Eurovision 2014. Danemarca. Finala

Acum, că ne-am mai răcorit, aș arunca o privire înapoi, cu calm, la ce a fost finala Eurovision de aseară.

În ciuda a ceea ce a devenit, în mare măsură, Eurovisionul, eu rămân, în fiecare an, la dorința și bucuria de a descoperi cântece frumoase, atât de frumoase încât să le vreau de tot în playlist-ul meu. Și se găsesc. De fiecare dată. Chiar dacă, de cele mai multe ori, nu au nicio legătură cu melodia câștigătoare... N-am chef să o iau țară cu țară, au fost și multe banalități, mediocrități, aiureli și chestii care nu au prea mare legătură cu muzica.

Belarusul a fost o surpriză foarte frumoasă. „Cheesecake” a fost chiar o prăjitură fină într-o vitrină cu acadele colorate, ieftine.

Norvegia m-a surprins, deși știam că sunt foarte talentați și muzicali. Însă o baladă atât de frumoasă, cu o voce atât de neașteptată, de la un astfel de uriaș, nu auzi foarte des și nu uiți foarte curând... Oricum, un produs prea rafinat pentru consumatorul obișnuit de „deșeuri” radio... Locul 2 mi s-ar fi părut corect pentru Norvegia.

M-am bucurat că ai noștri au făcut treabă buna. Chiar au făcut. Mai mult de atât nu se putea. Nu văd nimic ce li s-ar putea reproșa. Iar locul 12 a fost absolut onorabil pentru România.

Polonia - Chiar dacă nu gust niciodată genul hip-hop, a fost cu adevărat o plăcere să le revăd pe fete... să le revăd... să le revăd... Și cu untul, și cu rufele... și cu orice ar mai fi vrut ele...

Taman în mijlocul concursului, mi s-a părut absolut grețoasă slugărnicia comentatorului TVR, care a ținut să ne informeze că „premierul Victor Ponta se află în sală și urmărește concursul alături de soția sa.” Dacă nu era campanie electorală, poate aș fi înțeles, dar așa... Probabil că, între timp, a sunat un telefon ori a venit un sms. Altfel nu îmi explic de ce, mai târziu, a trebuit să mai auzim o dată anunțul, e drept, ușor modificat: fără soție, ci cu patru copii talentați. Mă rog... a sunat la fel de prost...

Suedia a fost ok, dar parcă în finală nu a mai fost la fel de impresionantă. Ori nu mai aveam eu chef de ea, după anunțul cu vizita prea-iubitului și stimatului...

Spania a fost preferata mea. Mi-aș fi dorit să câștige. A fost cântecul cel mai bun. Desigur, pentru mine. Vocea foarte bună. Show-ul simplu, dar perfect, foarte sugestiv. Și ploaia de pe fundal. Și părul ud al domnișoarei... și energia irezistibilă a cântecului. Mi-a plăcut cel mai mult și gata. Oricum, de departe a fost cea mai bună prestație dintre țările mari contributoare la EBU. De fapt, singura bună cu adevărat. De reținut și de reascultat des. Și nu doar în zilele cu ploaie... :)

Olanda, un cântec foarte bun. Unul dintre puținele. Și cum rar mai auzi la Eurovision. Punct.

Am avut și câteva satisfacții personale. Nu-mi pasă dacă le catalogați drept răutăți sau nu. Îmi rezerv acest drept.

Marea Britanie – O mediocritate, ca la cele mai multe ediții de mulți ani încoace. Tocmai ei, care fac praf pe toată lumea, în tabloide. Chențănituri și schelălăieli. Ce loc ați luat? 17? Noi am luat 12.

În ce privește votul, îmi vin în minte mai ales huiduielile (ah, ce armonie!) la adresa Rusiei și la adresa slugilor care le-au dat 10 sau 12 puncte. Absolut la fel de jenant mi s-a părut votul Republicii Moldova. Dacă se vota strict pe criteriul artistic, România nu avea de ce să primească 12 puncte, să fim serioși! Și în egală măsură de jenantă mi se pare și cerșeala națională românească: „Români din toate zările, votați Paula Seling și Ovi!” De ce??? De ce să nu voteze ce le place și ce e cel mai bun? Pe de altă parte, nu facem decât să ne plângem de votul geo-politic al altora...

Ok, da, zic și de „Regina Austriei”, Conchita Cârnat (cine naiba a fost cu ideea de un astfel de nume de scenă???)... Din capul locului o spun, nu am absolut nimic cu nimeni, fiecare hotărăște ce vrea cu viața lui, fie el/ea și transsexual(ă) și travestit(ă). Însă dacă vrea la Eurovision, să se hotărască dacă vrea să fie ori să arate ca o femeie sau ca un bărbat. Femeia cu barbă a fost prea mult. Dacă asta a fost găselnița care i-a dat pe spate pe telespectatorii europeni... nu mi-e clar dacă au fost cu adevărat fermecați de Conchita sau doar au votat-o în bătaie de joc. Și ca să fiu cinstit până la capăt, da, a fost un cântec bun, spectaculos, da, a fost cântat bine. Însă au fost câteva care mi-au plăcut mai mult.