Draga mea cutie de scrisori

„Dacă ar ști aceste cutii poștale de câte ori se roagă oamenii ca ele să le hotărască destinul, nu ar mai avea o înfățișare așa de pașnică. Eu, cel puțin, mai că nu am sărutat cutia poștală și, când am privit-o, mi-am adus aminte că poșta este cel mai mare bun al omenirii...”

Am descoperit aceste rânduri într-un mic volum de povestioare scrise de Cehov. Nu le știam. Dar imediat m-am dus cu gândul la cutia de scrisori de acasă, de la părinții mei. Eram elev când am început să corespondez cu câteva fete de seama mea. Cristina, Sandra, Inna (nu, nu acea Inna, ci una mult mai frumoasă, o rusoaică din Iaroslavl, căreia, din păcate, i-am pierdut urma...). Aproape că sărutam scrisorile înainte de a le pune la cutia poștală, atât de mare mi-era dorința ca ele să ajungă în siguranță la destinație. Încă de a doua zi verificam cutia poștală, deși știam foarte bine că era foarte posibil ca scrisorile mele nici măcar să nu fi plecat atât de repede din oraș.

Știam ora la care trecea poștașul. Uneori îi ieșeam înainte și îl întrebam de scrisori. De cele mai multe ori îmi răspundea „Mâine!”. Îl uram.

Știam dacă venea vreo scrisoare și fără să mai ies. Puteam să văd cutia de scrisori din casă, pe ferastră. Dacă găurelele cutiei se făceau albe, știam că e acolo. Într-o zi, am scris scrisori pentru două dintre fete, dar, din greșeală, le-am inversat plicurile! Mi-am dat seama abia când au venit răspunsurile. Nu vreau să îmi amintesc de momentul acela...

Uneori visam că am primit o scrisoare. Visul nu se adeverea niciodată. Odată am visat că erau atât de multe scrisori în cutie, încât dădeau pe dinafară! Ce senzație!!!

Azi nu mai primesc scrisori. Doar facturi, pliante, reclame, fluturași electorali. Așteptarea, nerăbdarea, freamătul, toate s-au mutat pe email. Deasupra a zeci și sute de mesaje, întotdeauna este unul, unul singur, care mă face să tremur de drag când văd scris Inbox (1)...

Last month,

While thinking of love,

I wrote him some words and mailed them away.

But the next day

I found at my door a letter from Spain

He’d sent long before

And it’s not read.

„I haven’t heard from you in weeks.

I must assume that you no longer care

Too bad... That’s it... Goodbye!”

It’s just amazing

How loving can fail

From letters that cross in the mail!

A life, a love, a chance to win it all

Can pass you by, in the far gone seen

And you think you’ll find your fate tomorrow night

And he finds somebody else in-between...

I sat with swords in my heart

And pen in my hand. I wrote

„I’m glad that we’re through.”

Full of hate, I mailed it.

But then, in a week, a letter arrived.

With love did it speak.

„I loved the tender words you sent.

It seems I wronged you. Please, forgive me.

I’ll return by ship real soon.”

But I know now that he’ll never sail...

Our letters will cross in the mail.

It’s just amazing

How time brings a loss

And loving can fail

Like letters that cross in the mail...