a făcut anul trecut un disc care să merite atenția celor care oferă Grammy... M-am gândit aici mai ales la Angela Gheorghiu...

O sărbătoare frumoasă... Nu pot să nu mă gândesc la ce se întâmplă... asemănător (e mult spus, desigur!) în România. Avem premiile MTV România, unde trustul-mamă (sau -tată) își premiază artiștii, oricât de proști ar fi ei. De aceea nici nu îmi mai pierd timpul să mă uit. De multă vreme. Mai avem premiile pe care le acordă postul public de radio. O manifestare aproape anonimă, care nu interesează pe nimeni și care acordă premii pe baza preferințelor unor redactori muzicali... Rămân în fiecare an o mulțime de artiști neapreciați. Unii chiar merită să primească multă atenție. Punerea lor pe soclul pe care îl merită ar face bine nu doar acestor artiști. Ar atrage atenția prostovanului român, care nu știe decât de manele, de cluburi și de prea atâtea apariții efemere și afone... L-ar mai educa și i-ar mai deschide ochii, urechile și mai ales mintea. Ar vedea și el că există artiști care te emoționează până la lacrimi cu vocea lor, că există mari compozitori în România și nu doar utilizatori de programe computerizate generatoare de sunete, că avem orchestre impresionante și că avem artiști care au grijă de fiecare centimetru pătrat al costumului cu care urcă pe scenă, care sunt în stare să facă un spectacol întreg având la dispoziție doar un microfon și-atât. În țara unde încă mai plătim bani buni ca să vedem diverse și diverși mimând muzica și arta, ne-ar prinde bine un „Grammy” care să facă ordine printre mari artiști, pizdulice și cocalari. Să măture gunoaiele și să întindă covorul roșu pentru cei care merită, fie că aduc pe scenă muzica modernă, folclorul sau muzica clasică. Să nu mai fie nevoie să spunem „se cântă live”, că e stupid, ci doar atât: „Acest artist ne încântă!”...