miercuri, 1 decembrie 2010

Ţigănie în mahalaua naţională


Premierul Emil Boc şi preşedintele Senatului, Mircea Geoană, s-au mahalagit şi de Ziua Naţională. Motivul? Cine să primească onorul la parada de 1 Decembrie în lipsa Preşedintelui. Geoană zice că, potrivit Constituţiei, preşedintele Senatului este al doilea om în stat şi îi ţine locul în anumite situaţii. Boc zice că astăzi nu era vorba de o situaţie „din aia”. Oricum, exact grija asta le/ne lipsea, că în rest le aveam pe toate bune şi la locul lor, vezi îmbulzeala înfometaţilor la cazanul cu fasole. Dovadă „onorul” primit de Boc din partea românilor de rând prezenţi la paradă: o porţie consistentă de „Huo!”. Să fie primit!


miercuri, 17 noiembrie 2010

A înviat Elena Roizen!!!


Nu mică mi-a fost mirarea să o văd astă-seară pe regretata Elena Roizen cântând ÎN DIRECT la Etno TV! Dacă ați scăpat evenimentul și nu credeți că el chiar a avut loc, iată dovada: priviți data și ora din partea dreaptă, de jos, a ecranului și sigla "direct" de sus...

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Dincolo de copertă


Site-urile de traducere online au devenit deja nişte lucruri banale. Câteva click-uri sunt de ajuns pentru a putea traduce şi înţelege imediat, destul de bine, texte întregi, nu doar în limbi de circulaţie internaţională, ci şi în limbi de care mulţi nici măcar n-au auzit că există… Însă, până de curând, dicţionarele pe hârtie, tomuri de obicei foarte groase, erau singurele instrumente la îndemână pentru cei care vroiau să înveţe o limbă străină. Până acum nu m-am gândit niciodată la cum se alcătuieşte un dicţionar sau la cel/cei care semnează pe copertă. Am citit azi un material impresionant publicat de agenţia France Press şi preluat de Agerpres. Povestea unei vieţi consacrate dicţionarelor de limba franceză.

Elena Gorunescu nu a văzut niciodată Franţa, dar şi-a consacrat viaţa realizării unor dicţionare şi manuale de limba franceză care au însoţit generaţii de români în timpul studiului, într-o ţară în continuare foarte francofonă - aproape 90% dintre tinerii români învaţă franceza, începând cu primii ani de şcoală. Şi aceasta în pofida obstacolelor ce i-au fost puse în cale de regimul comunist.

“Ceea ce iubesc cel mai mult din lume este să lucrez în biroul meu, în faţa maşinii mele de scris”, a declarat surâzând doamna în vârstă de 82 de ani, care locuieşte înconjurată de cărţi într-un mic apartament din Bucureşti. “Dacă îmi spuneţi: 'dicţionarele dumneavoastră sunt foarte bune şi foarte utile', atunci am o zi reuşită. Simt că nu am muncit în van, că nu mi-am pierdut timpul”.

Născută la Brăila, dintr-o mamă grecoaică şi un tată român, care i-au insuflat dragostea pentru franceză, Elena Gorunescu a fost întotdeauna cea mai bună în şcolile pe care le-a frecventat. A intrat prima pe listă la facultate, în 1947, şi a terminat tot prima, ca şefă de promoţie. Însă originile sale burgheze, considerate drept suspecte de regimul comunist, vor reprezenta un obstacol important. Astfel, va avea nevoie de 16 ani, pe care îi va petrece pe post de interpret sau traducător, înainte de a putea, în cele din urmă, să predea la universitate, începând cu 1967.

În ciuda nedreptăţilor, ea nu se consideră persecutată de fostul regim. “Nu am fost în închisoare. Am fost tolerată, m-au lăsat să trăiesc.” Cu toate acestea, ea a avut de înfruntat cenzura, care i-a modificat cursul de teatru francez contemporan. A vorbi despre dramaturgul Eugene Ionesco, cunoscut pentru atitudinea sa antiautoritarism, deranja. Elena Gorunescu a şters modificările făcute de cenzură şi a trimis o copie a cursului, aşa cum l-a scris ea, la tipografie. Şi aşa a şi apărut. “Nu a fost vorba de un act de curaj, ci de un act de demnitate.” Nu la fel s-a întâmplat şi în cazul dicţionarului său de teatru, care a rămas şapte ani în aşteptare. A fost publicat numai după căderea lui Nicolae Ceauşescu.

Prima dată când a vrut să scrie un dicţionar francez-român i s-a răspuns că există deja unul. „Am insistat. Le-am spus: 'Dar francezii au Larousse, Robert, Littre, dicţionare Flammarion, Hachette, dicţionare foarte bune'. Mi s-a răspuns: 'Treaba lor. ' Acesta era comunismul: partid unic, dicţionar unic.”

Bilanţul Elenei Gorunescu este impresionant - treizeci de lucrări, dintre care o duzină de dicţionare reeditate şi folosite de generaţii de francofoni. Şi lista cărţilor nu se opreşte. Ea lucrează acum la un nou dicţionar…

O viaţă de om trăită cu discreţie, dar care a marcat drumul multor oameni. O necunoscută despre care nu se vorbeşte niciodată la emisiunile de televiziune sau în ziare, deşi ar trebui…

joi, 11 noiembrie 2010

La coadă, la moaște


Sfinți, o mulțime în calendar... Oameni care au preferat să-și dea viața, decât să se dezică de propria credință... Oameni care, cei mai mulți dintre ei, au dus - de bună voie, de dragul credinței - o viață în privațiuni care azi ne par incredibile și imposibile. Cei de azi îi privesc ca pe niște modele, dar nu vor dori niciodată să le semene, nu vor accepta niciodată să le calce pe urme... Însă se vor duce de fiecare dată să stea la coadă, "la moaște", ca să le ajute sfântul... După o viață întreagă de îmbuibări și excese de toate felurile, transformate în boli nesuferite și eșecuri personale, mii de "credincioși" se bulucesc să pupe icoane și să șteargă racle cu cârpele personale, "ca să ne ajute", "pentru sănătate", "pentru pace în țară", "să ne recuperăm banii pierduți", "ca să îmi pot întemeia o familie", mai nou - "ca să ne mărească Băsescu salariile și pensiile"... În astfel de zile, televiziunile așează live-urile de la poarta bisericii printre primele știri ale jurnalelor... "Credincioșii" se înghesuie la microfon, să-și arate râvna, să spună de la ce oră s-au trezit ei sau cât de greu le-a fost și cu câtă tărie au rezistat până la moaște... De fiecare dată aștept să apară cineva să spună: "Nu vreau nimic, nu cer nimic. Am venit doar să mulțumesc."

Sf. Mina - 11 noiembrie

luni, 8 noiembrie 2010

"Breaking News"



Sony Music anunţă lansarea unui nou album Michael Jackson, pe 14 decembrie, intitulat simplu, "Michael". Discul include cântece absolut necunoscute publicului.

Primul single, "Breaking News", poate fi deja ascultat pe http://breakingnews.michaeljackson.com/RO/

Este absolut tulburator să-l asculţi din nou pe Michael cu un cântec nou... Păcat că toate astea se întâmplă în lipsa lui...


joi, 4 noiembrie 2010

Ptiu, ispită!!!


Dimineață. Foarte. Metrou... Aglomerație... Înghesuială...

Stau lângă o ușă la un capăt de vagon, rezemat de perete. Mă uit în jur... Cei mai mulți dintre călători încă nu s-au trezit complet, moțăie... Doar vecinii mei de "conservă" sunt ocupați...

În stânga mea, un tânăr. Vreo 20 de ani. Abia i-au dat tuleiele. Probabil student. Îmbrăcat simplu, aproape sărăcăcios... Șapcă în cap. Ține în mâini o cărticică de rugăciuni, întredeschisă. N-are nevoie s-o deschidă mai mult. Citește "din 2 în 2". Probabil că a citit-o de foarte multe ori. E soioasă. Ridică privirea și face mărunt din buze, cu ochii privind în gol peste umărul persoanei din fața lui. Știe pasaje întregi pe dinafară. Cred că o recită în gând.

Persoana din fața lui, în dreapta mea, e o doamnă scundă, cam pe la vreo 35 de ani. Ușor obeză. Blondă, păr lung, strâns în coadă de cal. Stă cu fața la ușa metroului. Răsfoiește un ziar de scandal. Ajunge la mijlocul ziarului, unde zace un articol despre fosta gimnastă Corina Ungureanu. Nu văd titlul. Văd o fotografie cu campioana, cu țâțele goale, lăfăindu-se pe hârtia de ziar... Probabil de pe vremea când a pozat în revistele pentru babalâcii băloși din Japonia...


Tânărul bisericos amuțește. Buzele nu i se mai mișcă. Gura îi rămâne ușor întredeschisă. Privirea i se blochează pe fotografia color cu ditamai sânii și cu chiloțeii coborâți până la limita smocului pubian. Timp de câteva secunde, tânărul n-are nicio reacție. Contemplează... Apoi, brusc, lasă capul în jos și își îndeasă șapca pe cap, trăgând de cozoroc aproape să-l smulgă, cât să nu mai vadă ispita din față. Își reia litania cu și mai mare râvnă.

Ptiu, ispită!!!

duminică, 12 septembrie 2010

Plictiseală vs. Breaking news


Cică o jurnalistă de la postul public norvegian de radio NRK și-a prezentat în direct demisia, în loc să prezinte buletinul de știri, adăugând că oricum nu avea de gând să mai citească știrile, pentru că nu se întâmplase nimic important în ziua respectivă. Ea s-a plâns și de faptul că șeful le freca scăfârliile prea mult. Jurnalista a mai spus că de-acum încolo o să aibă timp să mănânce cum trebuie și o să poată să mai respire. Apoi și-a încheiat "buletinul de știri" anunțând că nu o să mai fie niciun fel de știri în ziua respectivă! :)

Am fost în Scandinavia. Știu ce fel de știri au acolo. "Pe șoseaua cutare se schimbă cablul subteran de internet." sau "Cutare mâță nu s-a mai putut da jos din copac, iar pompierii s-au chinuit 4 ore s-o coboare."...

Acuma nu știu cum e mai bine... Să nu ai niciun fel de știri și să te frece șef-tu' la icre până aduci și tu niște ceva mai acătării sau să nu faci față avalanșei de evenimente, neștiind în care parte să te uiți mai întâi, să nu scapi ceva...

Nu pot să nu mă întreb cum s-ar fi descurcat colega noastră norvegiană dacă ar fi venit la un stagiu de "antrenament" jurnalistic la noi... Cu atâtea "breaking news"-uri, "news alert"-uri și declarații peste declarații... Ah, ce-mi place în România!...

http://www.foxnews.com/world/2010/09/11/fed-norwegian-radio-reporter-quits-air-instead-reading-bulletin/

duminică, 29 august 2010

Plecare


Știa, probabil, încă de aseară că o să mă părăsească... M-a privit lung, cu ochii îngândurați, ca și cum ar fi fost ultima oară. I-am simțit freamătul și neliniștea, dar n-am dat mare importanță... Știam că mai are uneori momente când se zbuciumă și că, oricum, la un moment dat va pleca... Nu e prima dată când o face... N-am crezut însă ca va fi atât de curând... De fapt, îmi doream să rămână cu mine pentru totdeauna...

A plecat și m-a lăsat singur, pradă gândurilor și singurătăților mele... A luat cu sine căldura și lumina cu care m-a mângâiat în ultima vreme, mi-a luat aromele și murmurul cu care mă obișnuisem și care îmi erau atât de dragi... Mi-a lăsat camera goală și tristă, cufundată în întunericul acestei dimineți sufocate de nori... Mi-a lăsat perdeaua care se zbate deznădăjduită la fereastră... Și mi-a lăsat prea multă liniște, cu care n-am să stiu ce să fac...









duminică, 15 august 2010

Mulțumesc!


Nici măcar nu știu cum să încep...

Mă gândesc de multe ori la Tine... Mă gândesc la Tine când mă doare sufletul... când mă simt singur... când simt că nu mai știu pe unde s-o apuc și că drumul mi se înfundă... Uneori mă gândesc la Tine când mă simt mințit, înșelat, rănit chiar de cei pe care i-am crezut aproape...

Nu merg aproape niciodată la biserică, mi se pare inutil... Nu mă curăță sufletește... Nu atâta vreme cât acolo sunt oameni... Aș prefera să intru într-o biserică goală, poate părăsită, uitată. Acolo aș fi numai cu Tine... Dar, oricum, nu am nevoie de niște ziduri, nici măcar de biserică, pentru a Te regăsi, știu asta...

Nu dau de pomană. Cel puțin nu în metrou, nu la colț de stradă. Acolo e numai "industrie", "afacere", o știm cu toți...

Nu sunt un bun creștin. Chiar dacă nu răspund cu aceeași monedă, nu iert pe cei care mi-au făcut rău. Nu știu, nu pot și nici nu vreau să fac asta. Să întorci și celălalt obraz mi s-a părut întotdeauna o neghiobie, nu o dovadă de bun creștin...

Nu citesc cărticele de rugăciuni în metrou. Nu mă închin în autobuz, când trece pe lângă câte o biserică. Toate astea mi se par gesturi de un exhibiționism dezgustător...

Nu știu să mă rog. N-am învățat pe dinafară nicio rugăciune. Știu însă că Te rog de fiecare dată să ai grijă de cei pe care îi iubesc. Uneori Te rog câte ceva și pentru mine... Să-mi dai putere, înțelepciune, răbdare și să-mi arăți Drumul...

Știu că nu sunt numai eu cel care Te roagă... Probabil, sunt milioane în fiecare moment... Probabil, cei mai mulți dintre noi, egoiști, mincinoși, răi, desfrânați... Vei fi obosit, cred, să ne asculți... Vei fi obosit, cred, să mai lupți pentru noi și să mijlocești iertarea noastră "mai sus"...

Nu îți cer nimic pentru mine astăzi. De fiecare dată, încă o dată și încă o dată, m-ai salvat, am simțit asta, o știu... Îți spun doar că mă voi strădui și de azi încolo să fac ceva bun cu viața mea. Să înveți și să iubești, orice, oricât, ce altceva mai bun ar putea să facă un bun creștin cu viața lui?

Nu îți cer nimic astăzi, vreau doar să Îți mulțumesc, Maica Domnului!...

miercuri, 11 august 2010

Găselniţe de misogin


Primesc pe mail:

Un bărbat analizează articolul nehotărât din limba română...

"Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?

Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.

Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.

Chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.

Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.

Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post care îl dorim.

În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum barbaţii au inventat UN calculator.

Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa, UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare.

Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.

Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent. Voi, pentru a ne înrobi, doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.

Este limpede că limba română a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!"

:) Ca să vezi... Găselniţe de misogin... În vacanţă. Aştept nesupunere de la cititoare... ;)