Primesc numeroase cereri de prietenie pe Facebook. Cel puțin una în fiecare zi. Prietenii, colegii din școlile și joburile prin care am trecut până acum, cunoscuții, i-am adunat aproape pe toți în lista mea și am fost de fiecare dată încântat să îi am aproape și în acest fel. Ori să îi regăsesc cu ajutorul Facebook-ului, în unele cazuri, după mulți, mulți ani. Pe alții, persoane publice, oameni pe care îi admir și nu i-am cunoscut niciodată personal sau oameni cu care am interacționat în vreun grup, prin comentarii sau aprecieri, i-am rugat, printr-un mesaj, să îmi accepte cererea de prietenie, pentru un motiv sau altul. Așa mi s-a părut civilizat, de bun simț. De aceea, aproape că începe să mă irite când o persoană complet necunoscută mie crede că printr-un simplu click pe „+1 Adaugă prieten”, așa pe mutește, poate intra direct în viața mea, fără măcar un „Mulțumesc”, după ce a primit acceptul...
4 comentarii:
Hah, eu nu astept multumiri dar macar un mesaj de tipul ”Ce mai faci, imi pare bine sa te (re)gasesc!” Dupa care, daca am si un moment de paranoia, imi imaginez cu numitul/numita mi se doreste a fi prieten/a pentru a-mi rascoli trecutul expus (nu e cazul meu) pe reteaua sociala.
Very awesome blog !! I couldnt have wrote this any better than you if I tried super hard hehe!! I like your style too!! it's very unique & refreshing…
Surely a perfect piece of writing! We've book marked it and sent it out to all of my friends since I know they'll be intrigued, thank you very much!
Just wish to say your article is as surprising. The clearness in your post is just great and i can assume you are an expert on this subject. Well with your permission let me to grab your feed to keep updated with forthcoming post. Thanks a million and please carry on the rewarding work.
Trimiteți un comentariu