Marea lehamite

Pentru că altfel nu mai avea niciun motiv de bun simț pentru un discurs adresat poporului, după ce 7,4 milioane de români i-au spus foarte clar că nu-l mai vor la Cotroceni, președintele Traian Băsescu a găsit oportun să se folosească de pretextul vizitei de lucru la Bruxelles, pentru a-și relua obiceiul cuvântărilor transmise în direct la televiziunile de știri. Președintele ne-a servit încă o dată pilde despre cât de importante sunt procesele care au loc acum la nivelul Uniunii Europene, pe care dorește să le analizeze cu înalții demnitari europeni, desigur, Baroso și Reding. Președintele a folosit iar sintagme precum „evenimentele din 3-6 iulie”, "instituțiile statului din România au rezistat la efortul la care au fost supuse de majoritatea parlamentară”, „sprijinul pe care instituțiile noastre l-au primit de la Uniunea Europeană și Statele Unite”, „atacurile la justiție”, „nimeni nu ancheteaza pe cineva dacă a participat la referendum”, „fac un apel la clasa politică, la toate partidele, să existe un deplin consens”... aceleași replici uzate și obosite... Nimic nou. Același „Moise” care crede despre sine că este singurul om capabil să-și scoată poporul din deșert... Aceeași atitudine superioară, același rânjet disprețuitor... Același președinte al tuturor românilor care nu au votat la referendum... N-am avut răbdare să urmăresc speech-ul până la capăt. Mi-a fost lehamite. Opt ani înseamnă deja prea mult pentru mine...

Ce m-a frapat la discursul lui Traian Băsescu din această seară a fost faptul că cel puțin jumătate a fost rostit cu capul plecat. Dar mi-e greu să cred că din jenă față de cei 7,4 milioane de români...