Despre Loredana (Groza), cu mânie

Mi-a sărit muștarul, azi, citind pe site-ul unei librării online o cronică a ultimului album al Loredanei (Groza). Citez integral:

„Loredana a fost considerata, inca de la inceputurile ei, un cameleon putandu-se mula usor pe orice gen muzical pe care dorea sa il abordeze. "Iubiland" nu face decat sa intareasca aceasta idee si ne-o prezinta pe interpreta intr-o forma de zile mari. Abordarea ei jucausa si lejera a genului folcloric ii da dreptul de a fii numita o artista completa

Continutul intregului album Iubiland este bazat pe mostre de folclor adevarat, de muzica transmisa oral, slefuita si imbogatita continuu.
Tarafurile, fanfara si grupul de muzicieni cu instrumente electronice alaturi de psalti interpreteaza repertorii si sonoritati diverse - jocuri, doine, balade, cantece de dragoste si de mahala.Loredana interpreteaza pe albumul Iubiland piese folclorice provenite din Muntenia, Oltenia, Banat, Moldova, Transilvania, cantate cu instrumente traditionale taranesti - tilinca, fluier, caval, ocarina, cimpoi, lautaresti - vioara, cobza/chitara, contrabas, toba sau alamuri.”

(http://www.libris.ro/)

Nu știu cine a scris o astfel de cronică și cât de mult se pricepe la muzică, însă nu e decât o nouă și de nepermis aiureală care circulă online, aidoma "muzicii" pe care o face de prea mulți ani încoace Loredana (Groza).

După despărțirea de genialul compozitor Adrian Enescu, autorul a două discuri ce dețin și astăzi recorduri în istoria muzicii pop din România, și după câteva sporadice colaborări cu compozitori care chiar știu ce-i aia muzică (Marius Țeicu, Cornel Fugaru și George Natsis), Loredana și „cariera” ei muzicală s-au pierdut într-o interminabilă cautare de stil și de personalitate. Albume, înregistrări și spectacole mult prea crețe și colorate, precum fusta de țigancă pe care o îmbracă uneori în clipuri și spectacole, simbolul perfect pentru ce a ajuns Loredana. O multiplă personalitate care nu denotă decât... lipsa unei personalități artistice autentice.

Este inutil să îți pierzi timpul să o pui pe Loredana sub o etichetă. Poate singura potrivită să fie aceea de "varză tocată"... Aș fi ignorat, cu siguranță, derapajele sonore și vizuale cu care și-a ținut în viață „statuia” pe soclu în ultimii 20 de ani. Ce nu îmi place nu mă interesează și ignor, pur și simplu. Însă a săvârși cu atâta nesimțire blasfemia de a se atinge de cântecele Mariei Tanase și a le cânta cu taraf de maneliști, mi se pare mult peste putința de a suporta a omului de bun simț care își înclină fruntea la auzul vocii Mariei Tănase.

Loredana a scos înainte de Revoluție două albume care mi-au încântat și tulburat la modul frumos adolescența. De atunci, pentru mine, Loredana nu mai e decât o mașină de făcut bani care speculează prostul gust, grosolănia și incultura multora dintre români...