„Puzzle”. Și despre coincidențe, decizii și pasiune.

Am fost să văd „Puzzle”. Un film despre pași pe care îi facem sau nu în viață. Despre coincidențe care îți hotărăsc destinul, în bine sau în rău. Despre decizii care ne schimbă viața într-o secundă sau în 20 de ani. Despre ce înseamnă să fii într-un anumit loc, la un moment anume, nici mai devreme, nici mai târziu, nici măcar cu 5 secunde. Despre așteptare. Despre minciună și adevăr. Despre iubire, dar și despre a folosi și a fi folosit. Despre cuvinte pe care le spunem și gesturi pe care le facem, la timp sau prea târziu. Ori deloc. Despre greșeli, despre fapte bune și prietenie. Despre riscuri pe care ți le asumi sau nu. Despre o întreagă soartă pe care ne-o țesem singuri (sau nu) din hotărârile pe care le luăm în fiecare clipă.

Există o scenă în „Puzzle”... un bilet scris de mână, lăsat rezemat de o cană de apă. Citez cu aproximație: „Prea mulți oameni vorbesc adesea despre pasiune, fără să o fi trăit vreodată.” Indiferent de alegere, de pas, de cuvânt, de gest, fă-le, spune-le, trăiește-le cu toată inima și cu toată pasiunea, fără regrete! Între un fluture care zboară spre lumină și o molie care-și petrece toată viața într-o bucată de pâslă, mai bine fluturele! Nu contează dacă îți arzi aripile sau nu. Importantă e flacăra.

P. S. Mergeți să vedeți filmul, o să vă placă. Dan Nuțu revine pe ecran după 30 de ani. Și e tot cu Ioana Pavelescu (în suflet), ca în „Rătăcire”, de unde sunt luate imaginile cu ei tineri. Adrian Titieni e convingător și mi-a plăcut pentru prima dată. Cătălina Mustață e o cățea nesuferită și frustrată, așa cum îi cere personajul. Bonus, Șerban Ionescu, ultimul lui rol.

P. S. 2 Eu am văzut „Puzzle” la Cinema Studio. Doar eu și încă vreo 20 de oameni. Liniște. Oameni educați, eleganți. Departe de mall, de zgomot, de cocalari, de pițipoance, de pungi foșnite când se stinge lumina și de sorbituri de Coca Cola. Vă recomand.