Eurovision 2012 – Despre iubire

E mai bine că au trecut câteva zile de la finala Eurovision. S-au dus din mintea mea lucrurile minore, despre care nu o să spun mai nimic, și au rămas lucrurile cu adevărat importante.

România s-a clasat nemeritat de sus. Elena a cântat corect. Dar a cântat ce i s-a dat să cânte, o mizerie. Ne-au venit 12 puncte doar de la Moldova. De la Spania, numai 10 (12 a primit Suedia, mi se pare normal), Italia, numai 7, la fel si Grecia. Israel ne-a dat anul ăsta numai 6 puncte, Irlanda, 5 puncte, Turcia și Portugalia, câte 4, Belgia și Cipru, câte 3, Franța, numai 2 puncte, iar de la Danemarca și Rusia, câte 1 punct. 27(!!!) de țări nu ne-au dat nimic, nici măcar vecinii. Este evident că nici românii aflați în țări unde avem comunități puternice nu ne-au mai votat în masă... Ei, nu toată lumea consumă manele. Asta e. Atât putem, atât merităm. Așa că e timpul să încetăm să mai cerșim puncte de la comunitățile românești din Europa, în timp ce ne tot lamentăm că se votează pe interese.

25. Marea Britanie – Bătrânul Engelbert Humperdink și-a făcut datoria. Singur pe scenă, doar cu un reflector. Unui Artist nu-i trebuie mai mult, exemple sunt nenumărate, nu le înșir aici. Vocea lui a înnobilat un cântec simpluț, dar pe care l-aș asculta oricând, într-o seară cu ploaie, pe gânduri, departe. „If you love someone, follow your heart, 'cause love comes once, if you're lucky...” I know, man... Încă ceva: la un moment dat, una dintre prezentatoare s-a dus la el, în camera verde, și i-a pus o întrebare. S-a ridicat, și-a încheiat sacoul și abia apoi a răspuns la întrebare. Până la el, n-am mai văzut niciun bărbat participant la acest concurs să facă asta. Un domn. Sunt convins că mucoșii privitori n-au observat acest detaliu.

24. Ungaria – Păcat de cântec. Merita mult mai sus. Drumul până la locul I e, și anul ăsta, presărat cu mult prea multe porcării.

10. Spania – Cu adevărat, uluitoare! Fabuloasă!!!

8. Germania – Drăguț cântec, dar a ieșit cam prea sus.

6. Estonia – De ținut minte această voce și de urmărit. Și de căutat pe internet ce albume a scos.

5. Albania – Uite, dom'le, că se mai votează și muzica mai puțin comercială!

4. Azerbaijan – Bun cântec, bună voce, frumoasă femeie, fie ea și botoxată. Însă poate ar fi trebuit să facă schimb în clasament cu Spania.

S-a votat politic masiv. Din nou. Pe criterii regionale, etnice,politice, economice. Uimitor, însă, muzica a trecut peste toate. Suedia a câștigat la foarte mare distanță de locurile II și III. A primit 12 puncte de la 18 țări, inclusiv de la Rusia!!! Italia a fost singura țară care nu i-a dat Suediei niciun punct. Ce-o fi fost în capul lor, că doar sunt un popor atât de muzical! Despre babele din Rusia n-am să spun decât că au fost simpatice, însă n-aveau nicio legătură cu muzica... De aceea am fost aproape mulțumit de clasamentul final. Aș fi vrut să iasă Suedia pe locul I și Serbia pe locul II. Irina, Anca, știu că o să mă certați pentru asta. Să mă explic. Serbia a venit cu un cântec senzațional și cu o voce superbă. Genul acela de muzică pe care întotdeauna l-am iubit și care îmi merge drept la suflet. Cântecul Suediei e foarte „în trend”. De obicei, nu ascult așa ceva. Însă punerea în scenă a fost cea care mi-a atras atenția și m-a convins. Vocea neobișnuită, tulburătoare, excepțională, muzica, orchestrația, cuvintele, dansul atât de ieșit din comun și atât de bine așezat pe cuvinte (ați observat cum face semnul infinitului cu brațele?!!!), luminile absolut neobișnuite pentru un concurs Eurovision, „zăpada” de confetti, costumul (nu i-am văzut aproape niciun centimetru pătrat de piele de pe trup!), misterul... Nu a fost nevoie de buric gol și chiloței intrați la apă. Nu mi s-a oferit pe tavă, ca o pișipoancă, n-am primit-o de-a gata, fără niciun efort... M-a incitat. Și încă ceva, e poate detaliul care m-a convins cel mai mult. Dacă „Nije Ljubav Stvar” vorbește despre durerea îngrozitoare de după iubirea pe care n-o mai ai, „Euphoria” e despre „acum”, despre povestea pe care tocmai o trăiești. Iar eu nu mai vreau să dau clipa de acum pe amintiri...

Serbia sau Suedia?

Sunshine every single day,

Sunny day for sunny sorrow,

I was happy yesterday,

Easy come and easy go.

You, can you feel the rain,

Beating of my heart, colour of my pain?

Leave the love and go,

I ll be silent, I will know,

What a shame," I love you" line

Now it sounds like a crime.

Late to ask you why,

How you knew to say goodbye,

But I know the life is dream,

Every love and pain are only synonym.

Baby, leave the love and go,

Take tomorrow, take it all,

What a shame, "I love you" line

Now it sounds like a crime

Have you ever seen a man,

Beggin you on bleeding knees

If you want to break me down

So do it, do it please,

Second, baby, give me second,

To remember every night I made you sad

Too bad

Too late to blow my head

Baby, leave the love and go,

Take tomorrow, take it all,

I must live God knows why

It is my turn to cry

Too late to die.

Why,

Why can't this moment last forevermore

Tonight,

Tonight eternity's an open door

No

Don't ever stop doing the things you do

Don't go

In every breath I take I'm breathing you

Euphoria

Forever, 'til the end of time

From now on, only you and I

We're going u-u-u-u-u-u-up

Euphoria

An everlasting piece of art

A beating love within my heart

We're going u-u-u-u-u-u-up

We are here

We are alone in our own universe

We are free

Where everything's allowed and love comes first

Forever and ever together

We sail into infinity

We're higher and higher and higher

We're reaching for divinity

Euphoria

Forever, 'til the end of time

From now on, only you and I

We're going u-u-u-u-u-u-up

Euphoria

An everlasting piece of art

A beating love within my heart

We're going u-u-u-u-u-u-up

Forever

We sail into infinity

We're higher

We're reaching for divinity

Euphoria

Euphoria

We're going u-u-u-u-u-u-up

Euphoria

An everlasting piece of art

A beating love within my heart

We're going u-u-u-u-u-u-up

Euphoria

Euphoria

We're going u-u-u-u-u-u-up

Eurovisionul de la căminul cultural (II)

Așa... Înapoi la căminul cultural din Baku... Începe cea de-a doua semifinală Eurovision.

Serbia – Cântecul este excelent! Păcat că e primul cântec din concurs. Mulți nici nu s-au așezat încă în fața televizorului. O voce senzațională. Superb!

Macedonia – Ce voce stranie... Sună aproape ca Dida Drăgan. O, stai, că au luat-o pe rock, rău de tot! Asta rupe scena! Foarte buni!

Olanda – Ei, vine și indianca asta, cu pene pe cap, să ne cânte un cântecel de la focul de tabără. Or fi sintetice penele alea? Hop, și cercetașii! Vrea să fie un country sau ce? Oricum, mici alunecări vocale pe arătură. Nu. Mai bine o chemau pe Shania Twain.

Malta – Ce joc de picioare are băiatul ăsta! Nici vocea nu e rea. Cântecul sună a la Rick Astley 1990. Foarte comercial. Nu asta vrea poporul european?

Belarus – A, nu mai au cântece pionierești cu fluturi, ca data trecută. Băiatul ăsta arată precum personajele alea alungite din desenele animate japoneze. Vocea cam derapeaza pe anumite note. Restul băieților chinuie cu râvnă niște chitare...

Portugalia – Un cântec frumos, cu sonorități de fado... Ce voce!... ca o mângâiere... Minunat! Bravo!

Ucraina – Wow, ce voce! Iar rochia și coronița de trandafir, cântecul, mă duc cu gândul la carnavalul de la Rio. Oricum, sună bine. Drăguț!

Bulgaria – Muzică de club cântată tradițional, în stilul corurilor populare feminine bulgărești. Refren în mai multe limbi străine, inclusiv ale vecinilor, turcii și grecii. Și Marea Neagră, desigur, dacă înțelegeți ce vreau să spun...

Slovenia – Frumos cântec, dar greu de cântat. Chiar și pentru domnișoarele de pe scenă.

Croația – Cântecul nu-i rău, vocea e foarte bună, dar, nu știu de ce, n-are zvâc, îi lipsește ceva...

Suedia – Se vorbește că melodia asta va fi câștigătoarea. Ia să vedem... Piesa este foarte „în trend”. Vocea este superbă, aproape tulburătoare. Punerea în scenă este excelentă!!! Jocul de lumini, coregrafia, zăpada, toate completează teribil atmosfera! Sunt surprins, foarte surprins!!! Mda... În Suedia va fi sărbătoare națională.

Georgia – Excelentă voce la „călugărul” ăsta îmbrăcat în... roșu! Călugăr pe naiba! Iar doamnele îmbrăcate ca la... bordel... Cântecul nu m-a dat pe spate.

Turcia – Ovațiile de la începutul cântecului sunt, probabil, pentru revărsările de testosteron de pe scenă. În rest, mai nimic.

Estonia – Interpretul a câștigat tot ce era de câștigat în țara lui. Da, are o voce superbă. E greu de cântat așa ceva. Dacă am fi putut înțelege și cuvintele...

Slovacia – O, nuuu!!! Știu, trăim într-o Europă liberă, au și ei dreptul să cânte, nu? Dar de când se uită rockerii la selecțiile naționale Eurovision? Da, știu, îmi veți spune că trupa Lordi a câștigat Eurovisionul pentru Finlanda, în urmă cu câțiva ani... „Come on, Baku!” Bine că nu au strigat „Come on, Budapest!” Se obișnuiește. Oribil!

Norvegia – Au trimis un cântăreț iraniano-norvegian. Plină Scandinavia de refugiați din Orientul Mijlociu. Curând, vikingii vor deveni minoritari în propria țară. N-am reținut nimic de la acest cântec.

Bosnia-Herțegovina – Simplu, poate prea simplu. Mi-a atras atenția doar scurtul pasaj instrumental de la mijlocul cântecului. Cam puțin, chiar dacă nu a fost o apariție rea...

Lituania – Da, știu că dragostea e oarbă, dar să cânți o jumătate de melodie legat la ochi, asta n-am mai vazut la Eurovision. Băiatul ăsta e fan Michael Jackson, se vede din felul în care dansează. Siluetele de pe fundal îmi aduc aminte de emisiunile de varietăți în alb-negru pe care le făcea Bocăneț.

O semifinală foarte grea. Se va tăia în carne vie și vor pica piese bune. Mi-aș dori să se califice Serbia, Portugalia și Suedia.

Pauză. Foarte frumoasă ideea de a aduce pe scenă câștigătorii Eurovision din ultimii cinci ani, pentru a-și cânta cântecele, acompaniați de instrumente tradiționale azere. Dima Bilan, Marija Šerifović (senzațională, ca-ntotdeauna!), Alexandr Rîbak, Lena (arată superb!) și cei doi azeri care au câștigat anul trecut (ei au cântat „Waterloo” și asta spune ceva, nu?)

Gata, pauza a trecut, să aflăm cine merge mai departe... Lituania, Bosnia-Herțegovina, Serbia (bravo!), Ucraina, Suedia (normal!), Macedonia, Norvegia, Estonia, Malta și Turcia (cine i-o fi votat pe ăștia???).

Acum știu cine va câștiga finala de anul ăsta. Suedia.

Încă un lucru. Mă deranjează din ce în ce mai tare faptul că ne lamentăm peste tot că pe noi nu ne votează vecinii, că nu avem prieteni la Eurovision, că țările ex-URSS se votează între ele, că ex-iugoslavele la fel, scandinavii, că e vot politic etc. Însă tot noi atragem atenția de 10 ori la fiecare transmisiune ca românii care locuiesc în străinătate să voteze cântecul României. Vreau ca melodia noastră să fie atât de bună încât s-o voteze toată lumea. Luminița Anghel & Sistem, Mihai Trăstariu... au arătat că se poate. Anul ăsta nu e cazul.

Eurovisionul de la căminul cultural (I)

N-am vrut să mai scriu nimic, anul trecut, despre finala Eurovision Song Contest, când am văzut zăhăreala adolescentină pe care au scos-o europenii câștigătoare... Asta nu înseamnă că m-am lăsat de Eurovision. Nu mă pot abține. Mai ales că eram foarte curios cum o sa de descurce Azerbaidjanul din punct de vedere organizatoric, artistic, conceptual și așa mai departe. Nu mă mir de nimic. O scenă zgârcită în dimensiuni, o sală modestă, regia e una de televiziune de provincie, iar prezentatorii lasă mult de dorit... Atmosferă de cămin cultural, în comparație cu transmisiunile din anii precedenți... În fine, dacă trebuie să fie așa, așa să fie... Să înceapă!

Muntenegru – Rambo Amadeus – „Euro Neuro”. Dumnezeule mare!!! Ce face ăsta aici? Un Rambo obez și cu părul slinos. Penibil!!! Ce selecție națională o fi fost pe-acolo?

Islanda – Solistul seamănă cu Frankestein. Solista are nevoie de asistent personal care să-i țină trena când intră și iese de pe scenă. Voci bunuțe, cântec drăguț... Mă rog, orice pare drăguț după porcăria de adineauri. Excelent pasajul cu vioara! „Never forget”, zice duduia. I don't think so.

Grecia – „Aphrodisiac”. Aceleași tipare tocite ca în toți anii din urmă. A luat-o pe arătură de la primele cuvinte. Ce mai contează, dacă buclele în vânt și copanele goale? Unde ești tu, Loukas Yiorkas?

Letonia – Un corp superb, însă rochia, frumoasă, de altfel, e incredibil de lungă, e mai jos de genunchi! De multă vreme n-am mai văut așa ceva la Eurovision. Oricum, un cântec simpluț, fără show. Nu pot să spun că m-a marcat pe viață.

Albania – O apariție absolut stranie, de la rochie, cântec, voce și până la... „chestia” aia de păr. O baladă „de ascultat”, imposibil de fredonat. Mult prea răcnită și prea „cultă” pentru Eurovision. Măcar dacă era în engleză, să pricepem și noi ce-o doare!...

România – Nu mi-a plăcut cântecul ăsta niciodată. Nu mi-a plăcut nici în seara asta. „Moonwalk” cu cimpoiul în brațe, „frumos” început, ce să zic... Solista face semne disperate că nu aude nimic în cască. După primul refren este clar că nu are sincronizare cu ritmul. E aproape în contratimp. E panicată! Și-a revenit abia pe final. Să fim cinstiți, un profesionist nu are nevoie de cască pe scenă. În fine... Măcar pirotehnia a fost pe ritm.

Elveția – N-au venit cu vaca Milka, a fost un rock suprinzător. Nici n-ai crede că există astfel de muzică într-o țară atât de liniștită. Voce bună.

Belgia – M-am plictisit, nu știu de ce...

Finlanda – Finlandeza care cântă în suedeză... Violoncel... „...dingasavatbetseia...” Atât.

Israel – Cică e rock psihedelic... De ce își unduie ăsta șoldurile așa??? Cam gay piesa asta, de la un capăt la altul.

San Marino – Melodia s-a chemat inițial „Facebook”, apoi i-au schimbat titlul în „The Social Network”, ca să nu-i mai facă reclamă. Nu mi-a spus nimic.

Cipru – O cucoană cocoțată pe niște teancuri de cărți și alte patru care o mai proptesc din când în când. În rest, nimic notabil.

Danemarca – „I should have known better...” Unde am mai auzit asta? Îmi miroase a plagiat.

Rusia – Aaa, băbuțele din Rusia!!! Simpatice! Cântă mămăițele în bucătărie până se coace plăcinta... :) Și-or fi luat medicamentele pentru tensiune?

Ungaria – N-am crezut că o să folosesc vreodată acest cuvânt pentru ceva care vine den această țară: excelent! Foarte buni!

Austria – Doi raperi și trei cetățene care și-au petrecut mai tot timpul atârnate la bară. Da' muzica unde ați lăsat-o, fritzilor? Nici neoanele de pe cur nu m-au convins...

Moldova – Muzică populară „moldoviniască” cântată în engleză. O prefer pe Laura Lavric. Păcat de vocea solistului...

Irlanda – Iar voi??? Ați fost penibili anul trecut, sunteți penibili și anul ăsta. Fântâna arteziană în care să vă bălăciți era exact ce vă mai lipsea. Că voci...

Mă bucur că nu am vrut să văd videoclipurile oficiale ale cântecelor înainte de concurs. În felul ăsta m-am putut lăsa „izbit” de... „calitatea” muzicii. Un show slab de la un capăt la altul... Hai să vedem calificatele și ce-au votat europenii. România (vestea m-a lăsat rece), Moldova (n-am înțeles pentru ce), Islanda, Ungaria (DA!), Danemarca, Albania (uite, dom'le, că i-a impresionat pe europeni! ce oameni cultivați!...), Cipru (domnișoarele cocoțate pe cărți, studioasele...), Grecia (pentru copane, presupun), Rusia (bravo, mămăițele, faceți cinste cu niște plăcinte!) și... Irlanda (no comment!)

Să vedem ce-o să mai fie și joi... Hai, Serbia!

Nemurire de gips

„Fii vesel, azi, curând te-i plictisi

Și-n veci la fel același cer va fi.

Te-or face cărămizi ca să clădească

Palate-n care alții vor trăi.”

Bunul meu prieten de la Teheran îmi scrie că ieri a fost Ziua Mondială Omar Khayyám și că există chiar și la București o statuie a celebrului poet, filozof, astronom și matematician persan. Recunosc că habar n-am avut de asta.

Ca să îmi mai spăl rușinea, am vrut să văd unde se află statuia lui Omar Khayyám. După ce am umblat câteva ore, am gasit-o în Parcul Kiseleff. E ridicată în 2001 de Ambasada Iranului la București. O statuie ieftină, din gips, pe un soclu de beton îmbrăcat cu plăci de marmură. Omar Khayyám privește gânditor spre Persia pe care a părăsit-o acum aproape 900 de ani... Pe laturile soclului sunt sculptate câteva din rubayatele care i-au adus nemurirea...

Am făcut și câteva fotografii pentru prietenul meu persan. Însă nu știu dacă o să i le trimit. Mi-e rușine să-i arăt un monument ciobit, murdar și măzgălit. Nu cred că o să-l impresioneze faptul că iarba din jur e verde și frumos tunsă, iar fântâna e curată...