Plecare

Știa, probabil, încă de aseară că o să mă părăsească... M-a privit lung, cu ochii îngândurați, ca și cum ar fi fost ultima oară. I-am simțit freamătul și neliniștea, dar n-am dat mare importanță... Știam că mai are uneori momente când se zbuciumă și că, oricum, la un moment dat va pleca... Nu e prima dată când o face... N-am crezut însă ca va fi atât de curând... De fapt, îmi doream să rămână cu mine pentru totdeauna...

A plecat și m-a lăsat singur, pradă gândurilor și singurătăților mele... A luat cu sine căldura și lumina cu care m-a mângâiat în ultima vreme, mi-a luat aromele și murmurul cu care mă obișnuisem și care îmi erau atât de dragi... Mi-a lăsat camera goală și tristă, cufundată în întunericul acestei dimineți sufocate de nori... Mi-a lăsat perdeaua care se zbate deznădăjduită la fereastră... Și mi-a lăsat prea multă liniște, cu care n-am să stiu ce să fac...