Viață de vultur

Urmăresc de multă vreme pe internet o familie de vulturi, de undeva din mijlocul Americii. În urmă cu vreo cinci ani, și-au făcut cuibul într-un copac aflat lângă o crescătorie de pești, la marginea micului orășel Decorah, din statul Iowa. Câțiva oameni dedicați ocrotirii unor specii de păsări răpitoare pe cale de dispariție au instalat, în 2009, o cameră video, care transmite fără întrerupere imagini în direct din acest cuib. Grație unui webcam de mare rezoluție, până acum, peste 6 milioane de oameni au putut arunca o privire în viața acestui cuplu de vulturi. Sunt momente în care aproape 70.000 de vizitatori urmăresc în același timp ce fac cele două păsări. Iată imagini transmise chiar acum din cuibul acestei familii!

Este incredibilă această posibilitate de a putea lua parte la viața de zi cu zi a unor viețuitoare despre care mulți dintre noi nu știm mare lucru și de la care am avea multe de învățat... Ce mă impresionează la cele două păsări sunt atenția cu care își organizează viața de zi cu zi, dragostea și fidelitatea pe care și le arată, tandrețea, grija pentru celălalt... Toate, prin priviri și mici gesturi care unora dintre noi le-ar putea scăpa. Chemările, hrana adusă celuilalt la cuib, felul în care se schimbă la clocitul ouălor, o mică uscătură împinsă mai aproape pentru a-l încălzi pe celălalt, timpul pe care și-l oferă pentru a se dezmorți și pentru a-și curăța penele, departe de cuib...

În fiecare an, vulturii au scos câte 2-3 pui. I-au crescut, i-au învățat să zboare, apoi i-au lăsat să plece. Fiecare cu viața lui și cu soarta lui. Bătrânii au rămas la cuib. Arșiță, vânt, ploaie, zăpadă, nimic nu îi clintește când vine vorba de grija pentru cuib și pentru pui. Am putea crede că aceste păsări n-au nicio teamă și că nimic nu-i poate amenința. Nu-i deloc așa. Administratorii webcam-ului au susprins momente când vulturii și puii lor au fost atacați de bufnițe, în căutare de hrană. Uneori, un raton mai urcă spre cuib, atras de gândul unei mese pe gratis.

http://www.youtube.com/watch?v=af0nJuZEG_4&feature=relmfu

Acum, familia de vulturi din Decorah, Iowa, are din nou pui. Trei la număr. Abia au ieșit din găoace zilele acestea. Momentele au fost urmărite cu entuziasm de zeci de mii de privitori în fiecare zi. Comentariile de pe social stream-ul din dreapta paginii spun totul...

Îmi stăruie pe retină o imagine dintr-o captură video realizată anul trecut. Delicatețea cu care această pasăre, atât de puternică și capabilă să ucidă alte viețuitoare, își hrănește puii, îi încălzește cu trupul ei sau îl aduce cu ciocul înapoi sub aripile sale pe câte unul din ghemotoacele fără pene gata să se aventureze dincolo de cuib...

O lecție de viață care nu încetează să mă uimească...

Copleșitor de frumos...

Zilele acestea, mai exact nopțile acestea, cerul oferă un spectacol impresionant, cu care ne întâlnim atât de rar... La scurt timp după căderea întunericului, la vest, se poate vedea Venus în toată splendoarea ei. Sub ea, Luna pare că stă pe spate și o privește. Ceva mai jos, îndepărtatul Jupiter se apropie și el timid, spre umirea celor care mai găsesc răgazul să ridice ochii spre cer. Uitați pentru un minut de orice ar putea să fie o teribilă urgență ori prioritate pentru voi și priviți această măreție. O asemenea priveliște nu se ivește foarte des. E păcat s-o pierdeți...

Din păcate nu am o cameră performantă, cu expunere îndelungată, care să poată fotografia cerul. Ca să vă faceți o vagă idee, atașez acest filmuleț. Totuși, nu uitați să ieșiți în fața casei pentru două minute și să priviți jocul stelelor. E gratis. Și e copleșitor de frumos...

http://hubblesite.org/explore_astronomy/tonights_sky/ 

Noi facem știrile

A fost unul dintre cele mai originale proiecte media pe care le-am văzut în România, cel mai provocator și interesant la care am luat parte vreodată. Să aduci câțiva dintre politicienii momentului și să-i așezi pe scaunul de prezentator la cea mai importantă televiziune de știri din România, a fost o mare provocare pentru ambele părți...

Politicienii, obișnuiți de multă vreme cu platoul tv, au trecut de partea cealaltă a mesei de dezbatere pentru a se lupta cu prompterul și cu... invitații. Unii au înfruntat cu vitejie „inamicul”, alții au avut momente în care au „ieșit în decor”. Au fost și câțiva care până la urmă au dat bir cu fugiții și au anunțat cu o zi înainte că sunt „reținuți de probleme neașteptate”. N-o să le dau numele. Unii au luat lucrurile ca pe o joacă, însă la modul serios. Alții, foarte puțini, au preferat să exploateze momentul pentru a-și face campanie electorală pe față, mai cu umor sau mai cu încrâncenare. Însă cei mai mulți au recunoscut că totul este o muncă dificilă și care te solicită foarte mult. Casca, atenția distributivă, viteza cu care se lucrează, le-au dat cele mai mari bătăi de cap.

Pentru mine, experimentul din weekend-ul trecut a fost încă o ocazie de a învăța lucruri noi și de a realiza că mă aflu exact în locul în care mi-am dorit dintotdeauna să mă aflu. Apropos... Înaintea uneia dintre dezbaterile de duminică l-am întâlnit pe fostul meu șef, președintele-director general al TVR, Alexandru Lăzescu. A fost prima dată când am avut ocazia să-i adresez două vorbe. I-am spus: „Permiteți-mi să vă salut. Bine ați venit la noi!...”

If I close my eyes

If I close my eyes, I can fly,
I can drink the rain
And taste the sky,
I can catch the wind
And make it mine,
Like the sun
I'll shine.

Suddenly a door
Opens wide
To a thousand paths
I've never tried
"Follow, follow me!",
I hear them say,
„And you'll find
Your way.”

Maybe dream's a dream,
So that we can see
Just how real the dawn
Can be...

All the dawn can be
Comes as no surprise
If I simply close my eyes...

Ce-am ascultat în 2011

Întotdeauna am legat muzica pe care am ascultat-o de stările mele de moment. Și invers. Muzica îmi amintește mereu de întâmplări și evenimente din viața mea, de locuri, de oameni, de gesturi, de povești. Există înregistrări pe care le-am ascultat o singură dată și de care m-am îndrăgostit încă din prima clipă, ca să umblu apoi după ele chiar și 15 ani. Era vremea când download-ul de pe internet nu exista nici măcar în închipuire. La fel de bine, sunt bucăți pe care le știam și care nu mi-au spus nimic multă vreme, dar de care m-am îndrăgostit abia după ce s-au legat de un anumit moment din viața mea.

Ascult absolut orice gen de muzică. Mai puțin manele și genul acela urlat de rock, pe care nu îl înțeleg... Sunt absolut deschis la muzica din zone ale lumii care pe unii i-ar putea lăsa indiferenți. Există artiști excepționali de care lumea largă habar n-are. Pe vremea când lucram la radio eram la curent cu toate lansările de discuri, recenziile, criticile, clasamentele de difuzări și vânzări. Știam tot ce era important din punctul ăsta de vedere.

Muzica bună nu are nici vârstă și nici moarte. Din păcate, totul se îndreaptă, în ultimii ani, în direcții absolut stranii, ca să nu spun tembele. Acum, tot iureșul ăsta din clasamente mă năucește. Topurile sunt invadate de hoarde de „artiști” care scot un single, două, poate un album, apoi dispar și nu mai auzi nimic de ei. De cele mai multe ori e foarte bine că se întâmplă așa, pentru că oricum nu fac doi bani. Astăzi, „muzică” nu mai înseamnă voce, melodie, armonie. Înseamnă exhibiționism, șoc, vedenii. Acest buboi numit Lady Gaga crește și tot crește. Aștept cu nerăbdare momentul când se va sparge... Aștept ziua când Inna nu va mai câștiga 70.000 de euro pe noapte, iar lumea se va întoarce la Muzică.

Marile nume, marile voci reușesc cu greu să-și mai facă loc pe rafturile magazinelor cu discuri... Însă și în 2011 am descoperit, Slavă Domnului!, voci impresionante, artiști copleșitori, cântece superbe... Și, cum îmi plac clasamentele și statisticile, m-am folosit de o opțiune existentă în Winamp, care îți permite să vezi ce ai ascultat cel mai mult într-un anumit interval de timp. Privind înapoi la 2011, a ieșit ceva foarte interesant...

IANUARIE Hurts – Stay

Pe cei de la Hurts i-am descoperit absolut întâmplător, fără să am habar că ei fuseseră cu două luni înainte într-un club din București. Am început anul cu dreptul, când credeam că, după Gary Barlow, englezii uitaseră să mai facă muzică adevărată... În ianuarie, pe ei i-am ascultat cel mai mult.

FEBRUARIE Georg Friedrich Händel. Agrippina (1709) - Lawrence Zazzo. Coronato il crin d'alloro (live, 2004)

După ce l-am văzut pe Narcis Iustin Ianău la „Românii au talent”, am vrut să aflu cât de numeroși sunt contra-tenorii pe scenele lumii. Și așa am dat de acest Lawrence Zazzo, socotit ca fiind una dintre cele mai mari voci de acest gen. Am ascultat, în februarie, bucata asta atât de mult, încât am simțit nevoia s-o fac ringtone... :)

MARTIE Joni Mitchell - Both Sides Now (live, 2000)

Am auzit „Both Sides Now” pentru prima dată la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2010. Această versiune live, înregistrată în anul 2000, am ascultat-o de „Ora Pământului”. Acasă, pe întuneric, ca să mă alătur celor care au stins toate luminile, de dragul planetei noastre. :) În noaptea aceea a sunat într-un fel neobișnuit... Atât de neobișnuit, încât, timp de multe zile, n-am mai ascultat altceva...

APRILIE Iustin Narcis Ianau - Adagio in G Minor by Albinoni (live, Românii au talent)

Ei, da, acest copil m-a dat gata! N-am auzit niciodată o versiune atât de frumoasă a acestui „Adagio”! Am ascultat bucata asta până la disperarea vecinilor mei... Narcis ar trebui să cânte lucruri grele, serioase, pentru că poate. N-am nicio îndoială, cu multă muncă, va ajunge un mare artist.

MAI Loukas Giorkas feat. Stereo Mike (Greece) - Watch My Dance (live, Eurovision 2011 Düsseldorf, the final)

Daaa! Eurovisionul! N-a fost o ediție rea... În fiecare an descopăr câte ceva care îmi merge la suflet. De data asta am fost foarte impresionat nu doar de acest mix între muzica tradițională grecească și hip-hop-ul zilelor noastre, cât mai ales de pasiunea din vocea acestui tânăr cipriot adoptat de Elada. Contează atât de mult ce transmiți pe scenă!... Și chiar nu mai are importanță că nu a câștigat concursul. La gusturile muzicale ale Europei, nici nu mă mai mir...

IUNIE Loukas Giorkas - San Planodio Tsirko (live, X Factor)

Acest Loukas Giorkas era deja o vedetă în Grecia, așa cum am aflat după Eurovision. Câștigase, cu un an în urmă, prima ediție a show-ului X Factor de acolo. A cucerit prin felul nou și plin de pasiune în care a interpretat cântece tradiționale grecești foarte iubite. Am căutat versiunile lor originale sau cântate de alți mari artiști greci. Nu mă tem s-o spun, acest tânăr cântă mai bine decât mulți dintre ei! Un mare câștig pentru muzică!

IULIE Brenda Star/Donna Freeman/Mona Roșoga - I Still Love You (Live, Festivalul Cerbul de Aur, Brașov)

De dorul Monei Roșoga, despre care nu mai știe nimeni nimic, de dorul „Cerbului de Aur”, am dat peste această înregistrare. Unul dintre cele mai frumoase cântece românești într-o triplă interpretare. Minunat!

AUGUST Aneta Stan - Balada fetei dunărene

Folclorul dobrogean are ceva aparte. Nu spun asta pentru că sunt dobrogean, ci pentru că sună absolut special. Iar baladele populare mi-au mers întotdeauna la suflet. Aneta Stan este o mare voce. Iar „Balada fetei dunărene” s-a numărat printre cele mai frumoase 100 de cântece populare românești ale secolului XX. Este primul succes al Anetei Stan. E o înregistrare veche, dar ce-mi pasă? E superbă!

SEPTEMBRIE Loukas Giorkas - S'anazito sti Saloniki (live, X Factor)

Ei, da, Loukas Giorkas și-n septembrie! Acest tânăr știe să facă bijuterii chiar și din cântecele care ar putea părea banale ori plictisitoare, așa cum sunt unele atunci când sunt cântate de „bătrânii” muzicii grecești. De fapt, cam tot ce a cântat el la X Factor a fost mai bun decât originalul... Nu-s acestea semnele unei mari cariere muzicale?

OCTOMBRIE Ebi – Pelk

O, daaa!... Pe Ebi l-am ascultat prima dată acum vreo șapte ani. Cam tot ce cântă îți merge la suflet. Ebi a plecat de mulți ani din Iran, chiar înainte de Revoluția Islamică din 1979. În ciuda „zidului” ridicat de cenzura de la Teheran, Ebi este extrem de popular în Iran. Unul dintre cântecele sale a devenit imnul protestatarilor persani din timpul manifestațiilor din 2010. Ebi cântă de 40 de ani și este iubit nu doar de cei de seama lui, ci și de tineri.

NOIEMBRIE Ebi – Pelk

„Pelk” înseamnă „clipire”. Și l-am ascultat până la obsesie nu doar în octombrie, ci și în noiembrie și tot timpul de când l-am descoperit și până acum. O voce atât de pasională și un instrument tradițional care să sune așa cum se aude în acest cântec nu te pot lăsa indiferent. Ebi este o marcă garantată a artei muzicale. Aș cumpăra cu ochii închiși orice disc al acestui artist. Știu că n-aș risipi niciun bănuț. Și cred că acest cântec este cel pe care l-am ascultat cel mai mult în 2011...

DECEMBRIE Adele - Someone Like You (Live from Brit Awards 2011)

Da, la sfârșit cântă Primadona! Adele este cea mai mare revelație muzicală pe care am avut-o în ultimii ani! Ce vrei mai mult decât o voce de excepție, un pian, multă pasiune și tot sufletul pus în palma celui care ascultă. Adele a spulberat toate clasamentele și statisticile muzicale din Marea Britanie. Adele a devenit cel mai bine vândut artist din Regat în 2011 și în tot acest început de secol XXI. Cântă și spune numai ce simte și nu se teme să-și arate sentimentele. Nimic nu este prefabricat și artificial la ea. Sinceritate, adevăr, sentiment și pasiune. Nu trebuie să se dezbrace pe scenă, nu trebuie să-și desfacă picioarele ca Madonna, nu trebuie să se îmbrace în rochii de carne ca Lady Gaga și nici nu se atârnă de funii ca Pink sau Britney Spears... Adele este tot ce ar trebui să fie un cântăreț pe scenă. Nici mai mult, nici mai puțin...

Vă urez să ascultați Muzică și să vă bucurați sufletele!

„Se învârtește roata”

Acesta a fost primul cântec pe care l-am auzit pe anul acesta. Cum nu se poate mai bine, e cântecul meu preferat de la Zdob și Zdub! Nebunii de la Chișinău au făcut spectacol, lumea a jucat hora, a fost frumos. Am început anul cu zâmbetul pe buze. Așa să ne fie tot anul!

„Se învârtește roata...” Să fie pace, să fie pâine, să fie bine! Să avem un 2012 cu sănătate, zile cu soare, spor în casă și liniște în suflet!

La mulți ani!

Și noi putem fi minunați

Colind necunoscut

În urmă cu câteva zile, într-o dimineață, mă aflam pe peron, la metrou, în drum spre serviciu, când am auzit un colind. Frumos, cum nu mai auzisem de multă vreme. De altfel, trebuie să recunosc că nu m-am dat niciodată în vânt după colinde, poate și din cauză că prea multe voci înregistrează astfel de albume, deși ele se „ocupă” de cu totul alte genuri muzicale. Ei bine, de data asta, a fost altceva... Colindul venea de undeva, de sus, de la capătul scărilor. M-am gândit că era vreo gașcă de studenți, pentru că se auzeau mai multe instrumente și o voce. Am dat să urc scările și să văd cine cântă. Mă gândeam chiar să întreb cum se chema colindul. Însă metroul venea, eu mă grăbeam și am renunțat. Mi-am zis că o să mai dau eu de tinerii cu pricina. Ori nu, și asta e. Apoi mi-a părut rău că nu m-am întors din drum. Ziua întreagă mi-a fost imposibil să-mi scot din minte colindul cu pricina. M-a obsedat!

A doua zi, îl aud din nou. Tot la metrou. Măi să fie! Mă uit în jur... Nu cântă nimeni pe peron. Ridic privirea și îmi dau seama că muzica vine de la difuzoarele din stația de metrou! Ce disc or pune ăștia? Chiar nu recunosc vocea! Și-mi place colindul ăsta! Pe cine să întreb? Lumea din jur nu pare să audă nimic! Sunt eu nebun? Numai mie-mi place? În fine, plec resemnat...

În seara următoare, îl aud din nou! Nu mai rabd și mă duc la cel care vinde cartele de metrou. Chiar cu riscul de a părea ciudat, îl întreb cine îmi poate spune ceva despre colind. Domnul îmi arată un număr de telefon afișat pe geam, unde se pot face reclamații și îmi spune să sun acolo, poate aflu ceva. Sun. Cel de la dispecerat îmi spune că nu știe nimic și că habar nu are cum să mă ajute, pentru că nu are nicio legătură cu cei care pun muzica de la metrou. Singurul lucru pe care îl știe este că sunt niște colinde cumpărate de Metrorex. Ce înseamnă „cumpărate”, nu-mi dau seama, dar mă las păgubaș și de data asta...

În după amiaza asta, în drum spre casă, aud din nou colindul, o bucățică din el, în timp ce metroul oprește într-o stație. Până să mă dau jos din metrou, se termină. Mă așez înciudat pe o bancă și aștept. Îmi spun că am să stau aici până or să-l pună din nou, chiar de-ar fi să-mi petrec seara de Ajun într-o stație oarecare de metrou!!! După aproape o oră de liniște, slavă Domnului!, îl aud din nou!!! Îl recunosc de la primele acorduri! Scot repede telefonul și încep să-l înregistrez. Mă uit spre tabela care arată câte minute mai sunt până vine următorul metrou, nu vreau să vină și să-mi asurzească telefonul tocmai acum! 2 minute... Bine-ar fi să întârzie... Da' de unde... Exact când ai nevoie să-ți întârzie metroul, taman atunci sunt punctuali! Apuc să înregistrez colindul aproape integral! :) Îl am și îl ascult încontinuu până acasă... Din când în când îmi surprind un zâmbet pe față, dar nu dau doi bani pe cei doi din fața mea care se uită la mine și, din când în când, își spun ceva la ureche... Colindul nu se aude grozav, dar mă mulțumesc și cu atât. Sunt fericit!...

- Colind necunoscut
   

Vă urez un Crăciun fericit, cu sănătate, cu pace în suflet și cu bucurie!
La mulți ani!

Și noi ne-am plecatu,

Și noi ne-am plecatu,

Voi ziori de ziuă,

În sat la colindat,

În sat la colindat.

Tăt din casă-n casă,

Tăt din casă-n casă,

Voi ziori de ziuă,

Nimeni nu ne lasă

Făr' jupânu gazdă.

În casă ne-o lăsatu,

În casă ne-o lăsatu,

Voi ziori de ziuă,

De cină ne-o datu

Și vin de gustatu.

Cină cu lumină,

Cină cu lumină,

Voi ziori de ziuă,

Și pat de hodină,

Şi pat de hodină.

Afar' am ieșitu,

Afar' am ieșitu,

Voi ziori de ziuă,

Și-n jur am privitu

Și noi am văzutu.

Doi vulturi se batu,

Doi vulturi se batu,

Voi ziori de ziuă,

Și i-am întrebatu,

Că di ce se batu?

Și ei au răspunsu,

Și ei au răspunsu,

Voi ziori de ziuă,

"Păntr-un glob de aur,

Păntr-un glob de aur".

Noi li l-am luatu,

Noi li l-am luatu,

Voi ziori de ziuă,

Și gazdii l-am datu,

Și gazdii l-am datu.

Ea l-o pus pă masă,

Ea l-o pus pă masă,

Voi ziori de ziuă,

Și-o sclipit în casă,

Şi-o sclipit în casă.

Și l-o pus în tindă,

Și l-o pus în tindă,

Voi ziori de ziuă,

Și-o sclipit în grindă,

Și-o sclipit în grindă.

Așa am răsplătitu,

Așa am răsplătitu,

Voi ziori de ziuă,

Păntru găzduitu,

Păntru găzduitu.

Și la despărțire,

Și la despărțire,

Voi ziori de ziuă,

Dorim fericire,

Dorim fericire.

București, Coreea de Nord

Am sentimentul că prezentarea cu lacrimi și suspine a anunțului morții liderului preaiubit la televiziunea centrală (și unică) a Republicii Populare Democrate Coreene face parte din fișa postului colegei mele de la Phenian. Nu-mi explic altfel o asemenea „punere în scenă” a devotamentului dus până la patologic al doamnei... N-am nicio îndoială că, măcar citind telegramele agențiilor internaționale de presă (pe telex, pe cartoane perforate, pe ce or avea ei acolo...) și privind la imaginile preluate prin satelit, doamna prezentatoare de știri Hau Miau Babalau a aflat cu multă vreme în urmă că țara ei nu e Raiul pe Pământ, iar „liderul” nu e cel mai deștept și nepătat conducător de pe lumea asta... Probabil că securiștii din jurul ei ar fi interpretat drept bucurie personală o lectură sobră, dar decentă a comunicatului privind dispariția lui Kim Jong Il... Așa că, „mai bine să-l plâng eu pe lider, decât să mă plângă copiii mei pe mine”, nu?...

Și-atunci de ce să ne mai mirăm atâta de toată isteria națională care a copleșit Coreea de Nord? Oamenii aceia care plâng pe stradă, își smulg părul din cap și se tăvălesc pe caldarâm chiar nu știu ce se întâmplă dincolo de graniță. Ei chiar sunt convinși că liderul lor îi apără de invazia Occidentului depravat care vrea să le fure țara. Cine să le spună că liderul lor nu a murit de epuizare fizică și psihică, muncind spre propășirea țării, ci din cauza îmbuibării cu mâncare fină, trabucuri și coniac? Cine să le spună că ei trăiesc încă în anii 50-60 în timp ce lumea se dezvoltă cu o viteză din ce în ce mai mare?

Ceaușescu ar fi fost fericit în Ceruri (sau unde o fi ajuns el), dacă ar fi avut un sfârșit similar și ar fi văzut „de sus” un popor la fel de spălat pe creier... Bine că n-a mai apucat! Mult nu mai era să ne fi transformat în Coreea de Nord a Europei!

2011 a fost un an bun pentru dictatori și demenți (dacă simțiți nevoia, folosiți ghilimele). Osama bin Laden, Gaddafi, Mladici, Kim Jong Il... Ceva trebuie să se întâmple și în Coreea de Nord. Teroarea și nebunia de acolo nu mai pot dura la nesfârșit... Nici măcar China și Rusia nu cred că mai au chef de toate astea... Așteptăm vești bune și din Siria și Iran... Doamne-ajută!

P.S. Ambasada Republicii Democrate Coreene la București a anunțat că va deschide o carte de condoleanțe la sediul său... Nu știu de ce mă încearcă un sentiment de milă...

Mălina mea

Nu știu să scriu despre asta... „Mălina Olinescu a murit.” A fost primul lucru pe care l-am aflat astăzi, pe toate canalele noastre de știri, pe toate paginile online ale ziarelor, pe Facebook... Din toate părțile. Tocmai ea. Mălina mea.

De când o știu, de când am văzut-o prima dată, la „Școala vedetelor”, am vrut să-i scriu... să-i spun... să-i povestesc... N-am găsit niciodată nicio cale... Am visat-o... Abia cu câteva săptămâni în urmă, un coleg de-al meu a făcut rost pentru mine de adresa ei de mail. Am fost fericit. Mi-am spus că o să-i scriu, ea o să fie încântată de tot ce va citi și îmi va răspunde. Însă n-am găsit niciodată cele mai frumoase cuvinte, cele mai potrivite... Și nu i-am trimis niciodată acel mail... Am și acum în geantă adresa ei pe o bucată de hârtie, o țin la mine tot timpul...

Numai Dumnezeu știe cât am răscolit internetul, ani în șir, căutând un loc în care să scriu ceva, astfel încât ea să poată vedea. Abia azi, citind ziarele online, am dat peste un fel de pagină personală a ei, unde mai publica uneori câte un gând... De ce nu am găsit-o până acum???

O voce minunată... O femeie frumoasă... Un om nefericit... Atâta risipă a celor din jur, cărora nu le-a păsat de nimic din toate astea...