Umbre și icoane

Cu doar câteva săptămâni înaintea ediției din 2012, UNITER a pus la dispoziția publicului înregistrarea primei gale a Premiilor Teatrului Românesc, ediția din 25 ianuarie 1993. O înregistrare absolut excepțională, realizată de TVR la Teatrul Odeon. Dincolo de evenimentul în sine, de rememorarea nașterii „Oscarurilor” teatrului românesc, de prima „vedere” a minunatului trofeu pregătit pentru câștigători, rămâne tulburătoare (re)întâlnirea cu Actorii români. Nu atât cu cei care, Slavă Domnului, se află încă printre noi și pe care îi putem revedea, în această înregistrare, cu 20 de ani mai tineri, cât mai ales cu câțiva dintre acei mari Actori care s-au prăpădit între timp: Leopoldina Bălănuță, George Constantin, Ștefan Iordache, Clody Bertola, Gina Patrichi. Umbre pe o pagină web, dar mai ales icoane pentru generațiile următoare de actori și pentru cei care iubesc teatrul...

„regina” și Regina

Am ascultat noul album al Madonnei, „MDNA”. Cea care își spune singură, într-unul dintre cântecele de pe acest disc, „regina”, nu încetează să mă dezamăgească. Disperată să se agațe de succes, dispusă la orice pentru a mai rezista, Madonna face abuz de muzica sintetică. Nimic nu e natural pe acest disc. În multe locuri, nici măcar vocea ei. Mult computer, texte de-a dreptul stupide pe alocuri (citez la întâmplare din ce aud chiar acum: „Dacă erai Mona Lisa / Ai fi stat atârnată la Louvre / Toată lumea ar veni să te vadă / Ți-ar fi imposbili să te miști...”... nu mai citez mai departe, mi-e penibil...), linii muzicale repetate la infinit în aproape toate cântecele de pe album, sonorități care îmi amintesc de alți artiști... Nici măcar limbajul trivial nu te mai face să simți vreo mare zvâcnire la aceste... cântece. Totul este previzibil și plictisitor cu mult înainte de a termina de ascultat discul.

Madonna face 54 de ani anul acesta. Deja mi se pare grețoasă s-o văd desfăcându-și larg picioarele în clipuri și pe scenă, cu toată yoga și cu tot fitnessul ei. Până la 60 nu mai are mult. Mă întreb dacă și atunci o să se afișeze tot în halul ăsta... Cică albumul „MDNA” a intrat direct pe locul întâi întopurile britanice. Nu știu ce ar trebui să mă mire mai mult, că Madonna a reușit asta acolo unde a apărut incredibila Regină Adele sau că Adele a spulberat atâtea recorduri într-o țară care cade pe spate în fața unor maimuțe precum Robbie Williams, Madonna și alții ca ei?

P.S. Nu dați banii pe „MDNA”. Și nici nu vă pierdeți timpul ascultând discul. Timp de 69 (firește!) de minute puteți face altceva mai bun. Să ascultați „21”, spre exemplu. Cunoscătorii știu despre ce e vorba...

Miracol

ION LUCIAN (1924-2012)

Ion Lucian

Viață de vultur

Urmăresc de multă vreme pe internet o familie de vulturi, de undeva din mijlocul Americii. În urmă cu vreo cinci ani, și-au făcut cuibul într-un copac aflat lângă o crescătorie de pești, la marginea micului orășel Decorah, din statul Iowa. Câțiva oameni dedicați ocrotirii unor specii de păsări răpitoare pe cale de dispariție au instalat, în 2009, o cameră video, care transmite fără întrerupere imagini în direct din acest cuib. Grație unui webcam de mare rezoluție, până acum, peste 6 milioane de oameni au putut arunca o privire în viața acestui cuplu de vulturi. Sunt momente în care aproape 70.000 de vizitatori urmăresc în același timp ce fac cele două păsări. Iată imagini transmise chiar acum din cuibul acestei familii!

Este incredibilă această posibilitate de a putea lua parte la viața de zi cu zi a unor viețuitoare despre care mulți dintre noi nu știm mare lucru și de la care am avea multe de învățat... Ce mă impresionează la cele două păsări sunt atenția cu care își organizează viața de zi cu zi, dragostea și fidelitatea pe care și le arată, tandrețea, grija pentru celălalt... Toate, prin priviri și mici gesturi care unora dintre noi le-ar putea scăpa. Chemările, hrana adusă celuilalt la cuib, felul în care se schimbă la clocitul ouălor, o mică uscătură împinsă mai aproape pentru a-l încălzi pe celălalt, timpul pe care și-l oferă pentru a se dezmorți și pentru a-și curăța penele, departe de cuib...

În fiecare an, vulturii au scos câte 2-3 pui. I-au crescut, i-au învățat să zboare, apoi i-au lăsat să plece. Fiecare cu viața lui și cu soarta lui. Bătrânii au rămas la cuib. Arșiță, vânt, ploaie, zăpadă, nimic nu îi clintește când vine vorba de grija pentru cuib și pentru pui. Am putea crede că aceste păsări n-au nicio teamă și că nimic nu-i poate amenința. Nu-i deloc așa. Administratorii webcam-ului au susprins momente când vulturii și puii lor au fost atacați de bufnițe, în căutare de hrană. Uneori, un raton mai urcă spre cuib, atras de gândul unei mese pe gratis.

http://www.youtube.com/watch?v=af0nJuZEG_4&feature=relmfu

Acum, familia de vulturi din Decorah, Iowa, are din nou pui. Trei la număr. Abia au ieșit din găoace zilele acestea. Momentele au fost urmărite cu entuziasm de zeci de mii de privitori în fiecare zi. Comentariile de pe social stream-ul din dreapta paginii spun totul...

Îmi stăruie pe retină o imagine dintr-o captură video realizată anul trecut. Delicatețea cu care această pasăre, atât de puternică și capabilă să ucidă alte viețuitoare, își hrănește puii, îi încălzește cu trupul ei sau îl aduce cu ciocul înapoi sub aripile sale pe câte unul din ghemotoacele fără pene gata să se aventureze dincolo de cuib...

O lecție de viață care nu încetează să mă uimească...

Copleșitor de frumos...

Zilele acestea, mai exact nopțile acestea, cerul oferă un spectacol impresionant, cu care ne întâlnim atât de rar... La scurt timp după căderea întunericului, la vest, se poate vedea Venus în toată splendoarea ei. Sub ea, Luna pare că stă pe spate și o privește. Ceva mai jos, îndepărtatul Jupiter se apropie și el timid, spre umirea celor care mai găsesc răgazul să ridice ochii spre cer. Uitați pentru un minut de orice ar putea să fie o teribilă urgență ori prioritate pentru voi și priviți această măreție. O asemenea priveliște nu se ivește foarte des. E păcat s-o pierdeți...

Din păcate nu am o cameră performantă, cu expunere îndelungată, care să poată fotografia cerul. Ca să vă faceți o vagă idee, atașez acest filmuleț. Totuși, nu uitați să ieșiți în fața casei pentru două minute și să priviți jocul stelelor. E gratis. Și e copleșitor de frumos...

http://hubblesite.org/explore_astronomy/tonights_sky/ 

Noi facem știrile

A fost unul dintre cele mai originale proiecte media pe care le-am văzut în România, cel mai provocator și interesant la care am luat parte vreodată. Să aduci câțiva dintre politicienii momentului și să-i așezi pe scaunul de prezentator la cea mai importantă televiziune de știri din România, a fost o mare provocare pentru ambele părți...

Politicienii, obișnuiți de multă vreme cu platoul tv, au trecut de partea cealaltă a mesei de dezbatere pentru a se lupta cu prompterul și cu... invitații. Unii au înfruntat cu vitejie „inamicul”, alții au avut momente în care au „ieșit în decor”. Au fost și câțiva care până la urmă au dat bir cu fugiții și au anunțat cu o zi înainte că sunt „reținuți de probleme neașteptate”. N-o să le dau numele. Unii au luat lucrurile ca pe o joacă, însă la modul serios. Alții, foarte puțini, au preferat să exploateze momentul pentru a-și face campanie electorală pe față, mai cu umor sau mai cu încrâncenare. Însă cei mai mulți au recunoscut că totul este o muncă dificilă și care te solicită foarte mult. Casca, atenția distributivă, viteza cu care se lucrează, le-au dat cele mai mari bătăi de cap.

Pentru mine, experimentul din weekend-ul trecut a fost încă o ocazie de a învăța lucruri noi și de a realiza că mă aflu exact în locul în care mi-am dorit dintotdeauna să mă aflu. Apropos... Înaintea uneia dintre dezbaterile de duminică l-am întâlnit pe fostul meu șef, președintele-director general al TVR, Alexandru Lăzescu. A fost prima dată când am avut ocazia să-i adresez două vorbe. I-am spus: „Permiteți-mi să vă salut. Bine ați venit la noi!...”

If I close my eyes

If I close my eyes, I can fly,
I can drink the rain
And taste the sky,
I can catch the wind
And make it mine,
Like the sun
I'll shine.

Suddenly a door
Opens wide
To a thousand paths
I've never tried
"Follow, follow me!",
I hear them say,
„And you'll find
Your way.”

Maybe dream's a dream,
So that we can see
Just how real the dawn
Can be...

All the dawn can be
Comes as no surprise
If I simply close my eyes...

Ce-am ascultat în 2011

Întotdeauna am legat muzica pe care am ascultat-o de stările mele de moment. Și invers. Muzica îmi amintește mereu de întâmplări și evenimente din viața mea, de locuri, de oameni, de gesturi, de povești. Există înregistrări pe care le-am ascultat o singură dată și de care m-am îndrăgostit încă din prima clipă, ca să umblu apoi după ele chiar și 15 ani. Era vremea când download-ul de pe internet nu exista nici măcar în închipuire. La fel de bine, sunt bucăți pe care le știam și care nu mi-au spus nimic multă vreme, dar de care m-am îndrăgostit abia după ce s-au legat de un anumit moment din viața mea.

Ascult absolut orice gen de muzică. Mai puțin manele și genul acela urlat de rock, pe care nu îl înțeleg... Sunt absolut deschis la muzica din zone ale lumii care pe unii i-ar putea lăsa indiferenți. Există artiști excepționali de care lumea largă habar n-are. Pe vremea când lucram la radio eram la curent cu toate lansările de discuri, recenziile, criticile, clasamentele de difuzări și vânzări. Știam tot ce era important din punctul ăsta de vedere.

Muzica bună nu are nici vârstă și nici moarte. Din păcate, totul se îndreaptă, în ultimii ani, în direcții absolut stranii, ca să nu spun tembele. Acum, tot iureșul ăsta din clasamente mă năucește. Topurile sunt invadate de hoarde de „artiști” care scot un single, două, poate un album, apoi dispar și nu mai auzi nimic de ei. De cele mai multe ori e foarte bine că se întâmplă așa, pentru că oricum nu fac doi bani. Astăzi, „muzică” nu mai înseamnă voce, melodie, armonie. Înseamnă exhibiționism, șoc, vedenii. Acest buboi numit Lady Gaga crește și tot crește. Aștept cu nerăbdare momentul când se va sparge... Aștept ziua când Inna nu va mai câștiga 70.000 de euro pe noapte, iar lumea se va întoarce la Muzică.

Marile nume, marile voci reușesc cu greu să-și mai facă loc pe rafturile magazinelor cu discuri... Însă și în 2011 am descoperit, Slavă Domnului!, voci impresionante, artiști copleșitori, cântece superbe... Și, cum îmi plac clasamentele și statisticile, m-am folosit de o opțiune existentă în Winamp, care îți permite să vezi ce ai ascultat cel mai mult într-un anumit interval de timp. Privind înapoi la 2011, a ieșit ceva foarte interesant...

IANUARIE Hurts – Stay

Pe cei de la Hurts i-am descoperit absolut întâmplător, fără să am habar că ei fuseseră cu două luni înainte într-un club din București. Am început anul cu dreptul, când credeam că, după Gary Barlow, englezii uitaseră să mai facă muzică adevărată... În ianuarie, pe ei i-am ascultat cel mai mult.

FEBRUARIE Georg Friedrich Händel. Agrippina (1709) - Lawrence Zazzo. Coronato il crin d'alloro (live, 2004)

După ce l-am văzut pe Narcis Iustin Ianău la „Românii au talent”, am vrut să aflu cât de numeroși sunt contra-tenorii pe scenele lumii. Și așa am dat de acest Lawrence Zazzo, socotit ca fiind una dintre cele mai mari voci de acest gen. Am ascultat, în februarie, bucata asta atât de mult, încât am simțit nevoia s-o fac ringtone... :)

MARTIE Joni Mitchell - Both Sides Now (live, 2000)

Am auzit „Both Sides Now” pentru prima dată la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2010. Această versiune live, înregistrată în anul 2000, am ascultat-o de „Ora Pământului”. Acasă, pe întuneric, ca să mă alătur celor care au stins toate luminile, de dragul planetei noastre. :) În noaptea aceea a sunat într-un fel neobișnuit... Atât de neobișnuit, încât, timp de multe zile, n-am mai ascultat altceva...

APRILIE Iustin Narcis Ianau - Adagio in G Minor by Albinoni (live, Românii au talent)

Ei, da, acest copil m-a dat gata! N-am auzit niciodată o versiune atât de frumoasă a acestui „Adagio”! Am ascultat bucata asta până la disperarea vecinilor mei... Narcis ar trebui să cânte lucruri grele, serioase, pentru că poate. N-am nicio îndoială, cu multă muncă, va ajunge un mare artist.

MAI Loukas Giorkas feat. Stereo Mike (Greece) - Watch My Dance (live, Eurovision 2011 Düsseldorf, the final)

Daaa! Eurovisionul! N-a fost o ediție rea... În fiecare an descopăr câte ceva care îmi merge la suflet. De data asta am fost foarte impresionat nu doar de acest mix între muzica tradițională grecească și hip-hop-ul zilelor noastre, cât mai ales de pasiunea din vocea acestui tânăr cipriot adoptat de Elada. Contează atât de mult ce transmiți pe scenă!... Și chiar nu mai are importanță că nu a câștigat concursul. La gusturile muzicale ale Europei, nici nu mă mai mir...

IUNIE Loukas Giorkas - San Planodio Tsirko (live, X Factor)

Acest Loukas Giorkas era deja o vedetă în Grecia, așa cum am aflat după Eurovision. Câștigase, cu un an în urmă, prima ediție a show-ului X Factor de acolo. A cucerit prin felul nou și plin de pasiune în care a interpretat cântece tradiționale grecești foarte iubite. Am căutat versiunile lor originale sau cântate de alți mari artiști greci. Nu mă tem s-o spun, acest tânăr cântă mai bine decât mulți dintre ei! Un mare câștig pentru muzică!

IULIE Brenda Star/Donna Freeman/Mona Roșoga - I Still Love You (Live, Festivalul Cerbul de Aur, Brașov)

De dorul Monei Roșoga, despre care nu mai știe nimeni nimic, de dorul „Cerbului de Aur”, am dat peste această înregistrare. Unul dintre cele mai frumoase cântece românești într-o triplă interpretare. Minunat!

AUGUST Aneta Stan - Balada fetei dunărene

Folclorul dobrogean are ceva aparte. Nu spun asta pentru că sunt dobrogean, ci pentru că sună absolut special. Iar baladele populare mi-au mers întotdeauna la suflet. Aneta Stan este o mare voce. Iar „Balada fetei dunărene” s-a numărat printre cele mai frumoase 100 de cântece populare românești ale secolului XX. Este primul succes al Anetei Stan. E o înregistrare veche, dar ce-mi pasă? E superbă!

SEPTEMBRIE Loukas Giorkas - S'anazito sti Saloniki (live, X Factor)

Ei, da, Loukas Giorkas și-n septembrie! Acest tânăr știe să facă bijuterii chiar și din cântecele care ar putea părea banale ori plictisitoare, așa cum sunt unele atunci când sunt cântate de „bătrânii” muzicii grecești. De fapt, cam tot ce a cântat el la X Factor a fost mai bun decât originalul... Nu-s acestea semnele unei mari cariere muzicale?

OCTOMBRIE Ebi – Pelk

O, daaa!... Pe Ebi l-am ascultat prima dată acum vreo șapte ani. Cam tot ce cântă îți merge la suflet. Ebi a plecat de mulți ani din Iran, chiar înainte de Revoluția Islamică din 1979. În ciuda „zidului” ridicat de cenzura de la Teheran, Ebi este extrem de popular în Iran. Unul dintre cântecele sale a devenit imnul protestatarilor persani din timpul manifestațiilor din 2010. Ebi cântă de 40 de ani și este iubit nu doar de cei de seama lui, ci și de tineri.

NOIEMBRIE Ebi – Pelk

„Pelk” înseamnă „clipire”. Și l-am ascultat până la obsesie nu doar în octombrie, ci și în noiembrie și tot timpul de când l-am descoperit și până acum. O voce atât de pasională și un instrument tradițional care să sune așa cum se aude în acest cântec nu te pot lăsa indiferent. Ebi este o marcă garantată a artei muzicale. Aș cumpăra cu ochii închiși orice disc al acestui artist. Știu că n-aș risipi niciun bănuț. Și cred că acest cântec este cel pe care l-am ascultat cel mai mult în 2011...

DECEMBRIE Adele - Someone Like You (Live from Brit Awards 2011)

Da, la sfârșit cântă Primadona! Adele este cea mai mare revelație muzicală pe care am avut-o în ultimii ani! Ce vrei mai mult decât o voce de excepție, un pian, multă pasiune și tot sufletul pus în palma celui care ascultă. Adele a spulberat toate clasamentele și statisticile muzicale din Marea Britanie. Adele a devenit cel mai bine vândut artist din Regat în 2011 și în tot acest început de secol XXI. Cântă și spune numai ce simte și nu se teme să-și arate sentimentele. Nimic nu este prefabricat și artificial la ea. Sinceritate, adevăr, sentiment și pasiune. Nu trebuie să se dezbrace pe scenă, nu trebuie să-și desfacă picioarele ca Madonna, nu trebuie să se îmbrace în rochii de carne ca Lady Gaga și nici nu se atârnă de funii ca Pink sau Britney Spears... Adele este tot ce ar trebui să fie un cântăreț pe scenă. Nici mai mult, nici mai puțin...

Vă urez să ascultați Muzică și să vă bucurați sufletele!

„Se învârtește roata”

Acesta a fost primul cântec pe care l-am auzit pe anul acesta. Cum nu se poate mai bine, e cântecul meu preferat de la Zdob și Zdub! Nebunii de la Chișinău au făcut spectacol, lumea a jucat hora, a fost frumos. Am început anul cu zâmbetul pe buze. Așa să ne fie tot anul!

„Se învârtește roata...” Să fie pace, să fie pâine, să fie bine! Să avem un 2012 cu sănătate, zile cu soare, spor în casă și liniște în suflet!

La mulți ani!