luni, 12 decembrie 2011

Mălina mea




Nu știu să scriu despre asta... „Mălina Olinescu a murit.” A fost primul lucru pe care l-am aflat astăzi, pe toate canalele noastre de știri, pe toate paginile online ale ziarelor, pe Facebook... Din toate părțile. Tocmai ea. Mălina mea.


De când o știu, de când am văzut-o prima dată, la „Școala vedetelor”, am vrut să-i scriu... să-i spun... să-i povestesc... N-am găsit niciodată nicio cale... Am visat-o... Abia cu câteva săptămâni în urmă, un coleg de-al meu a făcut rost pentru mine de adresa ei de mail. Am fost fericit. Mi-am spus că o să-i scriu, ea o să fie încântată de tot ce va citi și îmi va răspunde. Însă n-am găsit niciodată cele mai frumoase cuvinte, cele mai potrivite... Și nu i-am trimis niciodată acel mail... Am și acum în geantă adresa ei pe o bucată de hârtie, o țin la mine tot timpul...

Numai Dumnezeu știe cât am răscolit internetul, ani în șir, căutând un loc în care să scriu ceva, astfel încât ea să poată vedea. Abia azi, citind ziarele online, am dat peste un fel de pagină personală a ei, unde mai publica uneori câte un gând... De ce nu am găsit-o până acum???

O voce minunată... O femeie frumoasă... Un om nefericit... Atâta risipă a celor din jur, cărora nu le-a păsat de nimic din toate astea...





3 comentarii:

Anonim spunea...

Cand am aflat, m-am gandit la tine.Stiam ca o placi.
Curaj!!!

Anonim spunea...

Nu a ramas decat linistea acum. Si eu am iubit-o. Un gol ma apasa. Noaptea e prea neagra. Nu mai vad nimic. E liniste....

A. spunea...

Imi pare foarte rau ca nu ai ajuns niciodata s-o cunosti pe "Malina ta"... A fost un om MINUNAT, cu adevarat SPECIAL... As fi vrut sa te fi cunoscut inainte de acea zi fatidica, sa-ti dau numarul ei de telefon, sa mergem impreuna la ea, sa-ti fac cunostinta cu ea... S-ar fi bucurat sigur sa stie cat de mult ai iubit-o... E o pierdere incomensurabila... Am fost si eu o norocoasa ca am avut asa o prietena... Lasa-mi o adresa de mail, daca vrei!