3 years after

Hurts. Stay.

Era o vreme când eram la curent cu tot ce însemna muzică, fie că era vorba de muzica ușoară, de muzica populară sau de cea clasică, de artiști români sau de topurile europene ori americane... De vreo 15 ani încoace invazia genurilor foarte populare în cluburi m-a îndepărtat de posturile radio-tv de profil. Compozitorii au dispărut. Vocile adevărate au fost aruncate în uitare. Nu se mai compun versuri. Nu se mai scrie muzică pe hârtie, cu creionul, încercând notele la pian, așa cum se făcea cândva... Ceea ce azi se cheamă "muzică" este doar o înșiruire agresivă de zgmote... Sunetele și ritmurile sunt puse unele peste altele cu ajutorul programelor computerizate. "Vocile", oricât ar fi ele de oribile și de false, sunt aranjate din butoane și din filtre... Slavă Domnului că la proba live "vedetele" pică testul. Cine vrea să audă și să vadă, înțelege cine e artist și cine nu. Cei care urcă pe scenă zbiară, falsează, se schimonosesc încercând să scoată pe gură ceva de soi... Compensează, cred ei, lipsurile și defectele majore în materie de muzică cu imaginea șocantă... Mușchii vârâți în ochiul (tele)spectatorului, vestimentațiile extravagante, pizdulici goale, papainoage de juma' de metru ori rochii de carne crudă... Prea ușor se aplică etichete gen "hit", "star", "șlagăr" sau "number one". Topurile sunt pline de nume noi, necunoscute, care urcă și coboară într-o săptămână cât Michael ori ABBA în luni, altădată... Casele de discuri ne bagă pe gât, în ochi și în urechi mediocrități cu duiumul. Am crezut că vinovat sunt eu, că am îmbătrânit, că sunt demodat în materie de muzică și am decis să rămân la colecția mea de discuri de vinil și de albume reeditate pe cd...

Însă am avut surpriza extraordinară să descopăr o trupă britanică excelentă care mi-a plăcut din prima secundă, ceea ce mi se întâmplă extrem de rar. "Hurts". Aproape că am făcut o obsesie pentru "Stay".

Deci nu mai trebuie să mă mai jenez să spun că ascult Michael Jackson, Barbra Streisand, Jan Werner, ABBA, Take That, Mălina Olinescu, Vlad Miriță sau folclor autentic. Cum nu mă mai interesează dacă se uită ciudat cei din jur când spun că mă dezgustă Lady Gaga...

My whole life waiting for the right time

To tell you how I feel.

Know I try to tell you that I need you.

Here I am without you.

I feel so lost, but what can I do?

'Cause I know this love seems real,

But I don't know how to feel.

We say goodbye in the pouring rain

And I break down as you walk away.

Stay, stay...

'Cause all my life I felt this way,

But I could never find the words to say

Stay, stay...

Alright, everything is alright

Since you came along

And before you

I had nowhere to run to,

Nothing to hold on to.

I came so close to giving it up.

And I wonder if you know

How it feels to let you go?

You say goodbye in the pouring rain

And I break down as you walk away.

Stay, stay...

'Cause all my life I felt this way,

But I could never find the words to say

Stay, stay...

So you change your mind

And say you're mine.

Don't leave tonight,

Stay...

Say goodbye in the pouring rain

And I break down as you walk away.

Stay, stay...

'Cause all my life I felt this way,

But I could never find the words to say

Stay, stay...

Stay with me... Stay with me...

Stay with me... Stay with me...

Stay... Stay... Stay... Stay with me...

"Breaking News"

Sony Music anunţă lansarea unui nou album Michael Jackson, pe 14 decembrie, intitulat simplu, "Michael". Discul include cântece absolut necunoscute publicului.

Primul single, "Breaking News", poate fi deja ascultat pe http://breakingnews.michaeljackson.com/RO/

Este absolut tulburator să-l asculţi din nou pe Michael cu un cântec nou... Păcat că toate astea se întâmplă în lipsa lui...

Cum mi-a schimbat Michael Jackson viața

Înainte de 1992 știam destul de puține lucruri despre Michael Jackson. Cred că nici nu mă interesa foarte mult... Dacă ar fi să încerc să mă gândesc la primul moment în care am auzit depre el... Mda... Cred că era o seară de iarnă, la începutul lui 1983... Curentul electric era oprit, afară era zăpadă, noi stăteam în bucătărie la lumina lămpii și ascultam Programul 1 la un radio cu baterii. Era emisiunea "Orele serii" cu celebrul Viorel Popescu. Îmi amintesc și acum, au difuzat "Billie Jean" și la final au zis ceva de genul: " A fost Michael Jackson cu o melodie din clasamentele muzicale americane." Atât. Apoi, în liceu, prin '88 sau '89, colega mea de bancă mi-a împrumutat vinilul original "Thriller". Țin minte și acum că discul avea o husă interioară de hârtie cu textele cântecelor și cu desene făcute chiar de Michael. Nu mai văzusem ceva de o asemenea calitate... O vreme a mai scăpat câte un cântec pe la radio. Pe la televizor și mai rar, apoi deloc. Cel mai mult îmi plăcea de la Michael "Man In The Mirror".

Apoi, în vara lui 1992, bunul meu prieten, Dragoș, care s-a și prăpădit între timp, mi-a spus că Michael Jackson o să susțină un concert în România și că trebuie neapărat să mergem la București să îl vedem. Ca argument, multă vreme m-a chinuit cu două casete audio poloneze cu albumul "Dangerous". Aproape că nu puteam să le mai suport. Mi se păreau atât de zgomotoase și fără noimă... Eu eram îndrăgostit de Angela Similea... Mai mult de gura prietenului meu mi-am luat bilet la concert.

Până la urmă, la concert am ajuns singur. M-a uimit câtă lume se adunase pe stadion... Din aproape în aproape, după niște lupte și chinuri inimaginabile, până la începerea concertului, am ajuns chiar la bara de protecție din fața scenei. HABAR N-AVEAM CE O SĂ URMEZE...

ACEASTA A FOST CLIPA ÎN CARE TOTUL S-A SCHIMBAT PENTRU MINE. ȘOCUL A FOST ATÂT DE MARE ÎNCÂT ÎN ACEL MOMENT MI S-A ȘTERS DE PE CREIER ABSOLUT TOT CE ÎNSEMNASE PENTRU MINE MUZICĂ PÂNĂ ATUNCI! MOMENTUL A FOST ABSOLUT COLPEȘITOR! UNA DIN ACELE EXPERIENȚE PE CARE NU LE MAI UIȚI NICIODATĂ!... Chiar și acum, când revăd înregistrarea (uite-ma și pe mine, acolo, în fața scenei... sunt cu gura căscată!!), mi se ridică părul pe mine... Niciun cuvânt nu ar fi suficient de potrivit pentru a explica exact ce am simțit în timpul acelui concert. Și nici nu am să încerc să găsesc. Oricum, s-a scris mult prea mult pe tema asta. În plus, trebuie să fi trăit experiența asta, nu să o vezi la televizor sau să o auzi povestită de alții... Și aș vrea să mai spun ceva. Momentul "Will You Be There" a fost clipa în care nu am mai suportat frumosul și m-au podidit lacrimile...

Zâmbetul lui de la 1:50 mi se pare de pe altă lume... Ca și îngerul care coboară din cer ca să-l îmbrățișeze... "Will You Be There" mi s-a părut a fi cel mai frumos cântec din lume, până a apărut "Stranger In Moscow".

Am plecat alt om de la concert... Acasă au urmat, firesc, o mulțime de lucruri pe care nu le mai făcusem niciodată... Discul "Dangerous" ascultat mult peste limita de suportabilitate a celor din jurul meu. Posterele cu Michael mi-au umplut camera, spre disperarea mamei mele. Goana după toate albumele lui. Colecție cu toate articolele care apăreau în presă (habar nu aveam atunci că o mulțime dintre ele erau doar niște prostii). Orice fotografie apărută undeva, oricât de mică, era un bun prețios. Mi-am lăsat plete (ce scandal acasă, cu ai mei!!!). Am avut bunul simț să nu încerc să-i imit mișcările, sunt un anti-talent în materie de dans, dar i-am admirat pe cei care știau să danseze ca Michael...

Din prea-plinul care mă copleșea, am simțit nevoia de a împărți toate astea cu alți oameni... Așa am ajuns să îi cunosc pe cei care se întâlneau la Fan Clubul Michael Jackson din Constanța. Prin președintele clubului, Eugen, am ajuns la un post local de radio unde am început, în 3 aprilie 1994, să facem emisiunea săptămânală "Heal The World", dedicată lui Michael, cu muzica lui și cu informații despre viața sa. La început avea o jumătate de oră și o realizam cu cel care este cunoscut acum sub numele de DJ Vali Bărbulescu. Apoi am căpătat o oră de emisie pe săptămână. La fiecare aniversare a emisiunii am primit două ore. După știința mea, a fost singura emisiune radio săptămânală din Europa dedicată lui Michael. A durat 200 de ediții, timp de exact 4 ani. Am câștigat prieteni formidabili, pe unii dintre ei îi mai am și azi. Irina, Elena, Răzvan, Ionela, Anca, Luiza, Cătălina, Bogdan, Emi. Andreea, Cristina și Daniela m-au ajutat enorm cu înregistrări rare și cu informații corecte, reale, precise despre Michael. Cel mai probabil, fără ajutorul lor rămâneam un diletant... Au fost ani atât de frumoși...

Emisiunea "Heal The World" a însemnat doar începutul drumului meu în presă, în radio și în televiziune. De aceea, am s-o spun de câte ori voi avea ocazia: MICHAEL JACKSON MI-A SCHIMBAT VIAȚA. Dincolo de ceea ce fanul simte pentru acest artist fără egal, MI-A ADUS PRIETENI DE SUFLET ȘI MI-A DETERMINAT DRUMUL PROFESIONAL.

Nu vreau să mai spun nimic în plus. Nici ce a însemnat pentru muzică (this is not it yet!), nici ce cred despre Michael-omul (nu cred că suntem capabili să înțelegem un astfel de suflet), nici ce părere am despre viața lui intimă și despre excentricitățile lui. Vreau doar să spun că nu mă tem să cred că Michael a fost un geniu muzical. Și că îl consider pe Michael un Trimis.