La coadă, la moaște

Sfinți, o mulțime în calendar... Oameni care au preferat să-și dea viața, decât să se dezică de propria credință... Oameni care, cei mai mulți dintre ei, au dus - de bună voie, de dragul credinței - o viață în privațiuni care azi ne par incredibile și imposibile. Cei de azi îi privesc ca pe niște modele, dar nu vor dori niciodată să le semene, nu vor accepta niciodată să le calce pe urme... Însă se vor duce de fiecare dată să stea la coadă, "la moaște", ca să le ajute sfântul... După o viață întreagă de îmbuibări și excese de toate felurile, transformate în boli nesuferite și eșecuri personale, mii de "credincioși" se bulucesc să pupe icoane și să șteargă racle cu cârpele personale, "ca să ne ajute", "pentru sănătate", "pentru pace în țară", "să ne recuperăm banii pierduți", "ca să îmi pot întemeia o familie", mai nou - "ca să ne mărească Băsescu salariile și pensiile"... În astfel de zile, televiziunile așează live-urile de la poarta bisericii printre primele știri ale jurnalelor... "Credincioșii" se înghesuie la microfon, să-și arate râvna, să spună de la ce oră s-au trezit ei sau cât de greu le-a fost și cu câtă tărie au rezistat până la moaște... De fiecare dată aștept să apară cineva să spună: "Nu vreau nimic, nu cer nimic. Am venit doar să mulțumesc."

Sf. Mina - 11 noiembrie