miercuri, 17 noiembrie 2010

A înviat Elena Roizen!!!


Nu mică mi-a fost mirarea să o văd astă-seară pe regretata Elena Roizen cântând ÎN DIRECT la Etno TV! Dacă ați scăpat evenimentul și nu credeți că el chiar a avut loc, iată dovada: priviți data și ora din partea dreaptă, de jos, a ecranului și sigla "direct" de sus...

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Dincolo de copertă


Site-urile de traducere online au devenit deja nişte lucruri banale. Câteva click-uri sunt de ajuns pentru a putea traduce şi înţelege imediat, destul de bine, texte întregi, nu doar în limbi de circulaţie internaţională, ci şi în limbi de care mulţi nici măcar n-au auzit că există… Însă, până de curând, dicţionarele pe hârtie, tomuri de obicei foarte groase, erau singurele instrumente la îndemână pentru cei care vroiau să înveţe o limbă străină. Până acum nu m-am gândit niciodată la cum se alcătuieşte un dicţionar sau la cel/cei care semnează pe copertă. Am citit azi un material impresionant publicat de agenţia France Press şi preluat de Agerpres. Povestea unei vieţi consacrate dicţionarelor de limba franceză.

Elena Gorunescu nu a văzut niciodată Franţa, dar şi-a consacrat viaţa realizării unor dicţionare şi manuale de limba franceză care au însoţit generaţii de români în timpul studiului, într-o ţară în continuare foarte francofonă - aproape 90% dintre tinerii români învaţă franceza, începând cu primii ani de şcoală. Şi aceasta în pofida obstacolelor ce i-au fost puse în cale de regimul comunist.

“Ceea ce iubesc cel mai mult din lume este să lucrez în biroul meu, în faţa maşinii mele de scris”, a declarat surâzând doamna în vârstă de 82 de ani, care locuieşte înconjurată de cărţi într-un mic apartament din Bucureşti. “Dacă îmi spuneţi: 'dicţionarele dumneavoastră sunt foarte bune şi foarte utile', atunci am o zi reuşită. Simt că nu am muncit în van, că nu mi-am pierdut timpul”.

Născută la Brăila, dintr-o mamă grecoaică şi un tată român, care i-au insuflat dragostea pentru franceză, Elena Gorunescu a fost întotdeauna cea mai bună în şcolile pe care le-a frecventat. A intrat prima pe listă la facultate, în 1947, şi a terminat tot prima, ca şefă de promoţie. Însă originile sale burgheze, considerate drept suspecte de regimul comunist, vor reprezenta un obstacol important. Astfel, va avea nevoie de 16 ani, pe care îi va petrece pe post de interpret sau traducător, înainte de a putea, în cele din urmă, să predea la universitate, începând cu 1967.

În ciuda nedreptăţilor, ea nu se consideră persecutată de fostul regim. “Nu am fost în închisoare. Am fost tolerată, m-au lăsat să trăiesc.” Cu toate acestea, ea a avut de înfruntat cenzura, care i-a modificat cursul de teatru francez contemporan. A vorbi despre dramaturgul Eugene Ionesco, cunoscut pentru atitudinea sa antiautoritarism, deranja. Elena Gorunescu a şters modificările făcute de cenzură şi a trimis o copie a cursului, aşa cum l-a scris ea, la tipografie. Şi aşa a şi apărut. “Nu a fost vorba de un act de curaj, ci de un act de demnitate.” Nu la fel s-a întâmplat şi în cazul dicţionarului său de teatru, care a rămas şapte ani în aşteptare. A fost publicat numai după căderea lui Nicolae Ceauşescu.

Prima dată când a vrut să scrie un dicţionar francez-român i s-a răspuns că există deja unul. „Am insistat. Le-am spus: 'Dar francezii au Larousse, Robert, Littre, dicţionare Flammarion, Hachette, dicţionare foarte bune'. Mi s-a răspuns: 'Treaba lor. ' Acesta era comunismul: partid unic, dicţionar unic.”

Bilanţul Elenei Gorunescu este impresionant - treizeci de lucrări, dintre care o duzină de dicţionare reeditate şi folosite de generaţii de francofoni. Şi lista cărţilor nu se opreşte. Ea lucrează acum la un nou dicţionar…

O viaţă de om trăită cu discreţie, dar care a marcat drumul multor oameni. O necunoscută despre care nu se vorbeşte niciodată la emisiunile de televiziune sau în ziare, deşi ar trebui…

joi, 11 noiembrie 2010

La coadă, la moaște


Sfinți, o mulțime în calendar... Oameni care au preferat să-și dea viața, decât să se dezică de propria credință... Oameni care, cei mai mulți dintre ei, au dus - de bună voie, de dragul credinței - o viață în privațiuni care azi ne par incredibile și imposibile. Cei de azi îi privesc ca pe niște modele, dar nu vor dori niciodată să le semene, nu vor accepta niciodată să le calce pe urme... Însă se vor duce de fiecare dată să stea la coadă, "la moaște", ca să le ajute sfântul... După o viață întreagă de îmbuibări și excese de toate felurile, transformate în boli nesuferite și eșecuri personale, mii de "credincioși" se bulucesc să pupe icoane și să șteargă racle cu cârpele personale, "ca să ne ajute", "pentru sănătate", "pentru pace în țară", "să ne recuperăm banii pierduți", "ca să îmi pot întemeia o familie", mai nou - "ca să ne mărească Băsescu salariile și pensiile"... În astfel de zile, televiziunile așează live-urile de la poarta bisericii printre primele știri ale jurnalelor... "Credincioșii" se înghesuie la microfon, să-și arate râvna, să spună de la ce oră s-au trezit ei sau cât de greu le-a fost și cu câtă tărie au rezistat până la moaște... De fiecare dată aștept să apară cineva să spună: "Nu vreau nimic, nu cer nimic. Am venit doar să mulțumesc."

Sf. Mina - 11 noiembrie

luni, 8 noiembrie 2010

"Breaking News"



Sony Music anunţă lansarea unui nou album Michael Jackson, pe 14 decembrie, intitulat simplu, "Michael". Discul include cântece absolut necunoscute publicului.

Primul single, "Breaking News", poate fi deja ascultat pe http://breakingnews.michaeljackson.com/RO/

Este absolut tulburator să-l asculţi din nou pe Michael cu un cântec nou... Păcat că toate astea se întâmplă în lipsa lui...


joi, 4 noiembrie 2010

Ptiu, ispită!!!


Dimineață. Foarte. Metrou... Aglomerație... Înghesuială...

Stau lângă o ușă la un capăt de vagon, rezemat de perete. Mă uit în jur... Cei mai mulți dintre călători încă nu s-au trezit complet, moțăie... Doar vecinii mei de "conservă" sunt ocupați...

În stânga mea, un tânăr. Vreo 20 de ani. Abia i-au dat tuleiele. Probabil student. Îmbrăcat simplu, aproape sărăcăcios... Șapcă în cap. Ține în mâini o cărticică de rugăciuni, întredeschisă. N-are nevoie s-o deschidă mai mult. Citește "din 2 în 2". Probabil că a citit-o de foarte multe ori. E soioasă. Ridică privirea și face mărunt din buze, cu ochii privind în gol peste umărul persoanei din fața lui. Știe pasaje întregi pe dinafară. Cred că o recită în gând.

Persoana din fața lui, în dreapta mea, e o doamnă scundă, cam pe la vreo 35 de ani. Ușor obeză. Blondă, păr lung, strâns în coadă de cal. Stă cu fața la ușa metroului. Răsfoiește un ziar de scandal. Ajunge la mijlocul ziarului, unde zace un articol despre fosta gimnastă Corina Ungureanu. Nu văd titlul. Văd o fotografie cu campioana, cu țâțele goale, lăfăindu-se pe hârtia de ziar... Probabil de pe vremea când a pozat în revistele pentru babalâcii băloși din Japonia...


Tânărul bisericos amuțește. Buzele nu i se mai mișcă. Gura îi rămâne ușor întredeschisă. Privirea i se blochează pe fotografia color cu ditamai sânii și cu chiloțeii coborâți până la limita smocului pubian. Timp de câteva secunde, tânărul n-are nicio reacție. Contemplează... Apoi, brusc, lasă capul în jos și își îndeasă șapca pe cap, trăgând de cozoroc aproape să-l smulgă, cât să nu mai vadă ispita din față. Își reia litania cu și mai mare râvnă.

Ptiu, ispită!!!

duminică, 12 septembrie 2010

Plictiseală vs. Breaking news


Cică o jurnalistă de la postul public norvegian de radio NRK și-a prezentat în direct demisia, în loc să prezinte buletinul de știri, adăugând că oricum nu avea de gând să mai citească știrile, pentru că nu se întâmplase nimic important în ziua respectivă. Ea s-a plâns și de faptul că șeful le freca scăfârliile prea mult. Jurnalista a mai spus că de-acum încolo o să aibă timp să mănânce cum trebuie și o să poată să mai respire. Apoi și-a încheiat "buletinul de știri" anunțând că nu o să mai fie niciun fel de știri în ziua respectivă! :)

Am fost în Scandinavia. Știu ce fel de știri au acolo. "Pe șoseaua cutare se schimbă cablul subteran de internet." sau "Cutare mâță nu s-a mai putut da jos din copac, iar pompierii s-au chinuit 4 ore s-o coboare."...

Acuma nu știu cum e mai bine... Să nu ai niciun fel de știri și să te frece șef-tu' la icre până aduci și tu niște ceva mai acătării sau să nu faci față avalanșei de evenimente, neștiind în care parte să te uiți mai întâi, să nu scapi ceva...

Nu pot să nu mă întreb cum s-ar fi descurcat colega noastră norvegiană dacă ar fi venit la un stagiu de "antrenament" jurnalistic la noi... Cu atâtea "breaking news"-uri, "news alert"-uri și declarații peste declarații... Ah, ce-mi place în România!...

http://www.foxnews.com/world/2010/09/11/fed-norwegian-radio-reporter-quits-air-instead-reading-bulletin/

duminică, 29 august 2010

Plecare


Știa, probabil, încă de aseară că o să mă părăsească... M-a privit lung, cu ochii îngândurați, ca și cum ar fi fost ultima oară. I-am simțit freamătul și neliniștea, dar n-am dat mare importanță... Știam că mai are uneori momente când se zbuciumă și că, oricum, la un moment dat va pleca... Nu e prima dată când o face... N-am crezut însă ca va fi atât de curând... De fapt, îmi doream să rămână cu mine pentru totdeauna...

A plecat și m-a lăsat singur, pradă gândurilor și singurătăților mele... A luat cu sine căldura și lumina cu care m-a mângâiat în ultima vreme, mi-a luat aromele și murmurul cu care mă obișnuisem și care îmi erau atât de dragi... Mi-a lăsat camera goală și tristă, cufundată în întunericul acestei dimineți sufocate de nori... Mi-a lăsat perdeaua care se zbate deznădăjduită la fereastră... Și mi-a lăsat prea multă liniște, cu care n-am să stiu ce să fac...









duminică, 15 august 2010

Mulțumesc!


Nici măcar nu știu cum să încep...

Mă gândesc de multe ori la Tine... Mă gândesc la Tine când mă doare sufletul... când mă simt singur... când simt că nu mai știu pe unde s-o apuc și că drumul mi se înfundă... Uneori mă gândesc la Tine când mă simt mințit, înșelat, rănit chiar de cei pe care i-am crezut aproape...

Nu merg aproape niciodată la biserică, mi se pare inutil... Nu mă curăță sufletește... Nu atâta vreme cât acolo sunt oameni... Aș prefera să intru într-o biserică goală, poate părăsită, uitată. Acolo aș fi numai cu Tine... Dar, oricum, nu am nevoie de niște ziduri, nici măcar de biserică, pentru a Te regăsi, știu asta...

Nu dau de pomană. Cel puțin nu în metrou, nu la colț de stradă. Acolo e numai "industrie", "afacere", o știm cu toți...

Nu sunt un bun creștin. Chiar dacă nu răspund cu aceeași monedă, nu iert pe cei care mi-au făcut rău. Nu știu, nu pot și nici nu vreau să fac asta. Să întorci și celălalt obraz mi s-a părut întotdeauna o neghiobie, nu o dovadă de bun creștin...

Nu citesc cărticele de rugăciuni în metrou. Nu mă închin în autobuz, când trece pe lângă câte o biserică. Toate astea mi se par gesturi de un exhibiționism dezgustător...

Nu știu să mă rog. N-am învățat pe dinafară nicio rugăciune. Știu însă că Te rog de fiecare dată să ai grijă de cei pe care îi iubesc. Uneori Te rog câte ceva și pentru mine... Să-mi dai putere, înțelepciune, răbdare și să-mi arăți Drumul...

Știu că nu sunt numai eu cel care Te roagă... Probabil, sunt milioane în fiecare moment... Probabil, cei mai mulți dintre noi, egoiști, mincinoși, răi, desfrânați... Vei fi obosit, cred, să ne asculți... Vei fi obosit, cred, să mai lupți pentru noi și să mijlocești iertarea noastră "mai sus"...

Nu îți cer nimic pentru mine astăzi. De fiecare dată, încă o dată și încă o dată, m-ai salvat, am simțit asta, o știu... Îți spun doar că mă voi strădui și de azi încolo să fac ceva bun cu viața mea. Să înveți și să iubești, orice, oricât, ce altceva mai bun ar putea să facă un bun creștin cu viața lui?

Nu îți cer nimic astăzi, vreau doar să Îți mulțumesc, Maica Domnului!...

miercuri, 11 august 2010

Găselniţe de misogin


Primesc pe mail:

Un bărbat analizează articolul nehotărât din limba română...

"Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?

Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.

Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.

Chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.

Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.

Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post care îl dorim.

În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum barbaţii au inventat UN calculator.

Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa, UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare.

Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.

Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent. Voi, pentru a ne înrobi, doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.

Este limpede că limba română a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!"

:) Ca să vezi... Găselniţe de misogin... În vacanţă. Aştept nesupunere de la cititoare... ;)

joi, 29 iulie 2010

Proiect de lege privind constituirea Rezervaţiei arheologice şi turistice Peninsula Constanţei


Despre mizeria şi nenorocirea din Zona peninsulară a Constanţei am tot vorbit. Şi aici, pe blog, şi în nenumărate emisiuni pe care le-am realizat la televiziune. Ziarul constănţean "Cuget liber" a propus o petiţie pentru crearea unei rezervaţii administrate de un guvernator, în vederea "smulgerii" acestei zone unice din ghearele nesimţirii primarului Radu Mazăre. Sunt sceptic cu privire la aceste demersuri. Acum a apărut şi un proiect de lege cu privire la constituirea Rezervaţiei arheologice şi turistice Peninsula Constanţei, proiect propus de deputatul Dan-Radu Zătreanu. Iată mai jos iniţiativa legislativă respectivă. Haideţi să ne gândim ce îmbunătăţiri îi putem aduce, deşi mă tem că şi de această dată va dura foarte mult până când legea va ieşi din Parlament. Plus că amendamentele, care - fără îndoială - vor ţine seama de 1000 de interese personale, o vor ciopârţi până o vor transforma în cu totul altceva, aşa cum se întâmplă cu toate lucrurile bune în ţara asta...

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENAT

LEGE

cu privire la constituirea Rezervaţiei arheologice şi turistice Peninsula Constanţei

Art. 1. Având în vedere starea înaintată de degradare în care se află o mare parte din monumentele istorice din Peninsula Constanţei, valoroase prin dăinuirea lor în timp, prin unicitate, prin stilurile arhitectonice diverse şi modalităţile artistice înaintate în perioada realizării lor, precum şi cerinţa protejării acestor nepreţuite creaţii ale geniului uman, se constituie Rezervaţia arheologică şi turistică Peninsula Constanţei, denumită în cele ce urmează Rezervaţie.

Art.2. Prin rezervaţie arheologică şi turistică, în sensul prezentei legi, se înţelege teritoriul cuprins între Faleza Cazinoului, Poarta 1, Faleza Portului Tomis, Faleza plajei Modern, Bulevardul Ferdinand, până la strada Atelierelor, Strada Traian şi Bulevardul Marinarilor, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, siturile arheologice, imobilele de mare valoare istorică, artistică şi culturală incluse în Lista monumentelor istorice publicată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, obiectivele turistice de interes naţional şi internaţional din această zonă.

Art.3. Pentru administrarea patrimoniului din Peninsula Constanţei, precum şi pentru refacerea şi protecţia obiectivelor definite la art.1, se înfiinţează Administraţia Rezervaţiei Aheologice şi Turistice Peninsula Constanţei, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Constanţa,în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Art.4. Conducerea Administraţiei Rezervaţiei se realizează de directror, numit şi revocat în funcţie, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional.

Art. 5. Atribuţiile directorului se stabilesc de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Art. 6. Directorul are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Art.7. Pe lângă Administraţia Rezervaţiei se înfiinţează Consiliul Consultativ de Administrare, alcătuit din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul Rezervaţiei şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi dezvoltare a zonei. Membrii Consiliului Consultativ de Administrare nu sunt retribuiţi pentru activitatea din cadrul acestui organism.

Art.8. Întreaga activitate a Rezervaţiei este reglementată prin planul de management şi prin Regulamentul Rezervaţiei.

Art.9. Planul de management se elaborează de Administraţia Rezervaţiei, în conformitate cu Legea 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice şi cu celelalte acte normative care se referă la obiectivele de arhitectură şi la turism, cu implicarea Consiliului Consultativ de Administrare, şi se aprobă de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Art.10. Regulamentul Rezervaţiei se realizează de Administraţia Rezervaţiei, cu consultarea Consiliului Consultativ de Administrare şi seavizează de Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Art.11. Organizarea şi funcţionarea Administraţiei Rezervaţiei se stabilesc prin statut propriu, avizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. La întocmirea statutului se va avea în vedere alinierea la cerinţele internaţionale în probleme care privesc protecţia patrimoniului şi turismul.

Art.12. Personalul Administraţiei Rezervaţiei este alcătuit, în afară de director, din: doi consilieri, contabil, secretară, şofer, administrator.

Art.13. Atribuţiile personalului se stabilesc de director, cu concursul Consiliului Consultativ de Administrare.

Art.14. Cheltuielile Administraţiei Rezervaţiei vor fi acoperite din subvenţii de la bugetul de stat, din donaţii şi din surse proprii.

Art.15. Taxele de autorizare pentru organizarea unor activităţi economice de turism şi agrement pe teritoriul Rezervaţiei se stabilesc, la propunerea Administraţiei Rezervaţiei, de Consiliul judeţean.

Art.16. Sumele provenite din amenzile date de Administraţia Rezervaţiei pentru contravenţiile prevăzute în Legea 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice vor constitui fonduri la dispoziţia Administraţiei Rezervaţiei.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa din ... în temeiul art.76, alin.2 din Constituţia României.

EXPUNERE DE MOTIVE

Constanţa, al doilea oraş ca mărime şi cel mai vechi din România, a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 657 î.Hr., când pe locul actualei peninsule s-a format colonia greacă numită Tomis. Legăturile cu lumea, instaurate din cele mai vechi timpuri, au permis înflorirea în această zonă a unei culturi bogate şi diverse, cu puternice influenţe pe teritoriul românesc şi în lume.

Peninsula Constanţei sau Oraşul vechi, cum i se mai spune, reprezintă astăzi o însemnată parte din patrimoniul cultural naţional, din zestrea de cea mai mare valoare a poporului nostru, pe care avem datoria să o păstrăm nealterată şi să o îmbogăţim continuu.

Trecutul faimos, în care au apărut şi s-au păstrat monumente istorice de valoare inestimabilă, îi conferă Peninsulei unicitate şi personalitate distinctă. Numărul obiectivelor de acest fel existente în judeţul Constanţa şi aflate pe Lista monumentelor istorice, aprobată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în iulie 2004, se ridică la 692. Semnificativ este faptul că cele mai importante dintre ele sunt situate în Peninsula Constanţei. Printre acestea se află Termele romane, Sinagoga, Moscheea, Biserica Greacă, Biserica bulgărească, Basilica "Sfântul Anton", Parcul Catedralei, zona Falezei Cazinoului, zona Pieţei Ovidiu, clădirea Colegiului Naţional "Mircea cel Bătrân”, realizate în stiluri arhitecturale diverse şi îndrăzneţe, care alcătuiesc un ansamblu neîntâlnit în alte părţi ale ţării.

Cu toate că în Legea 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice, precum şi în alte importante acte normative sunt prevăzute reglementări ferme pentru conservarea bunurilor semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală, în Peninsula Constanţei administraţiile de până acum, precum şi cea actuală nu auacordat atenţia cuvenită acestei arii de maximă însemnătate istorică şi culturală, nu au pus-o în valoare şi nu au protejat-o aşa cum le cere legea ci, dimpotrivă, au lăsat-o pradă degradării.

Deteriorarea sau dispariţia unor bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional constituie pierderi irecuperabile pentru că ele nu mai reprezintă suportul fundamental al dezvoltării, aşa cum le este le menirea consacrată prin valoarea lor culturală şi legiferată prin legi clare. De altfel, de-a lungul anilor, din motive obiective dar şi din cauza neglijenţei celor care aveau datoria să se ocupe de protejarea unor astfel de valori, au dispărut, la nivel naţional, 544 de monumente.

In zona peninsulară a Constanţei, o parte din fondul vechi de construcţii a fost afectat de bombardamentele aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, de seisme şi de procesul general de uzură fizică datorat vechimii aşezământului. Din fondul de construcţii existent în 1940, 20 la sută au fost distruse sau demolate, 4o - 45 la sută se află într-un stadiu avansat de degradare, necesitând intervenţii urgente cu lucrări de consolidare şi reparaţii capitale, iar aproximativ 35 - 40 la sută se află într-o stare mai bună, însă necesită reparaţii curente.

Pentru evitarea situaţiilor nedorite care ar putea conduce la degradarea sau chiar la pierderea irecuperabilă a unor monumente istorice, iniţiem proiectul de lege cu privire la declararea Peninsulei Constanţei rezervaţie arheologică şi turistică, cu denumirea „Rezervaţia arheologică şi turistică Peninsula Constanţei”, având convingerea că această reglementare răspunde necesităţii urgente şi de mare interes public privind conservarea valoroaselor obiective din cea mai veche zonă de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile actelor normative existente la nivel naţional şi internaţional.

Administrarea rezervaţiei se realizează de Administraţia Rezervaţiei arheologice şi turistice Peninsula Constanţei, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Având în vedere necesitatea economisirii de fonduri financiare în actuala criză economică, personalul administraţiei va fi limitat la 7 persoane, respectiv: director, doi consilieri, contabil, secretară, şofer, administrator.

Conducerea Administraţiei rezervaţiei se exercită de către director, alecărui atribuţii se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare, numit şi revocat din funcţie, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional. Directorul are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Pe lângă Administraţia rezervaţiei se înfiinţează Consiliul Consultativ de Administrare, alcătuit din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul rezervaţiei şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi dezvoltare a zonei. Rolul lor este consultativ şi în procesul de elaborare şi adoptare a planului de management. Membrii Consiliului Consultativ de Administrare nu sunt retribuiţi pentru activitatea în cadrul acestui organism.

Întreaga activitate a rezervaţiei este reglementată prin planul de management şi prin Regulamentul rezervaţiei. Planul de management se elaborează de Administraţia rezervaţiei, pe baza obiectivelor de conservare a patrimoniului, cu implicarea Consiliului Consultativ de Administrare şi se aprobă de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Administraţia rezervaţiei va dovedi receptivitate faţă de propunerile cetăţenilor cu privire la mai buna conservare şi protejare a monumentelor istorice şi totodată va da curs sesizărilor privind încălcarea prevederilor legale în acest domeniu. Sumele provenite din amenzile date conform Legii 442 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice vor constitui fonduri la dispoziţia Administraţiei rezervaţiei.

Ne exprimam convingerea ca actuala reglementare va asigura o îmbunătăţire a protejării monumentelor istorice din cele mai vechi oraş al României, ceea ce înseamnă o mai bună punere în valoare a acestor opere de o excepţională însemnătate istorică, artistică şi culturală.