Eurovision 2010, cu bune şi cu rele

N-am mai scris în ultima vreme aici, prea scârbit de atâtea mizerii cu care ne copleşesc Băseştii, Bocii, Elenele, Videnii şi Bercenii, prea întristat de suferinţa bătrânilor şi a celor ce se zbat cinstit pentru fiecare dumicat de pâine... Mi-am lăsat la o parte cele dragi sufletului meu, ca să zac în faţa televizorului şi să văd până unde merge nesimţirea acestor personaje şi cât or să mai aştepte românii până să îndrăznească să facă, în cele din urmă, ceva...

Nici despre discul cu poezii pe care l-a lansat săptămâna trecută Radu Beligan nu am scris, deşi a fost unul din rarele momente care mi-au primenit sufletul în ultima vreme. Promit să îmi adun gândurile şi să scriu foarte curând. Sunt lucruri importante de spus şi trebuie spuse, chiar şi cu o oarecare întârziere... Dar pentru că „arde” acum Eurovisionul, o să mă refer astăzi la el.

La Eurovision mă uit încă de pe vremea lui Ceauşescu. E drept, atunci nu puteam vedea decât melodia câştigătoare, dacă era „cuminţică” sau mai ales dacă era „de pace”, cu mesaj... După 1989 n-am mai scăpat nicio ediţie transmisă integral şi în direct la TVR. Şi chiar dacă aproape în fiecare an am fost dezamăgit de sila şi de sictirul cu care ne tratau europenii la momentul votului, am continuat să rămân fidel concursului şi să-l urmăresc cu pasiune, inclusiv selecţia naţională. Mi-am spus mereu că important era să participăm, să fim acolo. Dar după locul modest obţinut de „Pe o margine de lume” cu Nico şi Vlad Miriţă, în care am crezut orbeşte – ei au fost absolut senzaţionali -, am fost atât de dezgustat de felul în care i-au tratat telespectatorii din ţările participante, încât mi-am promis că nu o să mă mai uit niciodată la Eurovision, aşa că anul următor nici n-am mai urmărit selecţia naţională. Dar nu m-am putut abţine şi tot am tras cu ochiul la concursul „mare”... În fine... Acum sunt iarăşi fan devotat al ESC...

Multe de spus şi despre ediţia din acest an... Primele lucruri care îmi vin în minte... Imaginea, luminile, sunetul sunt absolut senzaţionale, aproape incredibile pentru un show tv transmis în direct. Norvegienii nu se dezmint... O mulţime de cântece bune... Surprinzător de multe balade... Multe voci bune... Multe voci proaste... Am să le iau pe toate pe rând, începând cu prima semifinală, aşa cum le-am perceput în direct. La prima impresie.

Semifinala I

Moldova – Nu s-a remarcat prin mare lucru. Nu mi-a atras atenţia decât saxofonistul care ţinea cu orice preţ să-şi mişte cât mai vizibil şoldurile. Nu meritau să se califice. Sorry, fraţilor...
Rusia – Patetic şi demn de milă băiatul ăla „pierdut şi uitat” în zăpada moscovită improvizată pe scenă. Voce slabă. Alţii care s-au calificat fără să merite...
Estonia – Jenibili
Slovacia – Voce slabă, până la final şi-a pierdut şi suflul. Prea mult verde, cu orice preţ să-mi bage „ecologismul” lor în ochi. În afară de ritmul interesant, mai nimic.
Finlanda – Dumnezeule, ce blonde sunt astea!!! Şi nici măcar nu sunt frumoase. Limba îngrozitoare şi ritmul ungro-finic mi-au tăiat cheful de Finlanda. Oricum nu s-a întâmplat mare lucru pe scenă...
Letonia – Un cântec bun, până la urmă aproape stricat de tracul solistei, care de altfel avea voce bună, însă emoţiile au dat-o gata.
Serbia – Prea „Bregovici” (nu-l mai pot înghiţi după cât a furat din folclorul românesc!), prea manelistic. Iar sexualitatea absolut incertă, de cârtiţă blondă, proaspăt ieşită la lumină din muşuroi, a solistului (cică!), mi-a dat o stare de iritare suplimentară. Şi totuşi au reuşit să se califice!!
Bosnia-Herţegovina – Voce foarte bună, dar cântecul prea zgomotos pentru gustul meu, prea „rock”... Nu de ajuns, după părerea mea, suficient după telespectatorii concursului. S-a calificat.
Polonia – Mi-a plăcut povestea cu prinţi şi prinţese, mi-au plăcut costumele. Tenorul – voce excelentă, ea - un pic cam leşinată şi puţin „pe lângă” la final... Meritau, totuşi, să meargă în finală...
Belgia – Un om şi-o chitară. Atât. Parcă puţin cam puţin... Parcă a lipsit ceva... Dar merge şi el mai departe..
Malta – Fata cu aer de Liza Minnelli. Cântec foarte bun, voce la fel. Uşor de fredonat şi de lălăit, greu de cântat. Dar fata s-a achitat cu brio de sarcina ei. Merita din plin să se califice. Eliminarea mi s-a părut o nedreptate.
Albania – Voce excelentă. Pasajul de mijloc la vioară mi-a plăcut mult. Interesante şi vocile din spate. Ritm. Energie. Cântec bun. Îşi merită locul din finală.
Grecia – O, nuuu!! Aceleaşi tipare greceşti uzate + o mulţime de interjecţii „gorilistice”. Probabil că asta i-a convins pe europeni, de au calificat-o...
Portugalia – Cântec interesant, interpretat corect, dar fără vlagă. Cam leşinată fata pe notele înalte... Se pare că nu a contat. Şi asta s-a calificat...
Macedonia – Voce excelentă, cântec bun. Mai puţin potrivit pentru scena asta „echipamentul” dansatoarelor, aducea a bordel...
Belarus – Mai nimic de spus. Şi asta nu e deloc de bine. Aripioarele de fluturaşi se potriveau mai degrabă la emisiunea pentru copii de duminică dimineaţa. Or fi votat-o copchiii?? Că altfel nu pricep cum a intrat în primele 10!
Islanda – O, daaaaa!!! Cântec superb, îl ţin minte de la prima audiţie, voce splendidă. Energie în clocot. Grăsana se mişca mai mult pe loc, să nu crape scena de plexiglas sub ea. E în Top 5 în finală, după părerea mea... Fantastică încheiere a primei semifinale!

Semifinala II

Lituania – 5 găligani care se jucau cu instrumente muzicale colorate, de plastic, cred. N-am reţinut ce cântau... Ireproductibil... Ăştia erau cei cu chiloţii cu paiete? Acasă cu ei!
Armenia – Super-sexoasă. Vocea nu la fel de grozavă. Nu m-am prins ce era cu vaza aia... sau urna... funerară... sau ce-o fi fost... iar la chestia cu sâmburele de caisă, cred... prea profund pentru mine, la Eurovision... Da’ merg şi ei mai departe.
Israel – O baladă frumoasă stricată de un individ care n-a făcut decât să răcnească şi să o ia pe arătură de la jumătate încolo. Absolut deranjant! Comunitatea evreiească din Europa şi-a făcut datoria şi l-au calificat. Nu merita.
Danemarca – Foarte comercială. Prea comercială. Plus că suna ca Baccara sau BZN. Eu am spus nu. Votanţii au spus da. Păcat.
Elveţia – Plată. Ta-ra-ram, ta-ra-ram... Plus salturile solistului, de fluturaş... Neaaaa...
Suedia – Cântec bun. Chitara a dispărut... nu ştiu unde. Plete blonde. Voce tremurată. Nu s-a calificat. Surpriză în Scandinavia!
Azerbaidjan – De departe, cu 10 clase peste toate celelalte! Un cântec atât de rafinat, cum n-am mai ascultat de multă vreme la Eurovision! Vocea excelentă. „Ambalajul” – mmmmm... Trăznet!!! Chiar dacă nu va câştiga concursul, cum nici nu m-ar mira, la gusturile fără gust ale europenilor, am câştigat un cântec pe care o să-l includ tot timpul în playlistul meu. Safura, eşti fantastică! 13 points!
Ucraina – La început m-a surprins gluga de sado-maso, deşi ştiam refrenul apocaliptic: „Mesajul este foarte clar, sfârşitul este foarte aproape.” Însă m-au impresionat şi vocea, şi frumuseţea solistei. Şi până la urmă a sunat bine şi cântecul. Şi-a meritat locul câştigat în finală.
Olanda – O, nuuu!!! Păpuşile mecanice, căsuţa „de turtă dulce”. Sha-la-lie, sha-la-la. O glumă. Proastă. Ce selecţie naţională or fi avut ăştia??
România – Offf... Cât oi avea pulsul? Nici nu cred că pot să mă concentrez, să ascult cu atenţie vocile, să urmăresc toate detaliile. Văd, fugar, mici amănunte... Au ochii măriţi de trac. Ovi are o venă umflată pe tâmpla dreaptă. Vine blestemata aia de notă înaltă pe care Paula nu reuşeşte niciodată s-o cânte pe cât de sus îi cere partitura... A cântat-o corect!!! Slavă Domnului! Hai, să se termine, mai repede!... Au cântat perfect!!! Frica i-a stimulat şi au dat tot ce au putut! Sala are o reacţie ok. Ufff!!!
Slovenia – Ce mai contează acum? Oricum, nu e mare lucru de capul lor!
Irlanda – Nu se dezmint. Din nou o baladă. Destul de cantabilă. Genul lor, stilul lor. Tipic irlandez. Destul de bine cântată, mai puţin finalul, unde solista pur şi simplu nu a putut sa ia ultima notă şi s-a auzit doar backing-ul. Însă a mascat foarte bine. Dovadă că s-au calificat. Nu prea era cazul...
Bulgaria – Un cîntec care mi-a plăcut de când l-am auzit prima dată, acum câteva săptămâni. Excelent. Uşor de fredonat. Nu e asta cheia succesului la Eurovision? O voce foarte frumoasă şi puternică. Look de golan, prinde la dame. A fost singurul artist la Eurovisionul ăsta care a şi dansat în timp ce cânta. După părerea mea, era de Top 3 chiar şi în finală. Dar pe mine nu m-au întrebat nimic cei de la Eurovision. Păcat. Merita finala.
Cipru – Generaţia teenagers importată din Anglia. N-a sunat rău, dar nu merita să se califice...
Croaţia – Ooo, ce frumuseţe, pe toate planurile!!! Rar mi-a fost dat să văd o trupă de fete care să arate superb, să cânte foarte bine şi să aibă şi cântec pe măsură. Printre preferatele mele! Trei zâne! Păcat că nu s-au calificat. Nu înţeleg ce vrea europeanul, de fapt!!!
Georgia – Încă o frumuseţe din Est. Voce vizibil exersată în music-hall-uri. Foarte bună! Amuzant baletul cu cei doi bărbaţi care au târât-o pe toată scena. Mă tot întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă o scăpa vreunul pe jos... J Oricum, şi-au meritat biletul câştigător.
Turcia – Acorduri şi ritmuri de la Bosfor cu sonorităţi rock. Nu prea diger cu plăcere. Parcă nu prea se pupă. N-am înţeles de ce se tot chinuia „roboata” să-şi secţioneze braţul cu polizorul... Unora le-a plăcut, aşa că osmanlâii s-au calificat.

Avem deja ce comenta un an de zile de-acum înainte. Şi nici nu a fost finala! Cel mai important e că ne-am calificat şi fără ajutorul Spaniei şi al Moldovei. Bună ideea cu votarea doar în finala la care luăm parte. Aşa nu s-au mai calificat toate statele ex-sovietice, toate statele ex-iugoslave şi toate statele nordice, care se votau toate între ele!

Încă ceva. Despre cele calificate automat în finală.

Spania – Foarte dramatică. Voce bună. De reţinut.
Norvegia – Baladă uşor siropoasă. Bună, dar nu de câştigat.
Franţa – NUUUU!!!
Marea Britanie – Şlăgăroasă, dar pentru adolescenţi
Germania – Da! Printre preferatele mele. Fătuca aia e chiar dulce, iar cântecul pur şi simplu te „ia”!!

Top 5 în opinia mea:
1. Azerbaidjan
2. Islanda
3. România
4. Germania
5. Albania

Un ziar englez, parcă, spunea că Eurovisionul a ajuns un coşmar logistic şi o gaură fără fund pentru banii ţării care organizează concursul. Da, şi? Pentru mine, ca telespectator, e din ce în ce mai bine. Show-urile sunt absolut superbe. Faptul că, de la an la an, fiecare ţară încearcă să organizeze ceva şi mai tare decât concursul precedent, nu face decât să-mi ofere un spectacol tv din ce în ce mai bun. Să ne ferească Dumnezeu să câştige România, spunea cu puţin timp în urmă Marina Almăşan! Pe norvegieni concursul de anul ăsta i-a costat fix 25 de milioane de euro. Noi de unde să-i scoatem, când ăştia mai au puţin şi ne taie şi gâtul... Om vedea ce-o mai fi în finală... Baftă, Paula şi Ovi!