Millenium - Terror in Stockholm (Sinuciderea unei națiuni)

Titlul de mai sus ar putea să fie foarte bine ales pentru o eventuală parte a patra a de-acum celebrei serii cinematografice suedeze semnată de scriitorul Stieg Larsson, "Millenium". Însă lucrurile sunt serioase și reale.

O dublă explozie a lovit, sâmbătă, un cartier aglomerat din centrul Stockholmului, omorând o persoană şi rănind alte două. Așa suna una din știrile externe pe care le-am văzut la televizor foarte devreme, în această dimineață. Explozia s-a produs pe una din arterele comerciale foarte aglomerate din centrul capitalei suedeze. „Acum copiii, fiicele şi surorile voastre vor muri la fel cum mor fraţii noştri, surorile noastre şi copiii noştri”, avertiza un mail primit de o agenție de presă cu câteva minute înainte de atentat. „Aceste acţiuni vor continua până când veţi pune capăt războiului împotriva islamului, veţi stopa denigrările la adresa profetului şi sprijinul vostru stupid pentru porcul Vilks” - referiri la prezenţa suedeză în Afganistan şi la caricaturistul suedez Lars Vilks, ameninţat în repetate rânduri cu moartea după ce l-a desenat pe profetul Mahomed în ipostaza de câine.

Asta este știrea. Însă, dincolo de ea, lucrurile sunt și mai grave, după părerea mea, și mai complicate...

Când am vizitat Suedia, în 2006, cu numai două luni înainte ca România să devină membră a Uniunii Europene, pe lângă sentimentul de admirație pentru sistemul social-economic suedez, ce pare a nu avea cusur, am încercat și un sentiment de frustrare, de ciudă... Din moment ce nu mă număram încă printre cetățenii UE, am avut nevoie de pașaport pentru a intra pe teritoriul Suediei, iar șederea trebuia să-mi fie limitată. Din cauza asta, despre căutarea și găsirea unui loc de muncă nici nu încăpea vorba... Am văzut în schimb numeroși străini care găsiseră acolo un loc unde să pună capul pe pernă și să mănânce un codru de pâine, albă, caldă și gustoasă. Vietnamezi, iranieni, chinezi, coreeni, africani și mulți arabi. Suedia se bate cu pumnul în piept că a făcut politică de stat din a deschide larg ușa pentru refugiați și prigoniți, pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, trebuie să fugă din țara lor... Îi vedeam pe toți plecând dimineața la serviciu și îi mai vedeam când se întorceau, după-amiaza sau seara. Cu o singură excepție: arabii! Pe aceștia îi vedeam tot timpul, în număr mare, umplând cafenelele din centrul orașului cât era ziua de lungă, stând la palavre sau citind ziarele. Arabe, desigur, căci suedezul are grijă să le aducă până și ziare azilanților... Bun, bun, dar din ce trăiește arabul, ce mănâncă și cu ce își plătește cafeaua și țigările, dacă nu muncește? Foarte simplu! Din alocația copiilor, desigur! Suedezii nu prea vor să aibă copii. În general, dacă au unul, e de ajuns pentru ei. Mulți aleg să nu aibă deloc. Populația Suediei este redusă în comparație cu suprafața uriașă a țării. Media de vârstă crește de la an la an. Populația îmbătrânește. Statul încearcă să-i convingă să aibă copii, dacă se poate mai mulți de unul, oferindu-le alocații consistente. Cu toate astea, cei care se bucură din plin de aceste alocații sunt... arabii, care vin în Suedia cu 2, 3 sau 4 copii și mai toarnă acolo până la vreo 10. Așa că statul pompează bani grei în acești arabi, care nu văd de ce să nu se prăsească lejer, dacă le e bine așa... Minoritatea arabă din Suedia a devenit deja cea mai numeroasă, în timp ce, așa cum spuneam, suedezii se împuținează cu fiecare an. Specialiștii sunt de părere că dacă lucrurile vor continua să meargă în ritmul ăsta, în câteva decenii suedezii vor deveni minoritari în propria țară, iar arabii ar putea înfige flamura verde pe acoperișul Riksdag-ului! Iată cum se cucerește o țară!

Se zice "muști mâna care te-a hrănit". Exact așa se întâmplă acum, când buldogul arab mușcă mâna suedezului care i-a dat adăpost și mâncare... Suedezii încep să se teamă. Paradisul din țara lor începe să-și piardă nuanțele de roz și bleu în care a fost învăluit până acum. Sânge, moarte, distrugere. În numele islamului și al profetului care nu i-a învățat niciodată pe arabi să omoare oameni.

Nu mi-am ascuns niciodată fascinația, slăbiciunea și dragostea necondiționată pentru Suedia. Știți ce este cel mai enervant în toate astea? Declarația ministrului lor de externe, Carl Bildt: "Cele două explozii survenite sâmbătă după-amiază reprezintă o tentativă de atac terorist foarte îngrijorătoare." Really?? La ce folos toată eleganța asta în exprimare, când focul îți arde la cur, chiar nu înțeleg! "Foarte îngrijorătoare" se va schimba curând în "dramatică". Om trăi și-om vedea... Un lucru mi-e clar: suedezii își merită soarta. Păcat de tot ce-au realizat până acum...