Gâtul

Apăi dacă mai avea cineva vreo îndoială legată de catastrofa realegerii lui Băsescu şi a clicii lui, acuma s-a risipit pe de-a-ntregul. Şi ce folos? Nesimţirea şi cinismul lor au ajuns la cote inimaginabile şi inacceptabile... Să tai 25% din salariile şi aşa mici, 15% din amărâtele de pensii şi 15% din bietul ajutor de şomaj, doar ca să le rămână lor neatinse burțile și cefele de grași care ne călăresc pe noi toți... Ce ne mai rămâne de tăiat? O mână? Un picior? Gâtul! Mă tem că Grecia e mult mai aproape de noi decât se vede pe hartă...

Colega mea, Mădălina, îmi aminteşte că azi se împlinesc 3 ani de când s-a dus Octavian Paler... Deja. Îmi amintesc de „tunetul” vocii lui şi de tăişul cuvintelor sale, miercurea, la „Sinteza zilei”... Şi îmi amintesc şi de dialogul următor:

Octavian Paler: Mărturisesc că am o părere execrabilă despre toată clasa politică.

Ion Cristoiu: Da’ Boc e bun de prim-ministru. Din umbră.

Octavian Paler: Boc e bun de papagal. Eu cred că nu greşesc cei care zic că va fi schimbat Boc. Şi argumentul meu este următorul: Boc a reuşit să facă atât de ridicolă obedienţa, încât a devenit stânjenitor. Vedeți, el a devenit un simbol. Boc nu mai este un nume propriu astăzi. Boc este „bocul”, este tipul de supra-valet.

Ion Cristoiu: Maestre, cum ar arăta un guvern real cu Boc premier şi cu Băsescu la preşedinţie? Vă imaginaţi?

Octavian Paler: Eu nu ştiu dacă am să mai fac umbră pământului mult pe lumea asta. Sper să nu apuc să văd o asemenea comedie chiar grotescă.