Plecare

Știa, probabil, încă de aseară că o să mă părăsească... M-a privit lung, cu ochii îngândurați, ca și cum ar fi fost ultima oară. I-am simțit freamătul și neliniștea, dar n-am dat mare importanță... Știam că mai are uneori momente când se zbuciumă și că, oricum, la un moment dat va pleca... Nu e prima dată când o face... N-am crezut însă ca va fi atât de curând... De fapt, îmi doream să rămână cu mine pentru totdeauna...

A plecat și m-a lăsat singur, pradă gândurilor și singurătăților mele... A luat cu sine căldura și lumina cu care m-a mângâiat în ultima vreme, mi-a luat aromele și murmurul cu care mă obișnuisem și care îmi erau atât de dragi... Mi-a lăsat camera goală și tristă, cufundată în întunericul acestei dimineți sufocate de nori... Mi-a lăsat perdeaua care se zbate deznădăjduită la fereastră... Și mi-a lăsat prea multă liniște, cu care n-am să stiu ce să fac...

Mulțumesc!

Nici măcar nu știu cum să încep...

Mă gândesc de multe ori la Tine... Mă gândesc la Tine când mă doare sufletul... când mă simt singur... când simt că nu mai știu pe unde s-o apuc și că drumul mi se înfundă... Uneori mă gândesc la Tine când mă simt mințit, înșelat, rănit chiar de cei pe care i-am crezut aproape...

Nu merg aproape niciodată la biserică, mi se pare inutil... Nu mă curăță sufletește... Nu atâta vreme cât acolo sunt oameni... Aș prefera să intru într-o biserică goală, poate părăsită, uitată. Acolo aș fi numai cu Tine... Dar, oricum, nu am nevoie de niște ziduri, nici măcar de biserică, pentru a Te regăsi, știu asta...

Nu dau de pomană. Cel puțin nu în metrou, nu la colț de stradă. Acolo e numai "industrie", "afacere", o știm cu toți...

Nu sunt un bun creștin. Chiar dacă nu răspund cu aceeași monedă, nu iert pe cei care mi-au făcut rău. Nu știu, nu pot și nici nu vreau să fac asta. Să întorci și celălalt obraz mi s-a părut întotdeauna o neghiobie, nu o dovadă de bun creștin...

Nu citesc cărticele de rugăciuni în metrou. Nu mă închin în autobuz, când trece pe lângă câte o biserică. Toate astea mi se par gesturi de un exhibiționism dezgustător...

Nu știu să mă rog. N-am învățat pe dinafară nicio rugăciune. Știu însă că Te rog de fiecare dată să ai grijă de cei pe care îi iubesc. Uneori Te rog câte ceva și pentru mine... Să-mi dai putere, înțelepciune, răbdare și să-mi arăți Drumul...

Știu că nu sunt numai eu cel care Te roagă... Probabil, sunt milioane în fiecare moment... Probabil, cei mai mulți dintre noi, egoiști, mincinoși, răi, desfrânați... Vei fi obosit, cred, să ne asculți... Vei fi obosit, cred, să mai lupți pentru noi și să mijlocești iertarea noastră "mai sus"...

Nu îți cer nimic pentru mine astăzi. De fiecare dată, încă o dată și încă o dată, m-ai salvat, am simțit asta, o știu... Îți spun doar că mă voi strădui și de azi încolo să fac ceva bun cu viața mea. Să înveți și să iubești, orice, oricât, ce altceva mai bun ar putea să facă un bun creștin cu viața lui?

Nu îți cer nimic astăzi, vreau doar să Îți mulțumesc, Maica Domnului!...

Găselniţe de misogin

Primesc pe mail:

Un bărbat analizează articolul nehotărât din limba română...

"Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?

Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.

Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.

Chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.

Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.

Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post care îl dorim.

În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum barbaţii au inventat UN calculator.

Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa, UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare.

Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.

Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent. Voi, pentru a ne înrobi, doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.

Este limpede că limba română a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!"

:) Ca să vezi... Găselniţe de misogin... În vacanţă. Aştept nesupunere de la cititoare... ;)