Eurovision 2014. Danemarca. Finala

Acum, că ne-am mai răcorit, aș arunca o privire înapoi, cu calm, la ce a fost finala Eurovision de aseară.

În ciuda a ceea ce a devenit, în mare măsură, Eurovisionul, eu rămân, în fiecare an, la dorința și bucuria de a descoperi cântece frumoase, atât de frumoase încât să le vreau de tot în playlist-ul meu. Și se găsesc. De fiecare dată. Chiar dacă, de cele mai multe ori, nu au nicio legătură cu melodia câștigătoare... N-am chef să o iau țară cu țară, au fost și multe banalități, mediocrități, aiureli și chestii care nu au prea mare legătură cu muzica.

Belarusul a fost o surpriză foarte frumoasă. „Cheesecake” a fost chiar o prăjitură fină într-o vitrină cu acadele colorate, ieftine.

Norvegia m-a surprins, deși știam că sunt foarte talentați și muzicali. Însă o baladă atât de frumoasă, cu o voce atât de neașteptată, de la un astfel de uriaș, nu auzi foarte des și nu uiți foarte curând... Oricum, un produs prea rafinat pentru consumatorul obișnuit de „deșeuri” radio... Locul 2 mi s-ar fi părut corect pentru Norvegia.

M-am bucurat că ai noștri au făcut treabă buna. Chiar au făcut. Mai mult de atât nu se putea. Nu văd nimic ce li s-ar putea reproșa. Iar locul 12 a fost absolut onorabil pentru România.

Polonia - Chiar dacă nu gust niciodată genul hip-hop, a fost cu adevărat o plăcere să le revăd pe fete... să le revăd... să le revăd... Și cu untul, și cu rufele... și cu orice ar mai fi vrut ele...

Taman în mijlocul concursului, mi s-a părut absolut grețoasă slugărnicia comentatorului TVR, care a ținut să ne informeze că „premierul Victor Ponta se află în sală și urmărește concursul alături de soția sa.” Dacă nu era campanie electorală, poate aș fi înțeles, dar așa... Probabil că, între timp, a sunat un telefon ori a venit un sms. Altfel nu îmi explic de ce, mai târziu, a trebuit să mai auzim o dată anunțul, e drept, ușor modificat: fără soție, ci cu patru copii talentați. Mă rog... a sunat la fel de prost...

Suedia a fost ok, dar parcă în finală nu a mai fost la fel de impresionantă. Ori nu mai aveam eu chef de ea, după anunțul cu vizita prea-iubitului și stimatului...

Spania a fost preferata mea. Mi-aș fi dorit să câștige. A fost cântecul cel mai bun. Desigur, pentru mine. Vocea foarte bună. Show-ul simplu, dar perfect, foarte sugestiv. Și ploaia de pe fundal. Și părul ud al domnișoarei... și energia irezistibilă a cântecului. Mi-a plăcut cel mai mult și gata. Oricum, de departe a fost cea mai bună prestație dintre țările mari contributoare la EBU. De fapt, singura bună cu adevărat. De reținut și de reascultat des. Și nu doar în zilele cu ploaie... :)

Olanda, un cântec foarte bun. Unul dintre puținele. Și cum rar mai auzi la Eurovision. Punct.

Am avut și câteva satisfacții personale. Nu-mi pasă dacă le catalogați drept răutăți sau nu. Îmi rezerv acest drept.

Marea Britanie – O mediocritate, ca la cele mai multe ediții de mulți ani încoace. Tocmai ei, care fac praf pe toată lumea, în tabloide. Chențănituri și schelălăieli. Ce loc ați luat? 17? Noi am luat 12.

În ce privește votul, îmi vin în minte mai ales huiduielile (ah, ce armonie!) la adresa Rusiei și la adresa slugilor care le-au dat 10 sau 12 puncte. Absolut la fel de jenant mi s-a părut votul Republicii Moldova. Dacă se vota strict pe criteriul artistic, România nu avea de ce să primească 12 puncte, să fim serioși! Și în egală măsură de jenantă mi se pare și cerșeala națională românească: „Români din toate zările, votați Paula Seling și Ovi!” De ce??? De ce să nu voteze ce le place și ce e cel mai bun? Pe de altă parte, nu facem decât să ne plângem de votul geo-politic al altora...

Ok, da, zic și de „Regina Austriei”, Conchita Cârnat (cine naiba a fost cu ideea de un astfel de nume de scenă???)... Din capul locului o spun, nu am absolut nimic cu nimeni, fiecare hotărăște ce vrea cu viața lui, fie el/ea și transsexual(ă) și travestit(ă). Însă dacă vrea la Eurovision, să se hotărască dacă vrea să fie ori să arate ca o femeie sau ca un bărbat. Femeia cu barbă a fost prea mult. Dacă asta a fost găselnița care i-a dat pe spate pe telespectatorii europeni... nu mi-e clar dacă au fost cu adevărat fermecați de Conchita sau doar au votat-o în bătaie de joc. Și ca să fiu cinstit până la capăt, da, a fost un cântec bun, spectaculos, da, a fost cântat bine. Însă au fost câteva care mi-au plăcut mai mult.

Eurovision 2014. Danemarca. Semifinala II

Hai și cu Semifinala II!

1. Malta – Vine de fiecare dată cu cântece frumoase, mai ales balade... De data asta e ceva ritmat. Am notat vocea foarte bună a solistului și „chitara” lui ciudată. Un soi de country. Maltez. Drăguț, plin de energie, dar n-aș putea să-l fredonez. Next!

2. Israel – Energia crește. O evreică sexoasă. Rock. Voce dură. Atât. Nu vreau să-nvăț melodia asta.

3. Norvegia lui Jan Werner – Pian. Urale. Un viking enorm, cu barbă, cercei, tatuaje, curele de piele. Baladă. Excelentă baladă! Excelentă voce! Acum înțeleg uralele... Mi-ar plăcea să mai ascult o dată. În finală, sper...

4. Georgia – Niște ciudați, la prima vedere. Parapantă. Un cântec aproape... dezordonat. Cum or fi câștigat ăștia selecția națională de la Tbilisi? Asta-i tot ce-au avut mai bun anul ăsta?

5. Polonia – Aaa! Ce costume frumoase! Păcat de ele!... Hip-hop în polonă... Înțelege dracu' ce spun astea acolo! Mă concentrez pe frumusețea combatantelor... Mmm!... Cum bate asta... untul, cred... :) Astalaltă spală rufele... la râu, presupun... :) Eu pot să-ți ușurez viața, fato, am mașină automată de spălat! Hai, mai stați, nu plecaaați!... :(

6. Austria – Ei, iată, în sfârșit, atracția târgului, „struțo-cămila”! Nici femeie, nici bărbat, și femeie, și bărbat! Sigur va avea mare succes cu găselnița asta! Vocea e mai degrabă de adolescent, o voce în schimbare... O, Doamne! O femeie frumoasă, e drept, dar cu o barbă consistentă! Ori un bărbat cu țâțe, cu rochie și machiat ca o femeie, de scenă! Mă concentrez cu greu pe cântec... Naomi, poți sa-ți rozi liniștită toate unghiile de invidie, inclusiv de la picioare! Dumnezeule!!!...

7. Lituania – Hai, să vedem și-o femeie adevărată și normală, fie ea și dură, accept! Dar asta-i tot. Mult negru, curele, latex... O rochie n-ai găsit și tu în tot șifonierul? Că frumoasă ești... Aștept cu nerăbdare numărul următor.

8. Finlanda – Am așteptat degeaba... Ori sunt eu de modă veche, ori muzica pe care o fac și o ascultă tinerii de azi e prea zgomotoasă pentru gustul meu...

9. Irlanda – Pfuuu!!! Ce voluptoasă!!! La capitolul voce stă cam ușurel. Parcă nici nu se aude suficient de puternic, de bine... N-are suflu? Din plămânii ăștia??? Cântecul – genul ăla pe care-l uiți imediat ce l-ai ascultat. În rest, vioară și doi dansatori tradiționali. Cam puțin...

10. Belarus – Vine cu Cheesecake. Aveți grijă ce cântați, ce spuneți și cum, sunt leșinat după cheesecake! Hm!... Bun cântecul ăsta, vreau să-l mai aud o dată! Și jmekerul ăsta cântă bine!

11. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – Și ăștia au muzică frumoasă de obicei... Ce coafură interesantă... :) În rest... Îmi pare rău, anul ăsta, nu-mi spune nimic Macedonia.

12. Elveția – Parcă-i „Album duminical”. :) Singurele părți mai acatări au fost când nu a cântat solistul, partea cu vioara și partea cu toba. Next!

13. Grecia - Cu excepția anului în care a cântat Loukas Giorkas, grecii au venit cu aceeași eternă rețetă „țopăită”. Îi asculți la radio și nici nu-i auzi. În rest... gimnastul la trambulină și cam atât. Câți or vota pentru chestia asta?

14. Slovenia – Flaut. Rochie albastră. Albastră, toată scena. Frumos albastru. Frumoasă voce, cântec bun. Mi-ar plăcea să-l aud și-n finală...

15 . România – Ai noștri. Cântecul îl știm, punerea în scenă, o știm și pe ea. De văzut dacă Paula trece cu bine de nota aceea lungă, întinsă pe mai multe game... Îmi aduc aminte de mizeriile scrise despre ea de cei de la „The Mirror”... Urale. Se aude din public „Paula! Paula”! Holograma. Ai noștri par ok. Pianul circular. Nota „aia”, cântată perfect. Show-ul, cam sărăcuț, simpluț. Dar măcar au trecut cu bine de scenă. Doamne-ajută!

În pauză, Conchita Wurst (Cârnat, adică...) e promovată masiv. Nu știu dacă la modul serios sau e doar o ironie...

Se anunță calificații. Elveția (!), Slovenia (ok!), Polonia (!), ROMÂNIA!!!, Norvegia (yesss!), Grecia (pentru ce???), Malta (fie!), Belarus (foarte bine!), Finlanda (zgomotoșii???) și Austria (de ce mi-era frică n-am scăpat... SIGUR nu a fost aleatoriu anunțată ultima! pentru show...).

În finală, îmi propun încă de pe acum, nu vreau să mă enervez...

Eurovision 2014. Danemarca. Semifinala I

N-am înțeles niciodată de ce „Only Teardrops” a câștigat Eurovision-ul! În fine, acum chiar nu mai contează. Să vedem ce ne oferă danezii, anul ăsta. N-am ascultat niciun cântec, n-am văzut niciun clip, nu știu la ce să mă aștept...

Scena pare simplă, dar nu e, e de-a dreptul spectaculoasă! Să vă vedem și să vă auzim, artiștilor! Semifinala I.

1. Armenia – Am doar eu senzația sau acest domn falsează? Un cântec interesant, păcat că-l trage în jos vocea...

2. Letonia – Jucăuș, simpatic, dar nu e genul de cântec care să mă dea pe spate.

3. Estonia – Greu rău să faci balet și să cânți onorabil! Vocea sună ok chiar și așa, dar cântecul mi se pare destul de comun, se aud la radiouri 50 la fel, în fiecare zi.

4. Suedia – Ăștia au fost tari aproape în fiecare an! Sunt curios ce aduc de data asta... Excelent! Fata asta chiar cântă! Iată că se poate la Eurovision fără să fie nevoie să-și arate bucile goale! Nu că m-ar deranja asta, dar e loc suficient pentru așa ceva în o mulțime de alte locuri. Bună voce, bun cântec! De reascultat!

5. Islanda – Începe ca Phoenix! Dar doar începe... În rest... O, Doamne, ce aiureală! Și ce costume!!! Se vede clar în ce hal se plictisesc ăștia pe acolo!... Unde ești tu, Hera Björk???

6. Albania – Voce bună, cântec bun. N-am înțeles de ce a fost nevoie s-o cocoațe pe artistă pe un piedestal. În fine... De ascultat și în finală.

7. Rusia – Am deja un sentiment de greață încă înainte să ascult cântecul, să mă iertați! Două fete blonde, gemene, frumoase, desigur. Probabil, fiice de cuceritori post-sovietici... Și-au adus și un balansoar, să se hâțâne pe el. Nimic altceva de remarcat, nici vocal, nici componistic...

8. Azerbaijan – Voce bună. Rochie superbă. Baladă frumoasă. Se aude și un instrument tradițional. Acrobata. De ascultat noaptea, în liniște.

9. Iacă și biata Ucraină – Frumoasă și drăcoasă rău bruneta asta! A venit cu „hamsterul” ei, care aleargă fără speranță către nicăieri. Acum, serios, mișto ideea cu roata în care își „chinuie” individa partenerul de show... :)

10. Belgia – Nu pot să cred ce voce are acest tip!!! Sunt paf!!!

11. Moldova – Wow! Ce costume! Vocea, cântecul sunt ok, dar nu de mare excepție. Dar ar merge de finală. Foarte tare momentul în care artista își taie părul cu... microfonul-cuțit!

12. San Marino – Drăguț. Dar nu mai mult.

13. Portugalia – Pfuuuuu! Ce rochie! Și ce femeie! Aduce mult cu Dalida! Colorat, vesel, un cântec care-mi amintește de „Lambada”. Numai că, pe ăsta, nicio șansă să-l ții minte mai mult de o zi.

14. Olanda – În sfârșit! Cântec, cuvinte, voci, simplu, frumos, mesaj. De ascultat în mașină, la drum lung și liniștit, cu cine ți-e drag... De reținut.

15. Muntenegru – Ăștia au fost buni aproape de fiecare dată. Să-i auzim!... Frate, când au pus ăștia gheață pe scenă, să patineze dansatoarea??? Un cântec frumos, cald, să se topească gheața... :)

16. Ungaria – Ăsta e primul Andrasz mulatru pe care îl văd! Nu sună rău cântecul lui. Și nici vocea. Și are și o poveste. Bun.

După vot, primele 10 finaliste sunt: Muntenegru, Ungaria, Rusia (bleah!!! publicul huiduie!!! nu mă surprinde deloc reacția!...), Armenia (!), Azerbaijan, San Marino (!!!), Ucraina, Suedia (yesss!!!), Olanda (yesss!!!) și Islanda (nu pot să cred!!!). Moldova nu trece. Joi e rândul nostru...

Trei focuri arde pe lume

De Maria Tănase m-am îndrăgostit din prima clipă, copil fiind, când am ascultat-o pe discurile de vinil scoase de Electrecord. Nu voi folosi epitete alese și vorbe mari pentru a descrie ce înseamnă Ea pentru mine. N-are nevoie. Atât spun, în folclorul românesc, există Maria Tănase și restul. De aceea, încercările altor interpreți de a-i cânta cântecele mi s-au părut întotdeauna, în cel mai bun caz, dovezi de mare curaj, dacă nu de inconștiență. Ori nesimțire. Ori blasfemie. Exemple nefericite, supărătoare, scandaloase chiar, sunt mult prea multe. Și îmi aduc aminte imediat de doamna aceea a cărei singură „calitate” este că are părul foarte lung și care falsează îngrozitor. Ori de alte doamne, care au manelizat cântecele Mariei Tănase... Nici măcar nu vreau să le pomenesc numele, nu merită. Le-aș spune doar atât: atâta vreme cât nu ești în stare să interpretezi cântecele Ei cel puțin la fel de bine, ceea ce mi se pare imposibil, măcar fă-o într-un fel în care să le îmbogățești cu rafinament, să le „îmbraci” cu ceva nou, dar la fel de strălucitor. Nu-ți bate joc!

Despre Alexandra Ungureanu știam că are o voce minunată și îi cunoșteam frumusețea și delicatețea interpretărilor, tocmai de aceea am fost foarte curios să o ascult, la „O dată-n viață”, cântând „Trei focuri arde pe lume”. Iar surpriza și încântarea mea au fost maxime! Rar mi se mai întâmplă să mă mai treacă fiori ascultând muzică, rar mi se mai întâmplă să mă tulbure într-atât de frumos un artist! Alexandra Ungureanu este excepțională prin felul în care cântă aici!

Sper că Alexandra nu va lăsa să se piardă un astfel de moment, măcar așa, pentru propriul palmares, de dragul celor care mai cumpără cd-urile artiștilor pe care îi iubesc sau pentru cei care mai ascultă radioul.

Pentru că se poate și altfel, pentru că sună bine, încă una! Pentru bis.

Îți mulțumesc, Alexandra Ungureanu!

 

Eurovision 2013. Cezar și femeia de sub haină

Ei, iată și a doua semifinală! O seară care începe cu tema muzicală a European Broadcasting Union și a concursului Eurovision cântată la diverse instrumente șii în cele mai diferite stiluri, de la hip-hop la flamenco. Marc Antoine Charpentiere, compozitorul acestei celebre bucăți muzicale, n-ar mai înțelege nimic din ce a scris în urmă cu mai bine de 300 de ani.

O pantă pentru bicicliști și rolleri, o instalație de lumini și proiectoare, o mână de dansatori-acrobați... Numai niște minți odihnite ca ale suedezilor puteau să scornească ceva atât de simplu, dar de mare efect...

Prezentatoarea Petra Mede e la locui ei, la fel de fermecătoare. Fluturașii, cu aripile în culorile tuturor țărilor prezente la ediția din acest an, invadează ecranul...

Liana a învățat să spună Malmö!!! Era și timpul!... Încă înaintea primei melodii, aflăm că reprezentantul nostru va intra „imediat” în concurs, deși va cânta ultimul! Și tot așa ne spune Liana aproape după fiecare cântec... Probabil de teamă să nu ne piardă de telespectatori... Dacă mai spunea și „exclusiv”, ceea ce era cazul, totuși, suna exact ca la Romania TV: „Imediat, exclusiv!”...

Hai să vedem ce fac cei din seara asta...

Letonia – Sclipici, paiete și doi indivizi care țopăie. A, ba nu, mai sunt vreo doi! Și mult zgomot pentru nimic! Entuziasmul lor inexplicabil nu răzbate până la mine, nici măcar în momentul în care solistul se aruncă, pe spate, peste public...

San Marino – Frumoasă „poveste”... Trupurile oglindite în scenă. Ce cântec frumos și ce voce bună! Cum de nu mi-a atras atenția până acum? Excelent!

Macedonia – Ce bine cântă acest băiat! Iar această doamnă de 70 de ani este uimitoare! Și ce combinație! Jos pălăria!

Azerbaijan – Ce idee excelentă, această cușcă transparentă și jocul celor două personaje! Și cât de inteligent sunt sincronizate gesturile, cuvintele cântecului, personajele! Sper că nu a fost prea rafinat pentru turmele de bizoni...

Finlanda – Încă o pițipoancă blondă care se milogește s-o ia cineva de nevastă. M-am plictisit încă înainte de primul refren. Aproape că adormisem, când, la final, aproape mi-a căzut mandibula: na, că până la urmă a ales tot o femeie! Și iacă și primul sărut lesbian de la Eurovision!

Malta – Doctorul ăsta zâmbește atât de larg, încât abia i se mai văd ochii! :) Un cântecel lejer, vesel, dar nu mai mult.

Bulgaria – Cântecul ăsta îmi aduce aminte de acele celebre coruri populare de femei din folclorul bulgar. Nu știu cât va prinde la Eurovision...

Islanda – Un viking cu plete, îmbrăcat la costum, cu multe inele pe degete și cu ceas la vestă. Un păr lung și blond, parcă ar fi o reclamă la șampon... Trebuie să fie important ce spune el acolo, păcat că nu înțelegm. Oricum, important e că îl ține vocea. Merită reținut.

Grecia – „Alcoolul e moca”, niște greci cu ceva care aduce aminte de fustanelele scoțienilor și... cam atât am reținut. Restul, fără importanță.

Israel – Unul din cântecele mele preferate. Greu de cântat, dar mi-a plăcut de prima dată. Tinerei evreice nu i-a ieșit foarte bine de fiecare dată la repetiții. Însă în seara asta a fost impecabilă!

Armenia – Nimic de semnalat, nimic de reținut. Sala rămâne aproape nemișcată.

Ungaria – Căciulă, ochelari cât aproape juma' de față, o gecuță care îți inspiră milă și niște izmene negre cu turul lăsat... Cum să te prezinți așa în fața unei femei și să-i mai spui și „draga mea”?

Norvegia – Este atât de agresivă sonor această... „melodie”, încât abia reușesc să o ascult până la capăt. Nici gratis nu aș descărca o asemenea înregistrare!

Albania – Un fel de Ruslana + Lordi + Bon Jovi. Bleah!

Georgia – Frumoasă baladă! Și ce voci! Bravo! De reținut și de reascultat!

Elveția – Dacă ăștia au vrut cu orice preț să bată recordul de vârstă a băbuțelor rusoaice de anul trecut, au reușit. Le dă și mâna, la ce viață tihnită au în Elveția, sunt, de fapt, mai tineri și mai sănătoși cu 20 de ani! Totuși, tătăițul nu prea ține ritmul... Bine că poate să țină contrabasul, măcar pentru impresia artistică...

România – A venit, în sfârșit, „imediat”, și rândul nostru. Cezar e crispat, se vede. E atât de încordat încât îi sare casca din urechea dreaptă. Și parcă e un pic în urma ritmului? În fine, n-am avut niciun fel de emoție privindu-l, așa cum mi se întâmplă, de obicei, când cântă ai noștri la Eurovision... „Orice bărbat ascunde o femeie sub haină”, zice prezentatoarea Petra Mede după evoluția lui Cezar. Hm!...

Acum, că au cântat toți, eu aș alege pentru finală San Marino, Macedonia, Azerbaijan, Bulgaria, Islanda, Israel, Georgia. Pentru România oricum nu aș putea vota. O să fie greu pentru Cezar, au fost multe cântece bune în semifinala asta...

Se anunță cele 10 calificate: Ungaria (!!!), Azerbaijan, Georgia, România, Norvegia (incredibil!), Islanda, Armenia, Finlanda, Malta (ca să vezi!) și Grecia (Dumnezeule!). Cezar al nostru are fața aceea de fericire-suferință-chin-fericire, pe care i-am văzut-o și la București, după ce a câștigat selecția națională. Știe el ce știe... Dacă nu se califica, îl mâncau, îl rupeau în țară, după tot scandalul cu rochia neagră și pieptul gol!...

Nu pot să cred că Israelul nu s-a calificat!!!

In finală am să țin cu Suedia.

Să pierzi iubirea...

Şi-acuma pleacă!

Vreau să fiu singur

Cu tristeţea

Ce zboară pe cerul ei însingurat...

Niciodată nu te-am întrebat cine erai,

De ce m-ai ales pe mine,

Pe mine, care, până ieri,

Credeam că sunt un rege...

Să pierzi iubirea...

Când se face noapte...

Când părul

Se-nvăluie cu-o umbră de argint...

Poţi să-ţi pierzi minţile...

Inima ţi se poate frânge...

Să pierzi o femeie

Şi să vrei să mori...

Lăsați-mă să urlu,

Cerul să-l reneg,

Să arunc cu pietre

În toate visurile mele care încă mai zboară!...

Am să le dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Oricum, te înţeleg

Şi recunosc că am greşit...

Am ales în locul tău.

Cine ştie ce pretindeam...

Şi-acum, ce-a mai rămas

Dint tot ce-am petrecut împreună?

Un bărbat foarte singur

Care încă te mai iubeşte...

Să pierzi iubirea...

Când se face noapte...

Când pe faţă-ţi descoperi

Un rid care înainte nu era acolo...

Încerci să găseşti o explicaţie,

Să te prefaci indiferent,

Până când îţi dai seama

Că n-are niciun rost...

Şi ai vrea să urli,

Să înăbuşi cerul,

Să te dai cu capul de pereţi

De o mie de ori!

Am să îi dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Să pierzi iubirea...

Blestemată noapte!

Şi aduni cioburile

Unei vieţi imaginare...

Şi te gândeşti că mâine

E o nouă zi...

Dar îţi tot repeţi: „Nu asta era ce aşteptam!”

„Nu asta era ce aşteptam!”...

Am să arunc cu pietre

În toate visurile mele care încă mai zboară...

Am să le dobor, unul câte unul,

Am să rup aripile destinului

Şi-am să te am aproape!

Să pierzi iubirea...

Pentru o noapte de iarnă ori pentru sfârșitul lumii

M-am contrazis, într-o seară, cu prietenii mei, până la aproape a ne certa din cauza a ceea ce noi numim cele mai frumoase concerte din muzica clasică. Nu o să descriu aici cu ce argumente și-a susținut fiecare părerea, n-aș mai termina până mâine întreaga poveste și nici nu ar avea rost. Însă mi-ar plăcea să știu dacă mai e cineva care ar face aceleași alegeri ca mine, oricare ar fi motivele.

Într-o ordine absolut întâmplătoare, pentru că mi-e mult prea greu să fac un clasament, iată care cred eu că sunt cele mai frumoase 7 concerte.

„Imperialul” lui Beethoven. L-am descoperit imediat după Revoluție, pe un disc Electrecord, scos din depozitele unui magazin, împreună cu alte mii de discuri care ori urmau să fie vândute pe sub mână, ori ar fi luat calea exportului. Un disc înregistrat în concert, cu Arturo Benedetti Michelangeli și cu... Sergiu Celibidache! N-am găsit nicăieri, pe YouTube, acea înregistrare, dar cred că o să vă placă și versiunea din 1967, cu același Michelangeli la pian, acompaniat de Orchestra Simfonică Națională din Danemarca.

„Anotimpurile” lui Vivaldi le-am ascultat în zeci de versiuni, de sute, poate mii de ori. Am o slăbiciune teribilă pentru „Iarna”, deși iarna nu e deloc anotimpul meu preferat... Dintre toate interpretările cu „Anotimpurile” lui Vivaldi, la suflet mi-a rămas... ei, bine, da! înregistrarea făcută de Electrecord, cu aproape 40 de ani în urmă, cu celebrul nostru violonist Ștefan Ruha, acompaniat de Orchestra de cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca, dirijată de Mircea Cristescu. Iar pe YouTube am găsit și un clip făcut de... cineva. Absolut minunat!

Apoi este „Concertul pentru pian și orchestră” de Edvard Grieg. Iată aici o minunată versiune înregistrată de pianistul nostru, Radu Lupu, împreună cu Orchestra Simfonică din Londra.

Căutând „Concertul pentru vioară și orchestră op. 64” de Felix Mendelssohn Bartholdy, am dat peste o înregistrare absolut senzațională, copleșitoare până la lacrimi. Ce este și mai frumos la această înregistrare e faptul că BBC s-a gândit să și „povestească” ce se „întâmplă” în acest concert. Dacă veți urmări clipul, veți înțelege despre ce este vorba... O idee mai mult decât binevenită pentru tineretul de azi, care strâmbă din nas când vine vorba de clasici...

Ei, și am ajuns și la concertul pe care l-am ascultat pe primul meu disc cu muzică clasică. Mi l-am cumpărat la începutul clasei a IX-a, cu banii de buzunar pe care îi primeam de acasă. „Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră” de Ceaikovski. Acum, am găsit o înregistrare magnifică din 1988, cu Evgheni Kissin la pian și cu Orchestra Filarmonică din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan!

În fine, nu putea să lipsească de aici nici Rahmaninov, „Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră”. YouTube-ul este incredibil câteodată: am găsit o înregistrare din 1929 în care Serghei Rahmaninov este propriul interpret al acestui concert, alături de Orchestra simfonică din Philadelphia!

Ultimul, dar nu cel din urmă, „Concierto de Aranjuez” de Hoaquin Rodrigo, cu Paco de Lucia solist. Magnific!

Aud cum vuiește vântul pe la ferestre... Sunt 6 grade la ora asta, în București. E trecut de ora 10 noaptea. O să mai ascult o dată unul dintre aceste concerte... Tabloul perfect pentru o noapte de iarnă. Ori pentru sfârșitul lumii sau cum s-o chema 21 decembrie...

Prea mândră, prea fragilă

"M-am născut prea mândră, prea mândră și prea fragilă. Iar dacă regret că, atunci când sufăr, sufăr de o sută de ori mai intens decât alții, sunt sigură că, atunci când sunt fericită, sunt de o mie de ori mai fericită decât ei."

La exact 35 de ani de la dispariția Mariei Callas, editura Humanitas a lansat în România traducerea romanului „Prea mândră, prea fragilă” de Alfonso Signorini. Din mărturiile prietenilor Mariei Callas și din corespondența lor, italianul reconstruiește portretul Divei, așa cum a fost dincolo de scenă. Copilăria trăită sub spectrul unei sărăcii lucii, răceala și ura propriei mame, drumul spre celebrele scene ale lumii, nefericirea primului mariaj, relația distrugătoare cu Onasis, copilul mort la câteva ore după naștere, drama pierderii vocii, singurătatea sfâșitoare, toate au făcut din omul Maria Callas un suflet zbuciumat, singur și bântuit de drame... Momente cheie marcate de ariile celebre pe care le-a cântat și aparițiile premonitorii ale fantomei fratelui mort. O viață tristă... O carte pe care o citești cu sufletul... O carte care te doare de la prima și până la ultima pagină...

Definitv

Azi s-au împlinit exact 6 ani de când a dispărut, la numai 30 de ani, una dintre cele mai frumoase voci neștiute ale lumii, Jan Werner. Am postat pe YouTube, încă înainte să răsară soarele, ultima din cele patru înregistrări video ale participării lui la ediția din 1995 a Cerbului de Aur. Este exact cântecul pe care l-a cântat la câteva momente după ce a câștigat premiul al doilea la secțiunea Interpetare. Avea 19 ani.

Înregistrarea asta nu a mai fost difuzată nicăieri în lume din acea seară. Până azi. Mă mir și acum ce voce crudă avea și, totuși, cât de frumoasă! N-a studiat niciodată muzica. A fost un autodidact. Și a fost cel mai aspru critic al propriei sale voci... Nu mai intru în amănunte, am mai scris despre asta.

Acum nu mai am nimic neștiut de împărțit cu restul admiratorilor săi. E ca și cum tot ce mai aveam de spus despre el, am spus, astăzi, definitiv...

Obsesie

Dacă nu m-aș fi îndrăgostit de tine
Și dacă nu aș fi fost pământean,
Ar fi fost totul la fel, la fel ca ieri...

Dar ai venit ca să mă aprinzi...
Cu tine am simțit mai mult
Și am trăit mai puternic...

Am umblat
Fără vânt,
Doar cu Dumnezeu lângă mine...

Un țigănuș mi-a spus
Că dragostea am găsit-o în brațele tale.
Mi-a spus să am grijă,
Să nu apuc pe drumul ăsta,
Că o să mă piardă într-o clipă...



Loukas Giorkas - Ena Tsiganaki Eipe (live)
 

Mamaia și puștanul

Îmi place ca, din când în când, să fac un ocol pe la Universitate, pe la cei care vând cărți și viniluri vechi. Aproape de fiecare dată, trebuie să fie vreun disc care să-mi facă mie cu ochiul. Știe că pentru mine a ajuns acolo. De aceea și stă răbdător, în fața celorlalte discuri, jos, pe ciment, bătut de soare ori stropit de ploaie. Uneori are coperta ruptă sau îndoită. Alteori, de-a dreptul murdară...

Așa s-a întâmplat și cu cel de astăzi. Era în față. Jos, în praf. Privea trist pantofii care treceau pe lângă el. L-am luat. Imediat s-a înființat lângă mine un puștan, să mă întrebe dacă mai vreau și altceva. I-am spus că mai vreau să mai văd și alte discuri la fel, cu muzică ușoară românească. „Adică?”, m-a întrebat. „Adică așa ca ăsta, Mamaia '69.” Sunt convins că habar n-are... „Stați să mă uit, că n-am auzit de chestia asta.” Băiatul ăsta nu are mai mult de 20 de ani. Probabil că l-a lăsat cineva să păzească vechiturile câteva minute, cu instrucțiuni clare legate de prețuri. Geluit, frezat, parfumat, lanț de aur, tricou mulat, teniși de firmă. Născut după Revoluție. Mă întreb ce fel de muzică ascultă. Manele? Lady Gaga? J Lo? Alex Velea? Nici nu îi știu pe restul, cei care sunt acum la modă. Oricum, nu dau doi bani pe niciunul... Îi spun să nu mai caute. Oricum, nu cred că mai găsește ceva la fel. Îl întreb cât costă discul. „10 lei”, îmi răspunde. „În niciun caz, coperta arată jalnic, iar discul e murdar.” Acceptă să mi-l dea cu 5 lei. Prostănacul... Habar nu are ce comoară mi-a vândut pe nimic! Orchestra lui Sile Dinicu, Aurelian Andreescu, Ioana Radu, Constantin Drăghici, H. Mălineanu, George Grigoriu, Mihaela Mihai, Florin Bogardo, Doina Badea... DOINA BADEA!!! Discul arată impecabil, nu are nicio zgârietură. E doar prăfuit, dar asta se rezolvă imediat cu puțin alcool. Aș fi dat pe el chiar și de câteva ori mai mult. Dar jur că nu am niciun fel de remușcări față de puștan!

Am dus discul până acasă ca pe un trofeu...

Luigi Ionescu - Mainile tale

Mihaela Mihai - E varsta intrebarilor

Ioana Radu - Nu se poate!

Mihaela Mihai - Ora cântecului

3 years after

Both Sides Now

Rows and flows of angel hair

And ice cream castles in the air

And feather canyons ev'rywhere...

I've looked at clouds that way.

But now they only block the sun,

They rain and snow on everyone.

So many things I would have done...

But clouds got in my way.

I've looked at clouds from both sides now

From up and down and still somehow

It's cloud illusions I recall...

I really don't know clouds at all...

Moons and Junes and Ferris wheels,

The dizzy dancing way you feel

As ev'ry fairy tale comes real...

I've looked at love that way.

Oh, but now it's just another show

You leave 'em laughing when you go

And if you care, don't let them know,

Don't give yourself away.

I've looked at love from both sides now

From give and take and still somehow

It's love's illusions I recall...

I really don't know love...

I really don't know love at all.

Tears and fears and feeling proud

To say "I love you" right out loud,

Dreams and schemes and circus crowds...

I've looked at life that way.

Oh, but now old friends are acting strange,

They shake their heads, they tell me that I've changed.

Well, something's lost, but something's gained

In living ev'ry day.

I've looked at life from both sides now

From up an down, and give and take, and win and lose and still somehow

It's life's illusions that I recall...

I really don't know life at all.

It's life's illusions that I recall...

I really don't know life...

I really don't know life at all...

Joni Mitchell - Both Sides Now (live)
 

Eurovision 2012 – Despre iubire

E mai bine că au trecut câteva zile de la finala Eurovision. S-au dus din mintea mea lucrurile minore, despre care nu o să spun mai nimic, și au rămas lucrurile cu adevărat importante.

România s-a clasat nemeritat de sus. Elena a cântat corect. Dar a cântat ce i s-a dat să cânte, o mizerie. Ne-au venit 12 puncte doar de la Moldova. De la Spania, numai 10 (12 a primit Suedia, mi se pare normal), Italia, numai 7, la fel si Grecia. Israel ne-a dat anul ăsta numai 6 puncte, Irlanda, 5 puncte, Turcia și Portugalia, câte 4, Belgia și Cipru, câte 3, Franța, numai 2 puncte, iar de la Danemarca și Rusia, câte 1 punct. 27(!!!) de țări nu ne-au dat nimic, nici măcar vecinii. Este evident că nici românii aflați în țări unde avem comunități puternice nu ne-au mai votat în masă... Ei, nu toată lumea consumă manele. Asta e. Atât putem, atât merităm. Așa că e timpul să încetăm să mai cerșim puncte de la comunitățile românești din Europa, în timp ce ne tot lamentăm că se votează pe interese.

25. Marea Britanie – Bătrânul Engelbert Humperdink și-a făcut datoria. Singur pe scenă, doar cu un reflector. Unui Artist nu-i trebuie mai mult, exemple sunt nenumărate, nu le înșir aici. Vocea lui a înnobilat un cântec simpluț, dar pe care l-aș asculta oricând, într-o seară cu ploaie, pe gânduri, departe. „If you love someone, follow your heart, 'cause love comes once, if you're lucky...” I know, man... Încă ceva: la un moment dat, una dintre prezentatoare s-a dus la el, în camera verde, și i-a pus o întrebare. S-a ridicat, și-a încheiat sacoul și abia apoi a răspuns la întrebare. Până la el, n-am mai văzut niciun bărbat participant la acest concurs să facă asta. Un domn. Sunt convins că mucoșii privitori n-au observat acest detaliu.

24. Ungaria – Păcat de cântec. Merita mult mai sus. Drumul până la locul I e, și anul ăsta, presărat cu mult prea multe porcării.

10. Spania – Cu adevărat, uluitoare! Fabuloasă!!!

8. Germania – Drăguț cântec, dar a ieșit cam prea sus.

6. Estonia – De ținut minte această voce și de urmărit. Și de căutat pe internet ce albume a scos.

5. Albania – Uite, dom'le, că se mai votează și muzica mai puțin comercială!

4. Azerbaijan – Bun cântec, bună voce, frumoasă femeie, fie ea și botoxată. Însă poate ar fi trebuit să facă schimb în clasament cu Spania.

S-a votat politic masiv. Din nou. Pe criterii regionale, etnice,politice, economice. Uimitor, însă, muzica a trecut peste toate. Suedia a câștigat la foarte mare distanță de locurile II și III. A primit 12 puncte de la 18 țări, inclusiv de la Rusia!!! Italia a fost singura țară care nu i-a dat Suediei niciun punct. Ce-o fi fost în capul lor, că doar sunt un popor atât de muzical! Despre babele din Rusia n-am să spun decât că au fost simpatice, însă n-aveau nicio legătură cu muzica... De aceea am fost aproape mulțumit de clasamentul final. Aș fi vrut să iasă Suedia pe locul I și Serbia pe locul II. Irina, Anca, știu că o să mă certați pentru asta. Să mă explic. Serbia a venit cu un cântec senzațional și cu o voce superbă. Genul acela de muzică pe care întotdeauna l-am iubit și care îmi merge drept la suflet. Cântecul Suediei e foarte „în trend”. De obicei, nu ascult așa ceva. Însă punerea în scenă a fost cea care mi-a atras atenția și m-a convins. Vocea neobișnuită, tulburătoare, excepțională, muzica, orchestrația, cuvintele, dansul atât de ieșit din comun și atât de bine așezat pe cuvinte (ați observat cum face semnul infinitului cu brațele?!!!), luminile absolut neobișnuite pentru un concurs Eurovision, „zăpada” de confetti, costumul (nu i-am văzut aproape niciun centimetru pătrat de piele de pe trup!), misterul... Nu a fost nevoie de buric gol și chiloței intrați la apă. Nu mi s-a oferit pe tavă, ca o pișipoancă, n-am primit-o de-a gata, fără niciun efort... M-a incitat. Și încă ceva, e poate detaliul care m-a convins cel mai mult. Dacă „Nije Ljubav Stvar” vorbește despre durerea îngrozitoare de după iubirea pe care n-o mai ai, „Euphoria” e despre „acum”, despre povestea pe care tocmai o trăiești. Iar eu nu mai vreau să dau clipa de acum pe amintiri...

Eurovisionul de la căminul cultural (II)

Așa... Înapoi la căminul cultural din Baku... Începe cea de-a doua semifinală Eurovision.

Serbia – Cântecul este excelent! Păcat că e primul cântec din concurs. Mulți nici nu s-au așezat încă în fața televizorului. O voce senzațională. Superb!

Macedonia – Ce voce stranie... Sună aproape ca Dida Drăgan. O, stai, că au luat-o pe rock, rău de tot! Asta rupe scena! Foarte buni!

Olanda – Ei, vine și indianca asta, cu pene pe cap, să ne cânte un cântecel de la focul de tabără. Or fi sintetice penele alea? Hop, și cercetașii! Vrea să fie un country sau ce? Oricum, mici alunecări vocale pe arătură. Nu. Mai bine o chemau pe Shania Twain.

Malta – Ce joc de picioare are băiatul ăsta! Nici vocea nu e rea. Cântecul sună a la Rick Astley 1990. Foarte comercial. Nu asta vrea poporul european?

Belarus – A, nu mai au cântece pionierești cu fluturi, ca data trecută. Băiatul ăsta arată precum personajele alea alungite din desenele animate japoneze. Vocea cam derapeaza pe anumite note. Restul băieților chinuie cu râvnă niște chitare...

Portugalia – Un cântec frumos, cu sonorități de fado... Ce voce!... ca o mângâiere... Minunat! Bravo!

Ucraina – Wow, ce voce! Iar rochia și coronița de trandafir, cântecul, mă duc cu gândul la carnavalul de la Rio. Oricum, sună bine. Drăguț!

Bulgaria – Muzică de club cântată tradițional, în stilul corurilor populare feminine bulgărești. Refren în mai multe limbi străine, inclusiv ale vecinilor, turcii și grecii. Și Marea Neagră, desigur, dacă înțelegeți ce vreau să spun...

Slovenia – Frumos cântec, dar greu de cântat. Chiar și pentru domnișoarele de pe scenă.

Croația – Cântecul nu-i rău, vocea e foarte bună, dar, nu știu de ce, n-are zvâc, îi lipsește ceva...

Suedia – Se vorbește că melodia asta va fi câștigătoarea. Ia să vedem... Piesa este foarte „în trend”. Vocea este superbă, aproape tulburătoare. Punerea în scenă este excelentă!!! Jocul de lumini, coregrafia, zăpada, toate completează teribil atmosfera! Sunt surprins, foarte surprins!!! Mda... În Suedia va fi sărbătoare națională.

Georgia – Excelentă voce la „călugărul” ăsta îmbrăcat în... roșu! Călugăr pe naiba! Iar doamnele îmbrăcate ca la... bordel... Cântecul nu m-a dat pe spate.

Turcia – Ovațiile de la începutul cântecului sunt, probabil, pentru revărsările de testosteron de pe scenă. În rest, mai nimic.

Estonia – Interpretul a câștigat tot ce era de câștigat în țara lui. Da, are o voce superbă. E greu de cântat așa ceva. Dacă am fi putut înțelege și cuvintele...

Slovacia – O, nuuu!!! Știu, trăim într-o Europă liberă, au și ei dreptul să cânte, nu? Dar de când se uită rockerii la selecțiile naționale Eurovision? Da, știu, îmi veți spune că trupa Lordi a câștigat Eurovisionul pentru Finlanda, în urmă cu câțiva ani... „Come on, Baku!” Bine că nu au strigat „Come on, Budapest!” Se obișnuiește. Oribil!

Norvegia – Au trimis un cântăreț iraniano-norvegian. Plină Scandinavia de refugiați din Orientul Mijlociu. Curând, vikingii vor deveni minoritari în propria țară. N-am reținut nimic de la acest cântec.

Bosnia-Herțegovina – Simplu, poate prea simplu. Mi-a atras atenția doar scurtul pasaj instrumental de la mijlocul cântecului. Cam puțin, chiar dacă nu a fost o apariție rea...

Lituania – Da, știu că dragostea e oarbă, dar să cânți o jumătate de melodie legat la ochi, asta n-am mai vazut la Eurovision. Băiatul ăsta e fan Michael Jackson, se vede din felul în care dansează. Siluetele de pe fundal îmi aduc aminte de emisiunile de varietăți în alb-negru pe care le făcea Bocăneț.

O semifinală foarte grea. Se va tăia în carne vie și vor pica piese bune. Mi-aș dori să se califice Serbia, Portugalia și Suedia.

Pauză. Foarte frumoasă ideea de a aduce pe scenă câștigătorii Eurovision din ultimii cinci ani, pentru a-și cânta cântecele, acompaniați de instrumente tradiționale azere. Dima Bilan, Marija Šerifović (senzațională, ca-ntotdeauna!), Alexandr Rîbak, Lena (arată superb!) și cei doi azeri care au câștigat anul trecut (ei au cântat „Waterloo” și asta spune ceva, nu?)

Gata, pauza a trecut, să aflăm cine merge mai departe... Lituania, Bosnia-Herțegovina, Serbia (bravo!), Ucraina, Suedia (normal!), Macedonia, Norvegia, Estonia, Malta și Turcia (cine i-o fi votat pe ăștia???).

Acum știu cine va câștiga finala de anul ăsta. Suedia.

Încă un lucru. Mă deranjează din ce în ce mai tare faptul că ne lamentăm peste tot că pe noi nu ne votează vecinii, că nu avem prieteni la Eurovision, că țările ex-URSS se votează între ele, că ex-iugoslavele la fel, scandinavii, că e vot politic etc. Însă tot noi atragem atenția de 10 ori la fiecare transmisiune ca românii care locuiesc în străinătate să voteze cântecul României. Vreau ca melodia noastră să fie atât de bună încât s-o voteze toată lumea. Luminița Anghel & Sistem, Mihai Trăstariu... au arătat că se poate. Anul ăsta nu e cazul.