Eurovisionul de la căminul cultural (II)

Așa... Înapoi la căminul cultural din Baku... Începe cea de-a doua semifinală Eurovision.

Serbia – Cântecul este excelent! Păcat că e primul cântec din concurs. Mulți nici nu s-au așezat încă în fața televizorului. O voce senzațională. Superb!

Macedonia – Ce voce stranie... Sună aproape ca Dida Drăgan. O, stai, că au luat-o pe rock, rău de tot! Asta rupe scena! Foarte buni!

Olanda – Ei, vine și indianca asta, cu pene pe cap, să ne cânte un cântecel de la focul de tabără. Or fi sintetice penele alea? Hop, și cercetașii! Vrea să fie un country sau ce? Oricum, mici alunecări vocale pe arătură. Nu. Mai bine o chemau pe Shania Twain.

Malta – Ce joc de picioare are băiatul ăsta! Nici vocea nu e rea. Cântecul sună a la Rick Astley 1990. Foarte comercial. Nu asta vrea poporul european?

Belarus – A, nu mai au cântece pionierești cu fluturi, ca data trecută. Băiatul ăsta arată precum personajele alea alungite din desenele animate japoneze. Vocea cam derapeaza pe anumite note. Restul băieților chinuie cu râvnă niște chitare...

Portugalia – Un cântec frumos, cu sonorități de fado... Ce voce!... ca o mângâiere... Minunat! Bravo!

Ucraina – Wow, ce voce! Iar rochia și coronița de trandafir, cântecul, mă duc cu gândul la carnavalul de la Rio. Oricum, sună bine. Drăguț!

Bulgaria – Muzică de club cântată tradițional, în stilul corurilor populare feminine bulgărești. Refren în mai multe limbi străine, inclusiv ale vecinilor, turcii și grecii. Și Marea Neagră, desigur, dacă înțelegeți ce vreau să spun...

Slovenia – Frumos cântec, dar greu de cântat. Chiar și pentru domnișoarele de pe scenă.

Croația – Cântecul nu-i rău, vocea e foarte bună, dar, nu știu de ce, n-are zvâc, îi lipsește ceva...

Suedia – Se vorbește că melodia asta va fi câștigătoarea. Ia să vedem... Piesa este foarte „în trend”. Vocea este superbă, aproape tulburătoare. Punerea în scenă este excelentă!!! Jocul de lumini, coregrafia, zăpada, toate completează teribil atmosfera! Sunt surprins, foarte surprins!!! Mda... În Suedia va fi sărbătoare națională.

Georgia – Excelentă voce la „călugărul” ăsta îmbrăcat în... roșu! Călugăr pe naiba! Iar doamnele îmbrăcate ca la... bordel... Cântecul nu m-a dat pe spate.

Turcia – Ovațiile de la începutul cântecului sunt, probabil, pentru revărsările de testosteron de pe scenă. În rest, mai nimic.

Estonia – Interpretul a câștigat tot ce era de câștigat în țara lui. Da, are o voce superbă. E greu de cântat așa ceva. Dacă am fi putut înțelege și cuvintele...

Slovacia – O, nuuu!!! Știu, trăim într-o Europă liberă, au și ei dreptul să cânte, nu? Dar de când se uită rockerii la selecțiile naționale Eurovision? Da, știu, îmi veți spune că trupa Lordi a câștigat Eurovisionul pentru Finlanda, în urmă cu câțiva ani... „Come on, Baku!” Bine că nu au strigat „Come on, Budapest!” Se obișnuiește. Oribil!

Norvegia – Au trimis un cântăreț iraniano-norvegian. Plină Scandinavia de refugiați din Orientul Mijlociu. Curând, vikingii vor deveni minoritari în propria țară. N-am reținut nimic de la acest cântec.

Bosnia-Herțegovina – Simplu, poate prea simplu. Mi-a atras atenția doar scurtul pasaj instrumental de la mijlocul cântecului. Cam puțin, chiar dacă nu a fost o apariție rea...

Lituania – Da, știu că dragostea e oarbă, dar să cânți o jumătate de melodie legat la ochi, asta n-am mai vazut la Eurovision. Băiatul ăsta e fan Michael Jackson, se vede din felul în care dansează. Siluetele de pe fundal îmi aduc aminte de emisiunile de varietăți în alb-negru pe care le făcea Bocăneț.

O semifinală foarte grea. Se va tăia în carne vie și vor pica piese bune. Mi-aș dori să se califice Serbia, Portugalia și Suedia.

Pauză. Foarte frumoasă ideea de a aduce pe scenă câștigătorii Eurovision din ultimii cinci ani, pentru a-și cânta cântecele, acompaniați de instrumente tradiționale azere. Dima Bilan, Marija Šerifović (senzațională, ca-ntotdeauna!), Alexandr Rîbak, Lena (arată superb!) și cei doi azeri care au câștigat anul trecut (ei au cântat „Waterloo” și asta spune ceva, nu?)

Gata, pauza a trecut, să aflăm cine merge mai departe... Lituania, Bosnia-Herțegovina, Serbia (bravo!), Ucraina, Suedia (normal!), Macedonia, Norvegia, Estonia, Malta și Turcia (cine i-o fi votat pe ăștia???).

Acum știu cine va câștiga finala de anul ăsta. Suedia.

Încă un lucru. Mă deranjează din ce în ce mai tare faptul că ne lamentăm peste tot că pe noi nu ne votează vecinii, că nu avem prieteni la Eurovision, că țările ex-URSS se votează între ele, că ex-iugoslavele la fel, scandinavii, că e vot politic etc. Însă tot noi atragem atenția de 10 ori la fiecare transmisiune ca românii care locuiesc în străinătate să voteze cântecul României. Vreau ca melodia noastră să fie atât de bună încât s-o voteze toată lumea. Luminița Anghel & Sistem, Mihai Trăstariu... au arătat că se poate. Anul ăsta nu e cazul.

Eurovisionul de la căminul cultural (I)

N-am vrut să mai scriu nimic, anul trecut, despre finala Eurovision Song Contest, când am văzut zăhăreala adolescentină pe care au scos-o europenii câștigătoare... Asta nu înseamnă că m-am lăsat de Eurovision. Nu mă pot abține. Mai ales că eram foarte curios cum o sa de descurce Azerbaidjanul din punct de vedere organizatoric, artistic, conceptual și așa mai departe. Nu mă mir de nimic. O scenă zgârcită în dimensiuni, o sală modestă, regia e una de televiziune de provincie, iar prezentatorii lasă mult de dorit... Atmosferă de cămin cultural, în comparație cu transmisiunile din anii precedenți... În fine, dacă trebuie să fie așa, așa să fie... Să înceapă!

Muntenegru – Rambo Amadeus – „Euro Neuro”. Dumnezeule mare!!! Ce face ăsta aici? Un Rambo obez și cu părul slinos. Penibil!!! Ce selecție națională o fi fost pe-acolo?

Islanda – Solistul seamănă cu Frankestein. Solista are nevoie de asistent personal care să-i țină trena când intră și iese de pe scenă. Voci bunuțe, cântec drăguț... Mă rog, orice pare drăguț după porcăria de adineauri. Excelent pasajul cu vioara! „Never forget”, zice duduia. I don't think so.

Grecia – „Aphrodisiac”. Aceleași tipare tocite ca în toți anii din urmă. A luat-o pe arătură de la primele cuvinte. Ce mai contează, dacă buclele în vânt și copanele goale? Unde ești tu, Loukas Yiorkas?

Letonia – Un corp superb, însă rochia, frumoasă, de altfel, e incredibil de lungă, e mai jos de genunchi! De multă vreme n-am mai văut așa ceva la Eurovision. Oricum, un cântec simpluț, fără show. Nu pot să spun că m-a marcat pe viață.

Albania – O apariție absolut stranie, de la rochie, cântec, voce și până la... „chestia” aia de păr. O baladă „de ascultat”, imposibil de fredonat. Mult prea răcnită și prea „cultă” pentru Eurovision. Măcar dacă era în engleză, să pricepem și noi ce-o doare!...

România – Nu mi-a plăcut cântecul ăsta niciodată. Nu mi-a plăcut nici în seara asta. „Moonwalk” cu cimpoiul în brațe, „frumos” început, ce să zic... Solista face semne disperate că nu aude nimic în cască. După primul refren este clar că nu are sincronizare cu ritmul. E aproape în contratimp. E panicată! Și-a revenit abia pe final. Să fim cinstiți, un profesionist nu are nevoie de cască pe scenă. În fine... Măcar pirotehnia a fost pe ritm.

Elveția – N-au venit cu vaca Milka, a fost un rock suprinzător. Nici n-ai crede că există astfel de muzică într-o țară atât de liniștită. Voce bună.

Belgia – M-am plictisit, nu știu de ce...

Finlanda – Finlandeza care cântă în suedeză... Violoncel... „...dingasavatbetseia...” Atât.

Israel – Cică e rock psihedelic... De ce își unduie ăsta șoldurile așa??? Cam gay piesa asta, de la un capăt la altul.

San Marino – Melodia s-a chemat inițial „Facebook”, apoi i-au schimbat titlul în „The Social Network”, ca să nu-i mai facă reclamă. Nu mi-a spus nimic.

Cipru – O cucoană cocoțată pe niște teancuri de cărți și alte patru care o mai proptesc din când în când. În rest, nimic notabil.

Danemarca – „I should have known better...” Unde am mai auzit asta? Îmi miroase a plagiat.

Rusia – Aaa, băbuțele din Rusia!!! Simpatice! Cântă mămăițele în bucătărie până se coace plăcinta... :) Și-or fi luat medicamentele pentru tensiune?

Ungaria – N-am crezut că o să folosesc vreodată acest cuvânt pentru ceva care vine den această țară: excelent! Foarte buni!

Austria – Doi raperi și trei cetățene care și-au petrecut mai tot timpul atârnate la bară. Da' muzica unde ați lăsat-o, fritzilor? Nici neoanele de pe cur nu m-au convins...

Moldova – Muzică populară „moldoviniască” cântată în engleză. O prefer pe Laura Lavric. Păcat de vocea solistului...

Irlanda – Iar voi??? Ați fost penibili anul trecut, sunteți penibili și anul ăsta. Fântâna arteziană în care să vă bălăciți era exact ce vă mai lipsea. Că voci...

Mă bucur că nu am vrut să văd videoclipurile oficiale ale cântecelor înainte de concurs. În felul ăsta m-am putut lăsa „izbit” de... „calitatea” muzicii. Un show slab de la un capăt la altul... Hai să vedem calificatele și ce-au votat europenii. România (vestea m-a lăsat rece), Moldova (n-am înțeles pentru ce), Islanda, Ungaria (DA!), Danemarca, Albania (uite, dom'le, că i-a impresionat pe europeni! ce oameni cultivați!...), Cipru (domnișoarele cocoțate pe cărți, studioasele...), Grecia (pentru copane, presupun), Rusia (bravo, mămăițele, faceți cinste cu niște plăcinte!) și... Irlanda (no comment!)

Să vedem ce-o să mai fie și joi... Hai, Serbia!

Nemurire de gips

„Fii vesel, azi, curând te-i plictisi

Și-n veci la fel același cer va fi.

Te-or face cărămizi ca să clădească

Palate-n care alții vor trăi.”

Bunul meu prieten de la Teheran îmi scrie că ieri a fost Ziua Mondială Omar Khayyám și că există chiar și la București o statuie a celebrului poet, filozof, astronom și matematician persan. Recunosc că habar n-am avut de asta.

Ca să îmi mai spăl rușinea, am vrut să văd unde se află statuia lui Omar Khayyám. După ce am umblat câteva ore, am gasit-o în Parcul Kiseleff. E ridicată în 2001 de Ambasada Iranului la București. O statuie ieftină, din gips, pe un soclu de beton îmbrăcat cu plăci de marmură. Omar Khayyám privește gânditor spre Persia pe care a părăsit-o acum aproape 900 de ani... Pe laturile soclului sunt sculptate câteva din rubayatele care i-au adus nemurirea...

Am făcut și câteva fotografii pentru prietenul meu persan. Însă nu știu dacă o să i le trimit. Mi-e rușine să-i arăt un monument ciobit, murdar și măzgălit. Nu cred că o să-l impresioneze faptul că iarba din jur e verde și frumos tunsă, iar fântâna e curată...

HAPPY BIRTHDAY, BARBRA!

The life and career of Barbra Streisand



Barbra Streisand - The Kennedy Center Honors



Something New In My Life



Barbra Streisand and James Brolin



Unusual Way



Places That Belong To You (from "The Prince of Tides")



A Piece of Sky (from "Yentl")



Inside The Actor Studio - Barbra Streisand

Pot fi prevăzute cutremurele?

Interviu cu Gheorghe Mărmureanu (TVR Info 2009)

Jan Werner *10.04.1976

Umbre și icoane

Cu doar câteva săptămâni înaintea ediției din 2012, UNITER a pus la dispoziția publicului înregistrarea primei gale a Premiilor Teatrului Românesc, ediția din 25 ianuarie 1993. O înregistrare absolut excepțională, realizată de TVR la Teatrul Odeon. Dincolo de evenimentul în sine, de rememorarea nașterii „Oscarurilor” teatrului românesc, de prima „vedere” a minunatului trofeu pregătit pentru câștigători, rămâne tulburătoare (re)întâlnirea cu Actorii români. Nu atât cu cei care, Slavă Domnului, se află încă printre noi și pe care îi putem revedea, în această înregistrare, cu 20 de ani mai tineri, cât mai ales cu câțiva dintre acei mari Actori care s-au prăpădit între timp: Leopoldina Bălănuță, George Constantin, Ștefan Iordache, Clody Bertola, Gina Patrichi. Umbre pe o pagină web, dar mai ales icoane pentru generațiile următoare de actori și pentru cei care iubesc teatrul...

„regina” și Regina

Am ascultat noul album al Madonnei, „MDNA”. Cea care își spune singură, într-unul dintre cântecele de pe acest disc, „regina”, nu încetează să mă dezamăgească. Disperată să se agațe de succes, dispusă la orice pentru a mai rezista, Madonna face abuz de muzica sintetică. Nimic nu e natural pe acest disc. În multe locuri, nici măcar vocea ei. Mult computer, texte de-a dreptul stupide pe alocuri (citez la întâmplare din ce aud chiar acum: „Dacă erai Mona Lisa / Ai fi stat atârnată la Louvre / Toată lumea ar veni să te vadă / Ți-ar fi imposbili să te miști...”... nu mai citez mai departe, mi-e penibil...), linii muzicale repetate la infinit în aproape toate cântecele de pe album, sonorități care îmi amintesc de alți artiști... Nici măcar limbajul trivial nu te mai face să simți vreo mare zvâcnire la aceste... cântece. Totul este previzibil și plictisitor cu mult înainte de a termina de ascultat discul.

Madonna face 54 de ani anul acesta. Deja mi se pare grețoasă s-o văd desfăcându-și larg picioarele în clipuri și pe scenă, cu toată yoga și cu tot fitnessul ei. Până la 60 nu mai are mult. Mă întreb dacă și atunci o să se afișeze tot în halul ăsta... Cică albumul „MDNA” a intrat direct pe locul întâi întopurile britanice. Nu știu ce ar trebui să mă mire mai mult, că Madonna a reușit asta acolo unde a apărut incredibila Regină Adele sau că Adele a spulberat atâtea recorduri într-o țară care cade pe spate în fața unor maimuțe precum Robbie Williams, Madonna și alții ca ei?

P.S. Nu dați banii pe „MDNA”. Și nici nu vă pierdeți timpul ascultând discul. Timp de 69 (firește!) de minute puteți face altceva mai bun. Să ascultați „21”, spre exemplu. Cunoscătorii știu despre ce e vorba...

Miracol

ION LUCIAN (1924-2012)

Ion Lucian