O spun din capul locului, întotdeauna am privit cu admirație la felul în care americanii au știut să facă spectacol din cele mai mărunte și plictisitoare momente publice. Bunăoară, s-o asculți pe Whitney Houston cântând imnul american, nici nu mai contează la ce eveniment, este un moment pe care ți-l poți aminti o viață întreagă. „La Marseillaise” cântată de Mireille Mathieu îți dă oricând fiori de emoție. Și așa mai departe... Mereu am spus că și artiștii noștri ar trebui să fie invitați să cânte imnul național la evenimente importante... „Deșteaptă-te, române!” cântat de Andra la meciul lui Bute a fost un moment cu adevărat emoţionant. Alegerea lui Marcel Pavel să facă acelaşi lucru la România-Franța mi se pare la fel de bună. Ce se întâmplă acum, după momentul imnului, de aseară, este cu totul altceva...
Să recunoaștem! Evenimentul de aseară nu era un concert al corului Madrigal, unde toată lumea stă smirnă şi ascultă, cu ochii dați peste cap de extaz, armonii muzicale, voci angelice şi vorbe cu simţire... 55.000 de masculi, încinşi bine de bere înainte de meci şi turbaţi că nu au voie să fumeze pe stadion, abia aşteptau să se termine chestia cu imnu' şi să-nceapă meciu', să-și poată da drumu'... Mai aveau ei răbdare să cânte Pavel strofele 1, 2, 4 și 11 din imn, potrivit legii? S-avem pardon. Este chiar atât de grav că a luat solistul două versuri dintr-o parte și le-a pus în altă parte? A ciobit el în acest fel mândria de a fi român și demnitatea cu care trebuie tratate însemnele de stat? Nu cred. Se întâmplă asta mult mai mult, mult mai des și mult mai grav în alte părți și nu dă nimeni doi bani... Chiar a fost o tragedie faptul că solistul a cântat altfel două note? Deloc. Artiștii sunt oricum obișnuiți să facă „floricele” și „danteluțe” în toate cântecele. A fost ok și de data asta, a sunat foarte bine. Nu era necesar să fie scorțos și bătut în cuie, nu cânta imnul la o vizită de stat și nici nu înregistra pentru eternitate versiunea oficială a imnului României. De aceea mi se pare aproape penibil să amendezi Federația Română de Fotbal și pe cântăreț pentru toate astea. Hai să fim mai catolici decât papa! Prefectul Capitalei „pica” un pic mai bine pe „subiect” dacă nu ieșea în public pentru a anunța o amendă și dădea un simplu comunicat în care să-și exprime nemulțumirea (și atât!) și să ceară ca, pe viitor, să se facă altfel... Puțin cam prea „scrofulos la datorie”...
Pentru mine ar fi rămas toate niște lucruri minore (și așa și sunt), dacă nu l-aș fi auzit astăzi pe Marcel Pavel aruncând venin și lături asupra unei prezentatoare de la Realitatea TV. L-am ascultat siderat și dezgustat pe Marcel Pavel folosind un limbaj execrabil, vorbind pe un ton agresiv, necioplit, fără să mai asculte întrebările moderatoarei, dar plângându-se tot timpul că este întrerupt, aceleași cuvinte și răspunsuri repetate la nesfârșit, indiferent de întrebare, formula „Înțelegeți?” de mult prea multe ori - o dovadă de mare impolitețe, ca și cum prezentatoarea era oligofrenă cu acte în regulă și incapabilă să priceapă ce spunea el... Mi-a fost foarte, foarte greu să găsesc suficientă răbdare pentru a asculta până la capăt această avalanșă de etichete jignitoare cu care nu ai dreptul niciodată să te afișezi în public. Nici ca om de rând, nici ca vedetă ce pretinzi că ești... și cu atât mai puțin în dialogul cu o femeie... Nu mi-am imaginat nicio secundă că o voce atât de mare poate să aibă un caracter... de acest gen...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu