marți, 11 septembrie 2012

9/11 – Unde erai pe 11 septembrie 2001?


E un gând care îmi trece prin minte în fiecare an, pe 11 septembrie... Momentul în care cel de-al doilea avion plonja într-unul dintre turnurile gemene de la World Trade Center... L-am văzut în direct.

Mă aflam în Constanța. Eram pe stradă, cu Andreea. O ploaie torențială ne-a udat până la piele. Radu m-a sunat si mi-a spus: „Ce faci, unde ești? Ai văzut ce se întâmplă în America? A început cel de-al treila război mondial!” „Ei, prostii!”, i-am spus. Am intrat in mallul din centrul orașului. La ultimul etaj, zeci de televizoare erau deschise pe ProTV, care prelua CNN-ul în direct. Pe burtieră scria: „Atentat terorist la New York. A început cel de-al treilea război mondial?”.

În afară de 11 septembrie 2001, nu cred că mai există vreun eveniment despre care să îmi aduc aminte cu atâta precizie unde mă aflam, la ce oră şi cu cine, în momentul în care s-a petrecut. Restul... îl cunoașteți.


luni, 10 septembrie 2012

Kafka

Nu vreau să țin aici o prelegere savantă despre unul dintre autorii mei preferați, Franz Kafka, ori despre cărțile lui. Nu vreau și, oricum, îi puteți găsi pe alții cu adevărat pricepuți la asta. În schimb, mi-ar plăcea să împart cu voi bucuria de a redescoperi texte știute și iubite („Metamorfoza”, „Colonia penitenciară”, „Castelul”, „Procesul”) și de a descoperi altele noi, precum istorioara de mai jos, pe care am găsit-o în volumul „Metamorfoza și alte povestiri”, apărut cu câteva zile în urmă. Sunt convins că o să vi se pară familiară, chiar dacă nu ați mai citit-o până acum...


În faţa legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la ţară şi cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu-i poate permite să intre. Omul chibzuieşte şi apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai tîrziu.
- Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.
Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe uşă în interior. Când păzitorul observă asta, râde şi spune:
- Dacă te ispiteşte într-atât, încearcă să intri înăuntru, în ciuda interdicţiei mele. Bagă însă de seamă: am putere. Şi nu sunt decât păzitorul cel mai de jos. La intrarea în fiecare sală stau, însă, alţi păzitori, unul mai puternic decât altul. Pe al treilea nu mai pot nici măcar eu să-l privesc.
La asemenea dificultăţi nu se aşteptase omul de la ţară; că doar legea trebuie să fie totdeauna şi oricui la îndemână, îşi zice el; dar, acum, când priveşte mai bine la păzitorul îmbrăcat cu şubă, la nasul lui mare şi ascuţit, la barba lui tătărască răsfirată şi neagră, se hotărăşte totuşi, mai bine să aştepte până ce i se va îngădui să intre. Păzitorul îi dă un scăunel şi-i spuse să şadă lângă uşă, de-o parte. Acolo stă zile şi ani în şir. Mai face multe încercări de-a fi lăsat înăuntru şi-l oboseşte pe păzitor cu insistenţele sale. Adeseori păzitorul îl supune a mici interogatorii, îl întreabă de unde e de fel şi multe altele, dar sunt întrebări puse doar de formă, așa cum pun domnii cei mari; iar la urmă îi spune tot mereu că încă nu-i poate da drumul înăuntru. Omul, care-şi luase multe lucruri cu el la drum, foloseşte totul, oricât ar fi fost de preţios, pentru a-l mitui pe portar. Acesta e drept că primeşte tot ce i se dă, dar spune de fiecare dată:
- Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot ce-ar fi fost cu putinţă.
De-a lungul nenumăraţilor ani, omul îl observă pe păzitor aproape fără întrerupere. Uită de ceilalţi păzitori, şi acesta, primul, îi apare ca singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege. Blestemă nefericita întâmplare, în primii ani cu glas tare şi fără să ţină seama de nimic, mai târziu, pe măsură ce îmbătrîneşte, doar mormăind în  barbă pentru sine. Dă tot mai mult în mintea copiilor şi, de vreme ce de-a lungul anilor a ajuns să-i cunoască păzitorului pînă şi purecii din gulerul şubei, se roagă şi de pureci să-l ajute a-l îndupleca. Într-un târziu, vederea îi slăbeşte şi nu mai ştie dacă în jurul lui se face cu adevărat tot mai întuneric sau dacă îl înşală doar ochii. Dar distinge acum prin întuneric o strălucire nestinsă care răzbate pe uşa legii. Numai că nu mai apucă să trăiască mult. În preajma morţii, toată experienţa din acest răstimp se adună într-o întrebare, pe care încă n-a apucat s-o pună păzitorului. Îi face semn să vină mai aproape, întrucât nu-şi mai poate ridica în sus trupul care a început să se înţepenească. Păzitorul trebuie să se aplece adânc, până la el, întrucît diferenţa de înălţime s-a schimbat mult în defavoarea omului.
- Acu' ce mai vrei să ştii? întreabă păzitorul, nu te mai saturi o dată.
- Toţi se străduiesc, vezi bine, să afle ce-i legea, grăieşte omul, cum se face atunci că, în atâta amar de ani, n-a mai cerut nimeni, în afară de mine, să intre înăuntru?
Păzitorul îşi dă seama că sfârşitul omului e aproape şi, pentru a mai răzbi până la auzul lui care se stinge, răcneşte la el:
- Pe aici nu putea obţine să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta ţi-era hărăzită doar ţie. Acum mă duc s-o închid.

Franz Kafka - Metamorfoza


The Metamorphosis - Kafka



Franz Kafka-Colonia penitenciara


Franz Kafka - Castelul


Franz Kafka - Procesul





sâmbătă, 28 iulie 2012

Vreau o țară fără Traian Băsescu!



Este absolut incredibil cât amar de lume habar nu are despre ce este vorba la referendumul de duminică! Cei mai mulți dintre cei care tot dezbat și își exprimă păreri în lumea virtuală se plâng că nu au pe cine să voteze duminică și că nu le place niciunul, nici celălalt, că niciunul dintre cei doi nu este mai grozav. Care „cei doi”??? După infinite ore de talk-show-uri pe toate canalele de televiziune, după nenumărate știri legate de procedurile de suspendare și demitere a lui Traian Băsescu, încă foarte mulți români nu au priceput că pe buletinul de vot sunt scrise un singur nume și o singură întrebare: „Sunteți de acord cu demiterea președintelui Traian Băsescu?” Ce mi se pare și mai ciudat este faptul că această de neiertat confuzie este foarte răspândită în special în rândul susținătorilor președintelui suspendat!

Sigur, până la urmă, este alegerea fiecăruia, judecata fiecăruia. Nu mă interesează de ce și în ce fel votează cineva sau altcineva. Nu mă interesează nici măcar de ce nu votează unul sau altul. Fiecare trebuie să își asume felul în care acceptă sau nu să îi fie luat un drept fundamental într-o țară care nu mai are niciun fel de legătură, din punct de vedere ideologic, cu Republica Populară Democrată Coreeană sau Cuba: dreptul de a vota. A te supune ordinelor unui președinte care îți ia una dintre foarte puținele șanse de a-i aprecia faptele de om politic, mă duce cu gândul la turmele de oi.

Nu l-am votat niciodată pe Traian Băsescu. Dimpotrivă, am spus de fiecare dată că este o greșeală enormă să îți dai votul în favoarea unui astfel de personaj. Pentru asta, unii dintre prieteni mei s-au supărat pe mine, alții nu mi-au mai vorbit o vreme. A fost alegerea lor. Treaba lor. N-am avut nicio satisfacție când, după primul mandat al lui Băsescu, au venit și mi-au spus că am avut dreptate și că a doua oară nu îl vor mai vota. Era deja un pic cam târziu. Atâția ani risipiți degeaba... Însă m-am bucurat că prietenii mei și-au deschis ochii în cele din urmă.

Pentru mine, un lucru este clar ca lumina zilei. Sa îl votezi o dată pe Băsescu a fost, poate, necunoaștere. Sau dorința de a o rupe cu trecutul, cu un partid despre care au spus că e plin de comuniști. Dar care partid nu e plin de comuniști în țara asta, din moment ce e plin de dinozauri, iar tinerii, nemânjiți de metehnele roșii, continuă să fie ținuți la talpă, la lipit afișe electorale... Să-l votezi și a doua oară pe Băsescu a fost sigur inconștiență. Și îmi asum opinia asta, cui nu-i place, să mă șteargă din lista lui de contacte și să mă scoată din lista lui de pe Facebook. Să-l scapi la primul referendum... nu mai are rost să comentez... Dar să-l mai salvezi pe Băsescu și de data asta, să îl votezi și a patra oară... Atunci, pentru mine, lucrurile sunt mai mult decat evidente: țara asta nu va mai avea nicio șansă, iar românii își vor merita din plin soarta.

Nu mai vreau un președinte care taie salarii, pensii și alocații, în timp ce el și oamenii lui se lăfăie în lux!
Nu mai vreau un președinte care își trimite doctorii, savanții și profesorii să muncească în străinătate!
Nu mai vreau un președinte care umilește profesioniștii și valorile precum dr. Raed Arafat!
Nu mai vreau un președinte care îi numește pe jurnaliști „țigancă împuțită” sau „găozar” ori îi amenință!
Nu mai vreau un președinte care include presa liberă printre amenințările la adresa securității naționale!
Nu mai vreau un președinte preocupat în permanență să creeze și să întrețină conflicte în viața politică!
Nu mai vreau un președinte care nesocotește Constituția ori o interpretează după bunul plac!
Nu mai vreau un președinte căruia nu-i pasă de principiul separației puterilor în stat!
Nu mai vreau un președinte care continuă să numească drept „lovitură de stat” o procedură pe care Curtea Constituțională a declarat-o deja ca fiind legală.
Nu mai vreau un președinte fără cuvânt de onoare, care promite ceva și după cinci minute se răzgândește!
Nu mai vreau un președinte care schimbă regulile și legile după cum dorește și de câte ori are nevoie!
Nu mai vreau un președinte care îl numește trădător de țară pe Regele Mihai!
Nu mai vreau un președinte care își trimite lingăii la Bruxelles să se plângă și să se căciulească, fără să țină cont că pune în pericol interesele propriei țări!
Nu mai vreau un președinte care o minte pe Angela Merkel că suspendarea președintelui nu este prevăzută de Constituția României!
Nu mai vreau un președinte care se crede un mare european, dar pe care toată lumea îl ignoră la reuniunile internaționale!
Nu mai vreau un președinte care le cere propriilor cetățeni să nu uzeze de dreptul lor de a vota!
Nu mai vreau un președinte care se crede, tocmai el!, luptătorul numărul 1 împotriva comunismului!
Nu mai vreau un președinte care se crede Moise, singurul om din țara asta capabil să ne scoată din mizerie și sărăcie!
Nu mai vreau un președinte care le spune profesorilor că nu muncesc suficient și că pot fi înlocuiți fără probleme de Google!
Nu mai vreau un președinte care le numea „țațe” pe bătrânele care se plângeau în timpul inundațiilor!
Nu mai vreau un președinte care îi numea „ciumpalaci” pe cei care demonstrau împotriva lui, în ianuarie!
Nu mai vreau un președinte care încurajează nepotismul și își proptește odrasla într-un scaun de europarlamentar la Bruxelles!
Nu mai vreau un președinte care nu ne-a explicat nici azi unde s-au dus cele 20 de miliarde împrumutate de la FMI!
Nu mai vreau un președinte care vrea cu orice preț deschiderea exploatării de la Roșia Montană!
Nu mai vreau un președinte care murdărește puritatea spiritului olimpic cu „flacăra democrației”!
Nu mai vreau un președinte care hăhăie la televizor!
Nu mai vreau un președinte care se înconjoară de personaje precum supra-valetul Emil Boc (așa cum l-a numit Octavian Paler), Roberta Anastase (care numără 80 și scrie 160), Elena Udrea (care a construit săli de sport de un milion de euro în sate fără canalizare și curent electric) și toate celelalte fețe portocalii care au făcut istorie prin faptele lor de eroism de partid!...
Nu vreau un președinte reîntors la Cotroceni cu mai multe voturi împotriva lui decât cele pe care le-a primit când a fost ales!!!

Vreau un Domn pe scaunul de la Cotroceni, un om la care să mă uit cu admirație, cu încredere și cu speranță, un om pe care să mi-l iau drept model! Vreau o țară fără Traian Băsescu!

Să judecați bine!

joi, 21 iunie 2012

Both Sides Now


Rows and flows of angel hair
And ice cream castles in the air
And feather canyons ev'rywhere...
I've looked at clouds that way.

But now they only block the sun,
They rain and snow on everyone.
So many things I would have done...
But clouds got in my way.

I've looked at clouds from both sides now
From up and down and still somehow
It's cloud illusions I recall...
I really don't know clouds at all...

Moons and Junes and Ferris wheels,
The dizzy dancing way you feel
As ev'ry fairy tale comes real...
I've looked at love that way.

Oh, but now it's just another show
You leave 'em laughing when you go
And if you care, don't let them know,
Don't give yourself away.

I've looked at love from both sides now
From give and take and still somehow
It's love's illusions I recall...
I really don't know love...
I really don't know love at all.

Tears and fears and feeling proud
To say "I love you" right out loud,
Dreams and schemes and circus crowds...
I've looked at life that way.

Oh, but now old friends are acting strange,
They shake their heads, they tell me that I've changed.
Well, something's lost, but something's gained
In living ev'ry day.

I've looked at life from both sides now
From up an down, and give and take, and win and lose and still somehow
It's life's illusions that I recall...
I really don't know life at all.

It's life's illusions that I recall...
I really don't know life...
I really don't know life at all...


Joni Mitchell - Both Sides Now (live)
 

duminică, 17 iunie 2012

Sărută-mă, iubito!...


Brusc, cerul se rupe și ploaia se prăvălește peste stradă. Zid de apă. Sunt la numai 10 metri de intrarea la metrou, însă, dacă o iau într-acolo, risc să mă ude până la piele. La dreapta mea e un gang, mă adăpostesc acolo, sperând că ploaia se va opri repede.

Mă uit în jur la ceilalți speriați... O gașcă de adolescenți, cu niște cafele de la KFC, râd și se bucură că pot să mai tragă o țigară până ajung acasă. Doi domni în jur de 30 de ani, îmbrăcați office cu câteva ore în urmă, acum cu cămășile aproape scoase din pantaloni, beau din niște cutii de Tuborg. O tânără singură se uită îngândurată la ploaie. Are o biată umbreluță, este evident că nu i-ar oferi prea multă protecție în potopul de afară. Doi zdrahoni vin pe o motocicletă să se adăpostească și ei. Sunt uzi până la piele. Vorbesc în engleză și râd, sunt amuzați de halul în care i-a udat ploaia. Unul dintre ei scoate un telefon și o roagă pe tânăra îngândurată să le facă o poză.

Mă uit în sus, spre cer și îmi amintesc de ploaia teribilă din „Stranger In Moscow”, clipul lui Michael.


Iubesc ploaia de când mă știu. Mă fascinează. Noi doi avem o relație specială, de nimeni știută... Dacă aș fi sigur că lumea nu m-ar crede nebun, m-aș duce în mijlocul bulevardului și aș sta acolo până s-ar opri ploaia. La urma urmei, de ce ar trebui să-mi pese? Îmi las adăpostul și ies s-o simt. Sărută-mă, iubito!...

sâmbătă, 16 iunie 2012

Salvați Roșia Montană! - Maia Morgenstern



Hello!
I am Maia Morgenstern and I would like to make a donation to those who need gold by all means. Here you have, gentlemen, all the gold I have, just leave us alone!
A man is worth more than the gold he wears. So is a country.

duminică, 10 iunie 2012

Lecții pentru pui de vultur

Vulturașii din Decorah au crescut și se pregătesc să ia primele lecții de zbor. Până atunci, trebuie să iasă din cuib. Unul dintre ei, cel mai mare, are deja câteva zile de când experimentează libertatea. Și-a găsit curajul de a-și lăsa cuibul pentru ramurile din jur. Părinții supraveghează totul cu atenție. Altul, cel mai mic, preferă încă să-și petreacă timpul pe crengile de pe marginea cuibului, în timp ce mijlociul profită și se înfruptă singur dintr-un pește. Oricum, cei cinci nu sunt singura familie din zonă... Unul dintre cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut vreodată!...










marți, 5 iunie 2012

Once In A Lifetime

The 2012 Transit of Venus

 The Sun, Venus & The International Space Station

 Venus transit - World visibility map, June 5-6, 2012


Ultra-high Definition View of 2012 Venus Transit