Am
postat, ieri, pe Facebook, un montaj foto dedicat lui Anton Pavlovici
Cehov, unul din scriitorii mei preferați, la împlinirea a 153 de
ani de la naștere. La scurt timp după aceea, buna mea prietenă A.
m-a întrebat dacă am observat că semăn cu Cehov din unele din
acele fotografii. Bineînțeles că abia atunci m-am uitat cu atenție
și mi-am dat seama, pentru prima dată, că un make up artist, fără
prea mare efort, ar putea să scoată din mine un „Cehov”.
Desigur, doar o joacă în fața lentilei unei camere foto sau video. (Poate
citește cineva de la Hollywood rândurile astea... ☺)
Dincolo de o astfel de joacă, dacă ne-ar sta în putere să ne
alegem destinul, nu cred că mi-ar fi plăcut să fi fost Cehov... A
muncit de copil, după ce tatăl său și-a părăsit familia. La 34
de ani s-a îmbolnăvit, la 37 a făcut tuberculoză. La 41 de ani
s-a însurat cu iubirea lui de-o viață, actrița Olga Knipper, de
care, de fapt, n-a avut parte cu adevărat niciodată. El a stat,
bolnav fiind, prin stațiuni și sanatorii, la tratament, departe de
ea, actriță importantă a vremii, ocupată mai tot timpul să-i
joace piesele, în teatre din Moscova și Sankt Petersburg. O viață
chinuită, o iubire risipită, neîmplinită de interminabilele
scrisori de dragoste dintre Anton și Olga și de cele câteva zile
pe an, petrecute împreună... Mă îndoiesc că lui Cehov i-a păsat
dacă va fi sau nu faimos peste 153 de ani...
*
Iată povestea iubirii lor, interpretată de Valeria Seciu și Florin
Zamfirescu
Anne
Habeck Adameck - O clipa a fost al meu regia Valentin
Antohi
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
Un comentariu:
I have just read this :) Chekhov is a wonderful writer, and..you do have his eyes! which is a good thing :)k x
Trimiteți un comentariu