Acum, că
ne-am mai răcorit, aș arunca o privire înapoi, cu calm, la ce a
fost finala Eurovision de aseară.
În
ciuda a ceea ce a devenit, în mare măsură, Eurovisionul, eu rămân,
în fiecare an, la dorința și bucuria de a descoperi cântece
frumoase, atât de frumoase încât să le vreau de tot în
playlist-ul meu. Și se găsesc. De fiecare dată. Chiar dacă, de
cele mai multe ori, nu au nicio legătură cu melodia câștigătoare...
N-am chef să o iau țară cu țară, au fost și multe banalități,
mediocrități, aiureli și chestii care nu au prea mare legătură
cu muzica.
Belarusul
a fost o surpriză foarte frumoasă. „Cheesecake” a fost chiar o
prăjitură fină într-o vitrină cu acadele colorate, ieftine.
Norvegia
m-a surprins, deși știam că sunt foarte talentați și muzicali.
Însă o baladă atât de frumoasă, cu o voce atât de neașteptată,
de la un astfel de uriaș, nu auzi foarte des și nu uiți foarte
curând... Oricum, un produs prea rafinat pentru consumatorul
obișnuit de „deșeuri” radio... Locul 2 mi s-ar fi părut corect
pentru Norvegia.
M-am
bucurat că ai noștri au făcut treabă buna. Chiar au făcut. Mai
mult de atât nu se putea. Nu văd nimic ce li s-ar putea reproșa.
Iar locul 12 a fost absolut onorabil pentru România.
Polonia
- Chiar dacă nu gust niciodată genul hip-hop, a fost cu adevărat o
plăcere să le revăd pe fete... să le revăd... să le revăd...
Și cu untul, și cu rufele... și cu orice ar mai fi vrut ele...
Taman în
mijlocul concursului, mi s-a părut absolut grețoasă slugărnicia
comentatorului TVR, care a ținut să ne informeze că „premierul
Victor Ponta se află în sală și urmărește concursul alături de
soția sa.” Dacă nu era campanie electorală, poate aș fi
înțeles, dar așa... Probabil că, între timp, a sunat un telefon
ori a venit un sms. Altfel nu îmi explic de ce, mai târziu, a
trebuit să mai auzim o dată anunțul, e drept, ușor modificat:
fără soție, ci cu patru copii talentați. Mă rog... a sunat la
fel de prost...
Suedia a
fost ok, dar parcă în finală nu a mai fost la fel de
impresionantă. Ori nu mai aveam eu chef de ea, după anunțul cu
vizita prea-iubitului și stimatului...
Spania a
fost preferata mea. Mi-aș fi dorit să câștige. A fost cântecul
cel mai bun. Desigur, pentru mine. Vocea foarte bună. Show-ul
simplu, dar perfect, foarte sugestiv. Și ploaia de pe fundal. Și
părul ud al domnișoarei... și energia irezistibilă a cântecului.
Mi-a plăcut cel mai mult și gata. Oricum, de departe a fost cea mai
bună prestație dintre țările mari contributoare la EBU. De fapt,
singura bună cu adevărat. De reținut și de reascultat des. Și nu
doar în zilele cu ploaie... :)
Olanda,
un cântec foarte bun. Unul dintre puținele. Și cum rar mai auzi la
Eurovision. Punct.
Am avut
și câteva satisfacții personale. Nu-mi pasă dacă le catalogați
drept răutăți sau nu. Îmi rezerv acest drept.
Marea
Britanie – O mediocritate, ca la cele mai multe ediții de mulți
ani încoace. Tocmai ei, care fac praf pe toată lumea, în tabloide.
Chențănituri și schelălăieli. Ce loc ați luat? 17? Noi am luat
12.
În ce
privește votul, îmi vin în minte mai ales huiduielile (ah, ce
armonie!) la adresa Rusiei și la adresa slugilor care le-au dat 10
sau 12 puncte. Absolut la fel de jenant mi s-a părut votul
Republicii Moldova. Dacă se vota strict pe criteriul artistic,
România nu avea de ce să primească 12 puncte, să fim serioși! Și
în egală măsură de jenantă mi se pare și cerșeala națională
românească: „Români din toate zările, votați Paula Seling și
Ovi!” De ce??? De ce să nu voteze ce le place și ce e cel mai
bun? Pe de altă parte, nu facem decât să ne plângem de votul
geo-politic al altora...
Ok, da,
zic și de „Regina Austriei”, Conchita Cârnat (cine naiba a fost
cu ideea de un astfel de nume de scenă???)... Din capul locului o
spun, nu am absolut nimic cu nimeni, fiecare hotărăște ce vrea cu
viața lui, fie el/ea și transsexual(ă) și travestit(ă). Însă
dacă vrea la Eurovision, să se hotărască dacă vrea să fie ori
să arate ca o femeie sau ca un bărbat. Femeia cu barbă a fost prea
mult. Dacă asta a fost găselnița care i-a dat pe spate pe
telespectatorii europeni... nu mi-e clar dacă au fost cu adevărat
fermecați de Conchita sau doar au votat-o în bătaie de joc. Și ca
să fiu cinstit până la capăt, da, a fost un cântec bun,
spectaculos, da, a fost cântat bine. Însă au fost câteva care
mi-au plăcut mai mult.